Arhivă pentru mâncare

bună, dracilor

Posted in De-ale mele... with tags , , , , , , , , , , , , , on 13 August 2015 by Julia says:

n-am murit, număr zilele până la 30 august și incă mă chinui să incep propoziţiile cu literă mare; nu cred că o să reușesc prea curând, acum mi se pare ciudat și ne-eu.

nu știu cum naiba am făcut de am ajuns pe wordpress și direct la statistici. eu la ora asta trebuia să am pastila luată și să mă gândesc la tigroaica realistică zburătoare uriașă din dulapul meu așteptându-l pe nea Ene să mi se vânture printre gene. dar m-am trezit aici, și UAU, lumea incă-mi dă follow, și click-uri, și probabil mă injură printre dinţi, dar hei: am trafic. dubios, foarte.

incerc să nu aberez și să rezum ultima lună pentru că astăzi, 13 august, se face exact o lună de când mi-am schimbat (aproape) complet stilul de viaţă. adică dorm (somnifere), ma trezesc la 6, mănânc sănătos, mă mișc destul de mult și de mâine mă obligă Reby să și alerg, imi port ochelarii (lipiţi cu scotch cum sunt), sunt ordonată, gătesc, beau numai apă de la izvor, doi litri pe zi și mă piș din 5 in 5 minute, am invăţat să respir corect, gândesc pozitiv, sunt răbdătoare, liniștită, ambiţioasă (prea), am luat ceva decizii, incep curând o mică „afacere” și-s fericită. motivul acelui aproape este că incă-s beţivancă și mai bag câte o ţigară ocazional. astăzi mi-aș fi luat de-o grijă trecând de la ness la cafea (citisem eu că are multe beneficii and shit), dar nu pot bea cafea că am tensiunea aiurea, in continuare sufăr de tremurături și palpitaţii de la licoarea asta neagra ca curu’ satanei, dar nu pot renunţa nici la ness’ că mă simt slăbită oricât ceai alb, verde, negru japo-chinez bag. abia aștept toamna și ploi, și frig, și pulovere, și instagram colorat. și nu mai zic de primăvară, că in fiecare an spun că-mi fac bucata mea de grădiniţă unde să-mi cultiv legumele mele aww. deocamdă vreau un lămâi la ghiveci căruia să-i pun numele Pișta. ah, și incă nu mă pot obișnui cu 3 mese fixe pe zi, dar dacă am invăţat ceva luna asta, am invăţat că pot trăi fără cola, cartofi, sare in exces, ardei iuţi și 3 linguri de zahăr in ness. mai am puţin și mă apuc de yoga…

sper că toate astea să nu fie o consecinţă a faptului că am prea mult timp liber.
_|_ veaţă

Posted from WordPress for Android

katrina

Posted in Azi mă piş pe ..., De-ale mele... with tags , , on 24 Februarie 2015 by Julia says:

eu am o relaţie foarte puternică cu mâncarea. in sensul că am apetitul unui T-Rex in creștere. sunt foarte pretenţioasă la mâncare, insă mănânc din oră in oră, nu impart cu nimeni, altfel mă transform. da, un metru jumate și patruj de kg de furie. mor când un colegus ţâranus fututu-s in maţus, nici măcar nu mă intreabă: bă, dai și mie? că-s sărac, n-am, fută-mi alocaţia că nu-mi ajunge nici de-un wc public. și mă trezesc cu o căpăţână răsărind deasupra sandwich-ului meu, ca luna după deal și niște dinţi rânjind la viaţa mea. in momentul ăla mintea mea se intunecă, in interiorul meu se dă o luptă intre spiritul mamă-urs și conștiinţa care spune „fii un om normal, o dată in viaţa ta, fii un om normal”. bineinţeles că datorită calmului meu inexplicabil pe care il am in jurul fiinţelor bipede, in loc să-i aplic o spatulă peste ceafă și să-i bag morţii-n casă afișez un zâmbet cald și cu un sarcasm insesizabil ii spun: vai, ce apetit de vrăbiuţă. dar nu vrei să papi tot? poftim ! poţi să incepi cu fundul meu.

