Arhivă pentru Satana

bună, dracilor

Posted in De-ale mele... with tags , , , , , , , , , , , , , on 13 August 2015 by Julia says:

n-am murit, număr zilele până la 30 august și incă mă chinui să incep propoziţiile cu literă mare; nu cred că o să reușesc prea curând, acum mi se pare ciudat și ne-eu.

nu știu cum naiba am făcut de am ajuns pe wordpress și direct la statistici. eu la ora asta trebuia să am pastila luată și să mă gândesc la tigroaica realistică zburătoare uriașă din dulapul meu așteptându-l pe nea Ene să mi se vânture printre gene. dar m-am trezit aici, și UAU, lumea incă-mi dă follow, și click-uri, și probabil mă injură printre dinţi, dar hei: am trafic. dubios, foarte.

incerc să nu aberez și să rezum ultima lună pentru că astăzi, 13 august, se face exact o lună de când mi-am schimbat (aproape) complet stilul de viaţă. adică dorm (somnifere), ma trezesc la 6, mănânc sănătos, mă mișc destul de mult și de mâine mă obligă Reby să și alerg, imi port ochelarii (lipiţi cu scotch cum sunt), sunt ordonată, gătesc, beau numai apă de la izvor, doi litri pe zi și mă piș din 5 in 5 minute, am invăţat să respir corect, gândesc pozitiv, sunt răbdătoare, liniștită, ambiţioasă (prea), am luat ceva decizii, incep curând o mică „afacere” și-s fericită. motivul acelui aproape este că incă-s beţivancă și mai bag câte o ţigară ocazional. astăzi mi-aș fi luat de-o grijă trecând de la ness la cafea (citisem eu că are multe beneficii and shit), dar nu pot bea cafea că am tensiunea aiurea, in continuare sufăr de tremurături și palpitaţii de la licoarea asta neagra ca curu’ satanei, dar nu pot renunţa nici la ness’ că mă simt slăbită oricât ceai alb, verde, negru japo-chinez bag. abia aștept toamna și ploi, și frig, și pulovere, și instagram colorat. și nu mai zic de primăvară, că in fiecare an spun că-mi fac bucata mea de grădiniţă unde să-mi cultiv legumele mele aww. deocamdă vreau un lămâi la ghiveci căruia să-i pun numele Pișta. ah, și incă nu mă pot obișnui cu 3 mese fixe pe zi, dar dacă am invăţat ceva luna asta, am invăţat că pot trăi fără cola, cartofi, sare in exces, ardei iuţi și 3 linguri de zahăr in ness. mai am puţin și mă apuc de yoga…

sper că toate astea să nu fie o consecinţă a faptului că am prea mult timp liber.
_|_ veaţă

Posted from WordPress for Android

Plin de culturiști.

Posted in Azi mă piş pe ..., Genul ala, Hatetime with tags , , , , , , , , , , , , , , , on 9 Martie 2015 by Julia says:

1. Genul ăla de intelectual, care se intreabă „cum să fi atât de incult”. SĂ FI

2. Genul ăla de prost de rând, care abuzează de cuvântul „frustrat”, la modul greșit și injurios.

3. Genul ăla, care mimează că e cult.
Sau pruna de pe colivă:

Acum doi ani i-am imprumutat Berbecii o carte. Acum un an i-am imprumutat altei colege o carte, dar cartea respectivă, fără măcar să mi se ceară permisia a ajuns la Berbeacă. A ajuns la ea pe ideea „lasă, că vorbesc eu, suntem prietenele la cataramă”. Haha, mori.
Ambele sunt cărţi preferate de-ale mele. Niciuna nu s-a intors incă la mine. Deși nu am bătut apropuri, ci i-am SPUS să mi le-aducă inapoi. Niciuna din cărţi nu a citit-o cap-coadă, mi-a spus că nu i-au plăcut, dar la o ora oarecare de engleză, când profa a pomenit de una dintre ele, cine era mândră că a „citit” cartea și „ia plăcut”? Nu eu, care e cartea mea preferată. Ci ea. Să-mi sară soarele de nu a zis că-i faină.
La o altă oră, tot de engleză, fiindcă la orele astea ne dăm cel mai mult cu părerea, profa a intrebat dacă ni s-a intâmplat să imprumutăm lucruri și să nu le mai primim inapoi. Cine a ridicat prima mâna? Berbecita. Și era foarte afectată că nu și-a primit bluza inapoi, in timp ce eu mai aveam puţin, săream peste bancă și-i dădeam o trimitere unde si-a inţărcat copiii Dracu’.

