Arhivă pentru random

lucruri care mă enervează

Posted in De-ale mele..., Random with tags , , on 8 Iulie 2015 by Julia says:

– oamenii care acceptă foarte ușor complimente nesincere gen „ești frumoasă ca o petală de trandafir intr-o baltă cu petrol”, dar iţi aruncă priviri strâmbe când strecori o injurătură intr-o frază, fără ca aceasta să impiedice mesajul să li se propage in ureche. pentru că important e cum transmiţi mesajul, nu ce transmiţi. pentru că ești un om minunat dacă te-ai gândit să-mi pupi fundul intr-un mod profund poetic, insă ești un om groaznic dacă ești sincer și-ţi bagi pula acolo unde consideri că ar trebui să intre una, ipocritu’ dracului. mue

– faptul că pentru majoritatea oamenilor „a ajuta” inseamnă a-și da cu părerea

– momentul ăla când mă intâlnesc cu un fost și n-am bazooka la mine

– când cineva mă pune să fac chestii de parcă aș fi vreun soi de măscărici.
„zi o glumă”
„scrie-mi o poezie”
„fă-ţi o poză stând in cap cu o carte intre buci”

– televizorul și tot ce are legătură cu el. cum ar fi frati-miu

– foamea de la miezul nopţii

– horaţiu

– când sunt in autobuz, e o căldurã infernală, trag pe nas o aroma unică de subţioară in descompunere cu câte o adiere de babă turmentată și se trezește o fufă-pămătufă să-mi inchidă geamul, c-o fute curentu-n ureche. MOOOORI

– vocile din desenele animate dublate

– „rocker-iţa” care știe să deschidă gura numai când e vorba de cocalari și piţipoance. mereu are câte o remarcă la genul ăsta de oameni, pare foarte pasionată de ei, caută poze cu ei, cică „să se amuze”. eu inţeleg că abia ai descoperit muzica rock, ai impresia că ţi-a mai crescut un cap de atunci, ai citit și tu o carte de-a lui Agatha Christie și asta tr face să ai un fals sentiment de superioritate. dar recitește ce am scris. da, am spus fals, pentru că trebuie să ai o roată-n minus să te simţi superioară unor oameni pe care nici măcar nu-i consideri oameni, ci „scursuri ale societăţii”. dacă faci asta ori ești proastă, ori ești o attention whore, ori ai o stimă de sine foarte scăzută. motive intr-un post viitor.

– alunele in ingheţată. strică toată dumnezeirea

– când imi recitesc o postare și imi sar in ochi o grămadă de greșeli de scriere (panică, panică, edit, edit)

– când incepe cineva să vorbească cu mine in timp ce dorm și nu pot să urlu la el pentru că mă doare gâtul dimineaţa, dar când in sfârșit imi vede faţa de kamikaze mă intreabă: dormi? NU, FAC SKI NAUTIC, NU VEZI?

– oamenii care gesticulează exagerat de mult

– oamenii negativiști, triști, care nu zâmbesc niciodată. vă urăsc

– febra musculară, argghh

– faptul că atunci când sunt obosită vorbesc foarte rar și-mi pierd ideea in mijlocului unui cuvânt. pentru că-s foarte deș… ssjshsube da, exact, ceapa-i dumniezo !

Posted from WordPress for Android

mary, mary ’99

Posted in De-ale mele..., Droguri with tags , , on 2 Februarie 2015 by Julia says:

Am scris şi eu o descriere rapidă, mică, dubioasă şi random > aici. Câteva chestii generale, dar care nu sunt atât de evidente in postările de până acum. Mai mult oricum nu interesează pe nimeni.

Acum puţină atmosferă maynardiană:

For one chance, one kiss
One taste of you, my black madonna

3 in 1, ca cafeaua

Posted in Flux, Postzilla., Random with tags , , , , , on 4 Octombrie 2014 by Julia says:

Mi-a fost lene să scriu postări separate, așa că am adunat aici mai multe tentative de postări și-am făcut o ciorbă.