Nu, serios, gesturile astea mi se par de căcat. Nu știu din ce peșteri pleacă unii la vânat și se rătăcesc de ajung la școală.

Posted from WordPress for Android

Tag: Behind the blog.

Posted in Lepșe, Postzilla., Random with tags , , , , , , , on 17 August 2014 by Julia says:

Multum’ Mich pentru tag si felicitari Pufulet pentru initiativa!

Regulile sunt simple:
Trebuie să răspunzi sincer.
Trebuie să iei imaginea tag-ului si s-o încorporezi în postarea ta.
Tăguieste cât mai multi din blogării tăi favoriti.

Acum cerintele, vor fi 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea) și 4 (sau mai multe, dar minim 4) lucruri pe care vrei tu să le stie lumea.

image

1. Din ce oras esti?

Brasov – cu ocazia asta mi-am amintit ca mi-e dor de el, de atmosfera de festival continuu si cultura.

2. Cati ani ai?

18,6 – pe care stiu ca nu-i arat.

3. Care e mancarea ta preferata? Dar dulcele preferat?

Nu cred ca prefer ceva anume, dar in momentul asta as manca un pui cu ciuperci si smantana proaspata, cu putina ceapa verde si niste papanasi cum numai mama stie sa faca. Cu dulcele nu prea le am (ironia, ca lucrez intr-un restaurant si tocmai la deserturi), dar imi place cheesecake-ul cu banane si caramel, care imi iese genial, apropo :)).

4. Care e cel mai mare vis al tau?

Uite, despre lucrul asta nu am vorbit cu nimeni. Multi apropiati vor fi socati, avand in vedere ca nu-mi plac copiii si mereu sustin sus si tare ca nu am nevoie de asa ceva. Dar intotdeauna am visat sa am o casa de copii. Mai dur spus: un orfelinat. Unde sa am foarte multi copii pentru care „casa” sa nu reprezinte doar un loc unde mananca si dorm, ci sa ii ajut prin fel de fel de lucruri sa-si descopere pasiunile, talentele, sa si le urmeze, sa se dezvolte si sa evolueze ca oameni, iar experienta sa nu fie una traumatizanta pentru ei, cum se stie ca este… ma rog, treaba e foarte complexa in capul meu. Ideea mi-a venit pe la 12 ani si de atunci s-a tot dezvoltat, cred ca am umplut cateva caiete cu subiectul asta si poate, in viitor o sa scriu pe larg, dar deocamdata mai mult de atat nu pot spune. 😀 Inca mi se pare prea intim.

5. Cea mai mare frica a ta este: 

Sunt capusele, mi-e groaza de ele. Mi-as petrece 80% din timp in poiana, in liniste si racoare, dar de cand a inceput ProTV-ul mini-documentarele alea despre cat de periculoase sunt si dupa ce am aflat ca doua cunostinte au fost muscate in poenita mea frumoasa de dubioseniile astea si acum fac tratamente and shit, mi-e frica sa ma plimb si prin iarba.

In rest, sunt plina de fobii, nu-s normala la cap: mi-e frica de ace, in octombrie anul trecut era sa lesin la scoala dupa ce am facut un vaccin. Mi-e frica de medici, mi-e frica sa ma dau cu viteza pe leagan, mi-e frica de durere… de orice fel. As putea scrie un postzilla numai despre asta.

6. Care este citatul tau preferat, dar motto-ul?

Am foarte multe, dar unul ar fi:

„Find what you love and let it kill you.”

Si inca unul, tot de Bukowski:

“Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead.” Indeed.