Când a fost la modă găleata cu cărţi a fost prima care a inșirat „lista”. Ce se găsea in listă? Mara, Ion, La ţigănci,  The Fault in Our Stars, Exercitii de echilibru și cele două cărţi ale mele CARE NU I-AU PLĂCUT. Pentru că altele nu a citit, logic?
Nu e in stare să citească o carte până la capat, dar distribuie poze cu „read a book”, luate de pe pagina mea și comentează de mimozele care-și pun pe failbook citate din cărţi pe care nu le-au citit, de parcă ea ar face altceva.
Nu mă interesează atât de  cărţi, cât mă deranjează gestul și mă enervează felul ăsta al ei de-a fi. Fake. Mai ales că știi că ambele sunt două amintiri pentru mine: cartea preferată a mamei, adică prima carte pe care am citit-o și una pe care am primit-o de ziua mea de la cineva special. Nu fac recomandări de caca, nu-mi dau cărţile de caca. Așa că, dacă știi că ţi-am dat o carte, mișcă-te ca pantera cu ea in dinţi după ce-o termini.

Nu sunt eu genul care să tacă și in mod normal aș face scandal o lună pe tema asta, dar să se mai mire că o ignor și mă bag cu ea in seamă numai când am motive să-i comentez ceva, că sunt tare curioasă cât o mai ţine nesimţirea asta.

Posted from WordPress for Android

Râsu’ plânsu’.

Posted in Azi mă piş pe ..., Cre(ș)tinităţi, Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on 20 Decembrie 2014 by Julia says:

Sunt plină de nervi și râd cu lacrimi in același timp, ciudat sentiment.

Acum câteva zile au venit niște pocăite la poartă. Bunicul meu, om educat, domn in toată firea, mai să ridice mătura la ele și să le fugărească, că: ce fel de femei sunteţi voi? n-aveţi familie, copii acasă? umblaţi ca descreieratele din poartă in poartă cu Biblia in mână și minţiţi lumea. de parcă Biblia nu tot de oameni a fost scrisă. ia nu-mi mai spuneţi mie povești, că vă pierdeţi timpul de pomană ! Holapayee !

Acum nu mai inţeleg nimic. Mă trezește ieri dimineaţă la 8: hai, iuli, că vine preotul. Și ce dacă vine preotul? hai, fă ordine, că-i ca la nebuni. Imi iau un tricou cu o trupă pe mine. dă satana jos că sperii popa! Dar eu vreau să sperii popa! las’ că-l sperii de bobotează. Când o fi si aia, okay. Il dau jos, bag muzică mea păgână la maxim și-l aștept, nu vine niciun popic.
Azi dimineaţă: hai, iuli, că vine popa. Și ce dacă vine popa?! du-te și stai in baie, numai nu-mi sta cu curul in sus aici. E camera mea, vreau să stai cu curul in sus aici. Mă mai fâţâi puţin. Dar hai, no, nu putem incuia și noi ușa măcar anul ăsta? Măcar ocoliţi camera mea. iouli ( pe tonul ăla), no, no, tradiţia blabla. vine pe la 12, fii pe faza. Deci m-ai trezit la 8 ca să-mi zici că vine la 12? arhanghelu’ luă, arhanghelu’ dă.
Vine ora 12…
Mama: mă duc la cumpărături, să nu mă prindă popa. EA E CREDINCIOASA
Bunică-miu: mă duc și eu la cumpărături, iţi las ușa din faţă deschisă, il primești tu, da? EL E CU TRADIŢIILE.
Bine că voi fugiţi și eu, care sunt atee, rămân să pup crucea ! Fuck logic !
O sun pe mama, ii urlu in telefon, mă aude tot magazinul. Casiera: hai, du-te acasă, salvează fata. Mama hlizește fasolea-n telefon până acasă. vai, ce situaţie amuzantă. vai, ești nebună.
Imi fac tactici de evadare: Dani, spui că ești singur acasă, poate nu intră. ba nu, hai să luăm banii de pe masă și să incuiem ușa, să stropim cu apa pe aici și să zicem că a fost. Dani nu, că el nu minte.
Vine mama acasă: vine luni, acum mi-a zis vecina. FUUUU
Bunică-miu: ne-a cântat popa-n cur? LUNI, BRE. ce bine ! Ftă-mă dzo, de pot să inţeleg. Să vină naibii să scap de el o dată.