1. Cum ii spui unui om că pute.

Imi place să cred că sunt o persoană sinceră și că, in general, nu mă prea feresc să spun lucrurilor pe nume, insă sunt anumite lucruri de care imi e mie rușine pentru alţii. Mi se pare penibil să stau lângă un om și el să pută. Când mai e și fată, mi se pare tragic. Și să mai fie și o putoare din aia, așa, fără scrupule, care-mi violeaza receptorii nazali in cele mai perverse moduri.
Inţeleg, ești om, transpiri, miroși… mă uit la tine și pari un om ingrijit, dar PLUȘICA MEA, degeaba te speli dacă nu folosești deodorant.

Ești fată, mergi la școala, intr-un colectiv de 29 de elevi, plus profesoara: 30 de suflete care fierb in clasa aia, transpiri, soluţie: DEODORANT.

Am inceput să-mi numesc colega teroristă nazală. Ea râde, crede că spun ceva amuzant, că inţelege ce vorbesc. Nu, eu vreau să zic că pute. Incă din prima zi, parcă m-a plesnit un sconx cu coada peste faţă. Mă simţeam atât de prost pentru ea, incât incepusem să-mi fac filme, cum că eu put, că io-s dihorul in povestea asta. Făceam ture clasă-baie și mă infigeam in gâtul lui Aky și Reby intrebându-le dacă put, fiindcă nu-mi dădeam seama având in vedere că se ţinea după mine tot timpul. Și mirosul ei la fel…
Mă uitam cu lacrimi in ochi la colegii din spate și mă intrebam: dar voi nu simţiţi nimic, măi animalelor?

Acum nasul meu respiră liniștit, cred că a fost doar o perioadă in care subţioarele ei s-au gândit să facă mișto de mine. Eu una sper să nu se decidă brusc să revină la acea perioada, pentru că oricât de directă aș fi, nu pot să fac asta. Incerc să mă pun in locul ei și cred că m-aș simţi ca un Pou numai să mi se sugereze așa ceva. Poate e alergică la deodorant, mai știi? Plus că e drăguţă și imi aduce dulciuri, se asigură că am temele făcute, mi-a promis că mă ajută la franceză și imi face hotspot la wi-fi… si.. si… imi face hotspot la wi-fi, iar eu chiar nu vreau să pierd asta… o, da, sunt nașpa.
Așa că: DEODORANT!

Știţi episodul ăla din Casa Foster când Bloo devine imaginea deodorantului DEO? Da, așa mă simt și eu…

Transpiraţi? DEO UTILIZAŢI !

2. De ce-mi bag eu plușica-n tumblr.

Ca orice internaută curioasă, care iși face conturi pe toate site-urile, mi-am făcut și eu Tâmplăr, acum vreo doi ani. Și mi se părea mie foarte wow, că găseam intotdeauna exact ce căutam, poate chiar mai mult și cam tot ce ascundea Mr.Google de mine. M-am chinuit mult timp să-l personalizez (adică să-l fac complet negru, asta inseamnă „personalizat” la mine), am dat multe reblog-uri și am primit multe follow-uri, conștientă fiind de faptul că ceea ce fac nu are niciun fucking sens și este o pierdere de timp. Ca apoi să observ că toată lumea incepe să-și facă cont pe site-ul ăsta, unii chiar mai multe. Măi, sunt eu tâmpită, dar voi ce scuză aveţi? Serios, pe lângă faptul că e o pierdere de timp, site-ul ăsta e cam kinky:
unu la picior, mă enervează asocierea asta a tumblr-ului cu blogul. Adică da, poţi avea și postări de tip text, dar nimeni nu face asta, pare exclusiv pentru fotografii. Jurnal de fotografii? Spune-i mai degraba album foto.
Doi la picior, postările nu au secţiune de comentarii, e un fel de „taci și inghite”. Și da, intr-un fel e ceva inălţător pentru tine, fiindcă simţi că nu poţi fi criticat, dar oricum ești, so…
Una la gambă, e plin de pizde sentimentale, care se cred mari poete, vorbesc de dragoste de parcă ele au pus coada la prună, emit niște truisme, platitudini, nimicuri și cred că lumea se invârte in jurul lor, cred că au descoperit cine știe ce căcat și da, mai nou oricine ia trei poze de ici și trei de acolo și face o varză din ele pe tumblr-ul ei e „genială”. Da, e genial să tocești curul pe un scaun imprăștiind citate de dragoste și de viaţă.
Doi la gambă, se promovează anorexia, la greu ! Și self-harm, pentru că wa, tumblr-ul mă ajută să mă exprim. Nu exprimaţi nimic, pozele o fac și exprima numai faptul că sunteţi spălate pe creier. Cred că și eu am fost o perioadă spălată pe creier. Dând o raită pe dragul meu tâmplăr mi-am dat seama că sunt o depresivă, sinucigașa, nebună, obsedată de Alice in Ţara Minunilor, arta macabra and drugs. Și pornache. Oh, da, mi-am dat seama că am mult pornache in news feed. Nu știu dacă tâmplărul asta a scos faţa mea intunecată la iveală, ori pur și simplu mă atrag căcaturile astea. Cert e, că eu sunt chiar o persoana veselă, și chiar fac oamenii să râdă. Recunosc că sunt perversă și chiar am avut o perioadă in care am crezut că-s cu duda, but … ioi. E prea mult pentru mine.
Și una la gleznă, nu inţeleg obsesia unora pentru site-ul ăsta, adică da, pierdem o ora holbându-ne la poze, dar …zile intregi?