7. Aici o (sau mai multe) intrebare/i pusa/e de cititorii tai, revin-o cu un edit. 

Sincer, urasc sa editez postarile, fiindca wordpress-ul are doua moduri de editare, iar dupa ce public pot edita numai in modul vechi, care ma scoate din minti, n-am rabdare cu el. Asa ca daca are cineva vreo intrebare de pus, sa mi-o puna la comentarii si voi raspunde acolo. Multumesc anticipat !

Lucruri neinteresante despre mine:

  • Nu pot sa beau cafea. In primul rand, pentru ca nu-mi place gustul, mi se pare groaznic. In al doilea, fiindca o iau razna. Tremur, am palpitatii si ma agit pana mi se face rau.
  • M-am indragostit de vocea lui Renske si de toate melodiile trupei Katatonia. Mi se rupe pula de faptul ca unii spun ca e o trupa de depresivi, pe mine vocea lui ma hipnotizeaza, ma relaxeaza si nu am nevoie de o anumita dispozitie ca sa ii ascult. Cand cred ca am o melodie preferata de la ei, descopar alta si mai geniala.
  • Nu pot sa fac nimic in timp ce ascult muzica, trebuie sa o opresc daca vreau sa vorbesc cu cineva sau sa citesc ceva. Mi-am pierdut atentia distributiva si e al naibii de enervant.
  • Iubesc ploaia, am realizat-o de curand. Sunt asa de fericita cand ploua, dar ploaie din aia violenta si intunecata.
  • Mor dupa pletosi. Mai ales aia care seamana cu Iisus. :)) Numai pentru pletosi mai am eu cont pe tumblr. Si am o slabiciune pentru tobosari.
  • Am un obicei ciudat, dau tot timpul drumul la caldura si imi transform camera in sauna, numai ca apoi sa deschid geamul si sa-mi vina aer rece in fata.
  • O sa am o toamna plina, plus ca am o gramada de oameni din afara Brasovului cu care trebuie sa ma intalnesc. Mai sunteti? :)) Serios, ar trebui sa-mi fac o lista.
  • Urasc notificarile de orice fel, serios. Urasc sa vad bara aia plina la telefon, urasc mesajele pe telefon, urasc notificarile de pe facebook – la astea nici nu mai raspund. Urasc cand dau accept unei persoanee si incepe sa-mi dea like la tot ce gaseste pe profilul meu.
  • Imi place sa observ prin ce metode ajunge lumea pe blogul meu. Si da, pe langa dubiosii care cauta „melodii cu pizde goale”, „pizda love” si „despre pizde”, mai e si acest personaj deloc misterios care in fiecare zi cauta pe google link-ul de la blog sau „eversoriss wordpress”. Pentru ca e greu sa scrii link-ul in bara si sa dai click.
  • Cred ca am dubla personalitate: o parte din oameni ma vad rece, realista, matura, serioasa, timida si cuminte, alta parte afectuasa, imatura, nebuna, sincera, tupeista. Eu ma identific cu ambele, deci nu stiu ce sa cred, cred ca sunt cu duda.
  • Tocmai am facut o nefacuta:

Le eu pe facebook: tanananana, ce sa fac, lalala, ma plictisesc, potato, potato, ching, chong tomato si apoi TADA:

ma bag in seama cu tobosarul cu care schimb priviri de un an, stiind ca are prietena si ii spun:

Sincer, am o slabiciune pentru tobosari, implicit si pentru tine (dar tu nu stii asta, ok?) :)).

Nu stiu. Ma atrag. Dar la tine e altceva ca tu ma atragi din toate punctele de vedere.”

FUCK ! CE-A FOST IN CAPUL MEU? SUNT PREA DIRECTA. AM SPERIAT BAIATUL. WHO. Sper ca nu mi-a dat offline.

Raspuns: „Stai linistita, e ok :)) dar o sa fiu si eu direct :)) deja sunt luat de cineva care are aceeasi parere despre tobosari :))

Asta e un exemplu despre felul in care imi influenteaza si inspira blogul viata. Amin.

Porcii noștri din coteţ.