Mă intreb, peste tot e tradiţia asta cu popa care-ţi udă prin casă? Mie mi-e groază de al meu. Ii plac monitoarele.

image

Maximă asta !

Posted from WordPress for Android

Piei Satană!

Posted in Azi mă piş pe ..., Postzilla., Românica with tags , , , , , , on 3 Mai 2014 by Julia says:

Afară se arată in sfârșit soarele după atâta ploaie, iar eu stau in casă, sâmbăta, și invăţ la mate, că tuta s-a trezit să ne dea teză din toată materia de a XI-a.
Mă depășește toată treaba asta cu matematica, la ce căcat e bună? Cu ce șerpele meu o să mă ajute limitele, asimptotele și cele 22 de formule de derivate in viaţa reală? Hai că algebra parcă o mai inţeleg, ii mai găsesc o logică din când in când, deși nici folosul ei nu mi-e clar. Dar analiza… Piei Satană! Cică dezvoltă mintea, ajută in afaceri? Frate, eu abia sunt in stare să fac o impărţire pe hârtie, dar am o minte de afaceristă, scot bani din piatră seacă.

Mie nu mi-a plăcut niciodată școala, mereu a trebuit să fiu impinsă de la spate să invăţ. Asta până in clasa a III-a, când bunica mea a căzut la pat cu cancer, iar fratele meu fiind foarte mic a trebuit să-l cresc, mai tot timpul singură, așa că alor mei le-a fost milă de mine și m-au lăsat in pace. Așa că in I-IV n-am asimilat nimic. In V-VIII am avut o profă atât de calmă incât mă adormea la oră, nu pricepeam nimic deși imi explica de o sută de ori același căcat, iar eu mă simţeam prost pentru că ea chiar iși dădea silinţa să mă facă să inţeleg, iar eu eram bună de plantat. Fiind tot timpul la un pas de corigenţă, prin clasa a VII-a m-am ambiţionat și mi-am scos media 7 pe primul semestru, naiba știe cum, iar in a VIII-a am rămas corigentă pe primul semestru. Faceam meditaţii cu diriga la 7 dimineaţa, inainte de ore, ca să mă rezolv. Am făcut juma’ de an meditaţii intense pentru examenul de-a VIII, n-aveam sâmbătă liniștită, să-mi bag pula. Și cât am luat? 3.15
Mie acum imi vine să râd, dar la momentul ăla a fost cea mai mică notă din școală la mate. Și cu toate astea, m-am dus la Real, Știinţe ale naturii, cu gândul să mă axez pe română și biologie, dar nu, noi facem matematică de parcă ar fi singura materie la care dăm bacul (am mai spus asta, nu?). Oricum, am rămas pe vară in a X-a și cred că am fost singura dintre corigenţi care chiar a invăţat. Se mirau astea care corectau, iși făceau cruce că a luat cineva 7-le. Eveniment. Păi la cât am fiert in suc propriu, meritam măcar atât. Diriga făcea ture pe lângă mine, „bă, da nu ești proastă, ești o puturoasă”. Adevărul adevărat este că, eu chiar sunt proastă: matematica, fizica, chimia – fută-le dzo.
Sunt teste la mate când fac de 6-7 și sunt când fac de 3-4. Diriga și profa de mate se vorbesc mereu mai nou, văd, despre ce-mi poate pielea fiindca niciuna nu știe dacă-s proastă sau doar am noroc la unele teste. După simularea de anul ăsta, nu spun cât am luat că notă mai jalnică nu se putea, profa de mate mi-a ţinut un discurs despre faptul că ea crede că se intâmplă ceva in sufletul meu și că nu-mi pot controla sentimentele iar eu eram: DE UNDE CRISTOȘEL LE SCOŢI, FEMEIE? Iar de atunci inaintea fiecărui test mă intreabă cum bate vântul azi? in ce mood esti? Treaba e simplă, dacă n-a fost in stare să observe atâta lucru, mi-e clar la ce-o ajută matematica ei…
Mie imi e ușor să rezolv probleme care au reţetă clară, e singurul domeniu in care imi plac reţetele(bine, și gastronomia, pentru că nu pot să reţin nici reţeta de aluat de clătite). Gen: Sistem Cramer, ai un număr de formule, care se aplică ușor și intr-o anumită ordine, adică pe care nu trebuie să le gândesc, ăă..o fi cu factor forţat, pentru că nu sunt capabilă să reţin atâtea căcaturi. Dacă-mi dai o problemă in care nu se specifică exact ce am de făcut și nu-mi dai un șut in cur, eventual și indicaţii… m-am căcat. Nu-mi merge mintea, frate, nu știu ce fac la Bac. Să mă mut e cam târziu, plus că istoria și geografia mă plictisesc de mor. Mereu mi s-a spus că dacă m-aș duce la Uman aș fi premiantă fără să fac vreun efort, dar serios.. bac la istorie și geografie? Mi se pare aiurea, prea ușor, frate. Și ce te faci după, profesor? NO.