tumblr-ul meu: cryoftheblackbirdss.tumblr.com

3. Ce facem de revelion?

Nu știu dacă mai observă cineva, dar timpul trece foarte repede, mai sunt trei luni până se incheie anul, iar eu parcă ieri eram in februarie și făceam 18 ani. FML.

So, ce facem de revelion? Unde petrecem? Trebuie să-mi pun intrebarea asta, fiindcă te aștepţi ca lumea să facă chestii awesome de revelion in timp ce tu stai acasă, bei whiskey cu linguriţa incercând s-o faci să pară mai funny decât măscăricii ăia penibili numiţi Ţociu și Palade. Apoi vine ianuarie și eterna intrebare: „ce-ai făcut de revelion?”, eternul răspuns: „nimic” și eterna exclamaţie: „NICI EU, DE CE NU MI-AI ZIS, FĂCEAM CEVA IMPREUNĂ, CREDEAM CÃ TE DUCI CU X ȘI Y” și eternul răspuns la exclamaţie: „PAI EU NU ŢI-AM ZIS CĂ CREDEAM CĂ TU TE DUCI CU Y ȘI Z”.

Alte chestii random:
pauza de internet and shit nu m-a ţinut nici măcar o săptămâna. mi s-au stricat căștile HTC, preferatele mele, mor. mi s-a stricat televizorul (o, ce pierdere), computerul e pe ducă și el – de unde atâtea ghinioane? nu-mi mai suport telefonul. m-am păcălit cu vopseaua, scrie permanent pe cutie, dar mi se pare că o tot da spre saten. am primit cadou o ţigară electronică, am pomenit in treacăt că vreau una, m-a lăsat să trag din a lui și urmatoarea dată *tada: asta e pentru tine*, eu: wawawa. un tip vrea să formam o trupa de heavy, iar eu să cânt la chitară electrică deși n-am mai pus mâna pe așa ceva in viaţa mea, am incercat pe acustica, n-am nicio treaba cu muzica (da, Anda, te-ai chinuit degeaba cu mine), dar o s-o fac și pe asta. de fapt, mi s-a propus asta incă din vară, dar credeam că glumise. imi place de-o tipa din a 10-a, fml. am fantezii cu jolie fumând nebună. mi-am luat Redeemer of souls. mi-a plesnit un tub de vopsea mov de par ca șampania pe jumatate de perete + jumatate de tavan. problema e ca am tavanul foarte inalt și dracu’ ajunge să zugrăvească acolo. am mancat vinete in Rockstadt, am inceput să dau meditaţii la engleză și m-am apucat de invăţat franceza. urăsc franceza, dar cică dau teză că am numai franţuzoi in clasă. mi-am făcut curăţenie in viaţă, și la propriu și la figurat: am scăpat de oamenii nefolositori, mi-am facut curat peste tot, totul e ordonat și frumos, am chiloţii puși după culori, cărţile după mărime, zilele mele de om boem s-au terminat. da, și ultima actualizare wordpress app for android e de cacat. da, cu accent pe cacat. probleme cu statisticile: ori arată versiunea normală, ori in timp ce se incarcă versiunea normală apare versiunea nouă, dar nu cu datele din ziua respectivă, ci cu alte zile gen: vineri, 12 septembrie etc. plus ca nu arată tot versiunea nouă, nu zice decât vizitatori, vizualizari pe ziua respectivă. vizualizari/vizitatori, referinţe, ţări și atât. e sec și trist, iar eu imi vreau toate informaţiile la vedere, nene WordPress. colega mea de banca iși scrie numele tipului de care imi plăcea când aveam 12 ani pe mână și e ciudaaaat. e „rocker-iţa”, dar are caietele pline de justin bieber, iar pe telefon numai dubstep