Posted in Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 2 Iunie 2014 by Julia says:

Masterchef este o comedie de groază, unde niște teroriști deghizaţi in bucatari masacrează un grup de amatori de bucătărie. De ce? Haha, dracu’ știe.
Bun, deci chemi un grup de oameni care n-au idee de bucatarie – fac asta pentru familie și prieteni, iar toată lumea știe cât de ipocrite-s persoanele apropiate, pentru că deși vor să te facă să te simţi ca un leu in bucătărie, in loc să-ţi dea cu parul in cap ca să te ambitionezi și să te perfecţionezi, te laudă lasându-te să te mulţumești cu ceea ce faci și să stagnezi la nivelul tău de struţ de mongolia – iar tu te aștepţi să le știe pe toate? Eu nu inţeleg ce vrea emisiunea asta sa demonstreze, că poţi invăţa să gătești de acasa? O repetă pe aia la nesfârșit cu „nu e scoală de bucatari”, atunci ce sfecla marinată a vieţii mele e, când nu te lasă să te inscrii dacă deţii diplome și alte căcături care atestă faptul că știi bucătărie? Fiecare probă e ca o lecţie, pe care dacă o pricepi, treci mai departe. E ca atunci când ai test la școală, doar că in loc să inveţi in pauză, inveţi in timp ce gătești și extratoklingorepltilienii iţi transmit  informaţii prin mărar, ţelină sau pana mea. Dacă ceea ce caută ei este talent in bucătărie, treaba pute. Puţine persoane sunt inzestrate cu așa ceva, ceea ce fac ei cu preselecţiile e o prostie, fiindcă ei se pot pregăti pentru asta preparând același căcat de zece ori acasă. Primele probe, din nou, n-ai nevoie de talent sa tai ceapa, eventual indemânare, exerciţiu. Probele de imaginatie, din nou, n-ai nevoie de imaginaţie dacă ai gătit ceva la viaţa ta și ai o dram de bun-gust care te impiedica sa faci din farfuria aia o fustă hula. Ah, și probele cu mimă mi se par o bătaie de joc.
Mă enervează că atâta promovează perfecţiunea și gătitul ca la carte, bă dar nu văd pe nimeni sa-si prindă părul când gătește. Ori părul in mâncare e trademark Masterchef.
Și mai sunt și acești chefi, niște personaje dubioase, cu excepţia lui Florin, care e mai tânăr și blând, adică Mortul și MistreţChef a.k.a Porcul Nostru Din Coteţ (e nevoie de traduceri?). Mortul e ăla „dur”, mutra lui inexpresivă, ochii lui de pește mort, poziţia lui ţapănă… totul aduce a mortaciune. Apoi PorculNostruDinCoteţ, care nu numai că are o mutră de porc, dar mai ii este și predestinată: are comportamentul unui porc – nesimţire bucureșteană (dacă ești bucureștean nu trebuie să te simţi ofensat, doar cinusidete | glumesc, n-am nimic cu bucureștenii | glumesc din nou).
Nu spun că nu ar știi meserie, e fix treaba lor, dar fac o paralelă intre alte emisiuni de bucătărie și Masterchef și am ajuns la concluzionul că Masterchef e show și nimic altceva, o panaramă care testează legile gravitaţiei și creează un mediu ambiental in care ademenesc extratoklingoreptilienii să se simtă ca la ei acasă. Nu mai aruncaţi cu farfurii, oameni buni! Prea mult vedetism, prea multă afectare și severitate transformată in miștocărie și ţigănie gratuită. Trăim in România, chiar mai aveam nevoie de incă o tură prin mahala? Eu mă uit la o emisiune de gătit și ei imi arată cum se ceartă concurenţii pe autocar.

Dacă stau să-mi aduc aminte bine, intr-un singur episod le-am auzit pe toate: perișoare fără orez, ciulama roz, chiftele cu scorţișoară, tort de bezele cu pandișpan, ouă pasteurizate, prăjitură rahat cu moţ… Ce mai, Masterchef!

Posted from WordPress for Android