Și ce mi se pare de căcat e că noi facen exerciţii ușoare in clasă și acasă ni le dă pe alea mai dificile. Să-mi fete mâţa-ntre cearceafuri de nu mă cac pe mine dacă imi pică așa ceva la test/teză/bac. Singurul lucru de care sunt conștientă este că n-am pus limită peste tot, in rest … prăpad. Adică debila asta se așteaptă să duc un astfel de exerciţiu până la capăt? Eu fac feștanie dacă reușesc să aplic L’Hospitalul.

image

Nu mai vorbesc de rahaturile alea de exerciţii, de exemplu cu sin&cos, in care numai reţii un tabel și pui valorile din tabel in dreptul exerciţiului și Voila! Cu ce mă ajută, frate?

Cum liceul meu este implicat in tot felul de proiecte, in fiecare semestru vin buluc ca schimb de experienţe polonezi, turci, ucrainieni și toate naţiile pământului. Partea interesantă este unii vor să participe la ore, de info, sport alea-alea și ne mai repartizează câte un elev, gen ai grijă de ăsta, comunicaţi alea-alea, ok: păi cum să nu mori când auzi că bulgarii invaţă impărţirile in clasa a VI-a? Că suedezii nu știu ce-s alea comentarii literare. Și cum să nu ţi se urce sângele la cap când un profesor englez se zgâiește la tablă speriat și spune că ce invăţăm noi in clasa a IX-a la matematică, la ei se invaţă la facultate? Să nu mai zic de canadianca de 16 ani care nu știa să rezolve o funcţie de gradul doi. Noi suntem români, frate, avem trei creiere, trebuie să invăţăm mai mult și s-o ducem mai prost.

M-a luat durerea de cap. Incă e soare, să-mi bag…

Posted from WordPress for Android

Glorie mielului !

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 10 Aprilie 2014 by Julia says:

Oamenii judecă, intotdeauna, indiferent de ceea ce faci. Singurul lucru pe care il poţi face, e să te doară in cur și să râzi. Dar nu pot să nu mă minunez la ce-i duce capul pe unii. Astea sunt câteva dintre alea auzite din intâmplare.