și trap, crede in vrăjitorie și imi cere tot felul de chestii (gen ruj roșu) să le folosească la vrăjile ei făcute in nopţi cu lună plină (VRĂJI LUATE DIN CĂRŢI DE PE WATTPAD) și in același timp vrea să dea la facultate de teologie. tipa asta e mai horror decât ziua in care m-a obligat Miki să mă uit la Jesus Christ Superstar. imi era poftă intr-o seară de un vin fiert cu scorţisoara, caut eu prin casă până găsesc unul, dau să-l desfac, dar nu găsesc tirbușonul… ce mă gândesc? BORMAȘINĂ. zis si facut, am deschis vinul cu bormasina. fată descurcăreaţă, pupa-m-aș. m-am infiltrat cu Aky la un festival de muzica UNGURESC, noroc că am răpit-o pe Iza și am luat-o ca traducătoare, căci era fucking weird, parcă eram intr-o lume paralelă. eu cu Aky suntem si vecine, stăm spate in spate, iar intr-o noapte, auzind muzică de la vecinii unguri din apropiere, am ieșit pe balcon și-am dansat ca tâmpitele, cu telefoanele pe difuzor să ne auzim, probabil m-a inregistrat unchi-miu, că am cameră in spate, așa că fiţi atenţi la Razi si câștigi, fiindcă e posibil să vedeţi scălâmbăiala de pe Lume. am menţionat faptul că m-a plouat un tir? da, din toate bălţile de pe drum, fix pe aia a ochit-o, din toţi oamenii de pe drum, fix pe noi, dintre noi, fix pe mine a venit cea mai mare cantitate de apa. am ţipat ca in filmele horror, suficient de tare incât să atrag atenţia oamenilor din jurul meu, apoi makeup-ul meu a luat-o la vale, deci da, daca a vazut careva niște fete-raton cu capul, respectiv cracul sub uscătorul de maini al băii de la cityplex, noi eram alea. in fiecare vineri sunt babysitter, teoretic. practic, fug de-acasă și las micul monstru pe mana fratelui meu. ah, iar ăștia de la cablu au un simţ al umorului fantastic. le-a venit lor intr-o zi să scoată antenele, b1-urile de pe post și să bage canale ungurești in locul lor și de atunci așa au ramas, vecinele mele sunt turbate de o săptămână că nu-l văd pe puie monta vociferand in toată spendoarea lui. o vecină e toată ziua in faţa porţii mele și mă cheamă zilnic să-i verific televizorul =)) o da, iar acum fac colecţie de poze motivaţionale, pentru că bac și pentru că lene:

image

Eu tot tai din chestiile random, dar tot multe sunt. Cred că am să mă reapuc de rezumate săptămânale… :))

Era să uit: DEODORANT !

Leul din Pireu.

Posted in Random, Rezumatul săptămânii with tags , , , , , , , , on 19 August 2014 by Julia says:

Mi-am promis ca nu mai scriu articole random si fara sens, dar… dar… meh, n-am nici o scuza.

Vesti bune:

1. Mi-am luat belet. Pe 29 la 4 dimineata sunt acasa si mananc papanasi cu Akysor.

2. Mi-am facut gmail, mi-a fost foarte greu sa renunt la contul meu de youtube, care cred ca avea mai mult de cinci anisori. Dar am facut-o si pe asta. Weep !

3. Mi-am facut Skype, din cauza unei fiinte minunate. Simte-te.

4. Oficial sunt umanista.

Azi am fost in Pantera-Down-Journey mood, so:

Si pentru ca lumea se plangea ca nu exista informatii de contact pe blog:

https://eversoriss.wordpress.com/contact/

Si Leul din Pireu. Yummy !