1. Citesc mult, deci nu ies din casă.
Habar nu am ce detaliu al feţei mele m-a dat de gol! La naiba, dar iţi trebuie timp să citești, nu glumă! Știu că am o faţă de nedormită, pentru ca am probleme cu somnul de când mă știu, dar asta nu inseamnă că stau noaptea să citesc (cum a spus o colegă) sau că asta fac toată ziua, că altfel nu as fi citit peste o sută de cărţi, cum spun alţii. Majoritatea care nu obișnuiesc să citească zilnic, ca mine, citesc foarte incet, rar, sacadat, si de asta li se pare lor incredibil că mă uit la cărţi de 300-400 de pagini ca la niște clătite; am moștenit de la tata cititul-fulger și, uneori, inconstient. Adică, mi-e deajuns să-mi trec ochii peste o propozitie/frază gândindu-mă la zâne și cai albi, că tot inţeleg și imi amintesc ceea ce citesc. Ca la panourile publicitare: treci pe lângă ele, te holbezi la stele, iar a doua zi incepi să cânţi: „Ca să-ţi spun că te iubesc, Motosapă-ţi dăruiesc!”
2. Mă imbrac numai in negru, deci port doliu.
Da, recunosc că am o obsesie pentru negru din clasa a V-a, și că orice lucru imi arăţi eu o să spun intotdeauna că ar arăta mai bine pe negru, dar nu mă imbrac NUMAI in negru, chiar dacă uneori spun că mă simt ca un curcubeu intr-un tricou gri. Imi plac puloverele, am colecţie de așa ceva, iar majoritatea sunt colorate sau cu model jaqart. Imi plac culorile, dar nu in haine. Imi plac pe cer, caiete și cearșafuri, dar negrul e „culoarea” clasică, e simplă, merge la orice și te estompează,  iar mie imi place să fiu invizibilă, nebăgată-n seamă.
3. Sunt timidă, serioasă și sinistră.
Nici, nici, nici. Cum să zic? Faptul că mă văd imbrăcată in negru, tăcută, calmă, că nu râd la obscenităţi („hahaha, a zis pulă”) sau la orice glumă pe care numai o curcă beată ar considera-o amuzantă (sau la glume vechi, pe care le știe și Stela, iapa lu’ bunicu’) și faptul că nu mă dau in spectacol când e un băiat prin preajma mea, ii fac pe unii să creadă că sunt sinistră, tristă, pustie, că nu știu să mă distrez (discutabil, depinde ce inseamna distractia pentru fiecare; pentru colegii mei inseamnă: comă alcoolică și manele). Persoanele care mă cunosc spun că sunt total opusul, că sunt nebună, veselă și haioasă, cineva mi-a spus că sunt prietenoasa *râde grohăind*.
Cât despre timiditate, sincer, singurul lucru care mă face să roșesc și-mi face inima să alerge când sunt in preajma unei persoane, este dacă persoana respectivă are o pisică in braţe. Pentru că, pana mea, imi plac pisicile.

Iar bomba bombelor:
Sunt satanistă. Heil Satan!
Vrea cineva să știe de ce colegii mei retardaţi (bine, unii) intotdeana m-au crezut satanistă? Nu pentru că ascult rock (deși te piși pe tine când ii auzi vorbind de Rockstadt; parcă vorbesc de dumnezeu), nici pentru că mă imbrac in negru(că ei se imbracă foarte colorat, nene, curcubee umblătoare), ci pentru că de vreo 7 ani port o gheară de vultur la gât. Da, nu e o cruce intoarsă, nu e o pentagramă, nu-mi circulă energii negative in jurul gâtului pe post de lănţic. O amărâtă gheară de vultur, care semnifică măreţie, aspiraţii inalte, idealuri; dar de ce să cauţi semnificaţii când poţi rămâne un ignorant cu pretenţii de mare părerist? Și totuși, nu pot să nu mă intreb… Cum se simte vidul din cap? Dacă gâdilă vreau și eu ! (altfel nu inteleg cum pot râde la orice căcat).

Posted from WordPress for Android