Arhivă pentru libertate

am loat baku’

Posted in De-ale mele..., Liberte with tags , , , , , , , , , , on 7 Iulie 2015 by Julia says:

mă doare-n coacăză.

– notă de caca la istorie, bineinţeles, că altfel nu se putea.
1 iulie 2015 este o zi foarte importantă din viaţa mea. este ziua in care NU am ajuns la Judas Priest, pentru că am avut examenul la istorie. această dată este dovada supremă că istoria a vrut să mă fută anul ăsta mai mult decât orice libidinos care s-a băgat in seamă cu mine pe Facebook vreodată.

– vreau să mulţumesc tuturor persoanelor care m-au suportat in această perioadă dificilă din viaţa mea, in care n-am făcut decat să mă plâng, stresez, panichez, plâng, stresez, ameninţat, bătut cu pumnu-n pept și cumpărat lame. in locul vostru m-aș fi răstignit de 10 ori până acum.

– contul meu de WordPress a făcut săptămâna trecută 4 ani. nici nu-mi dau seama dacă e mult sau puţin. 19 – 4 = matematică. adică 15 ani aveam. o să beau pentru asta.

– am alergie la frăguţe. le-am dedicat o pagină cu injurături in jurnalul meu

– vreau raton de ziua mea. incă 6 luni, aveţi timp

– discuţie

femeie către mama: e ciudată rău copila ta
mama: păi decât curvă, ca fii-ta.

^ promit că voi fi o mamă normală
^ dacă voi avea vreodată fată, o va chema Cocolina : x

to-do:
– listă filme de văzut vara asta
– maraton de somn
– weekend Harry Potter
– păr roz
– SPORT, LEȘINĂTURĂ, CĂ AI CURU’ MARE.

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

Sunt a 12-a, scoate-mă de-aici.

Posted in De-ale mele..., Liberte, Postzilla., Random with tags , , , , , , , , , on 19 Martie 2015 by Julia says:

In ultimele zile nu aud prin clasă decât „mai sunt 3 luni!”, „incă 3 luni!”, „3 LUNI”. Visez cifra 3, văd cifra 3 pe tablă, am cifra 3 pe caiete, mai am puţin și păţesc ca in generală când căpătasem toată clasa ticul de a răspunde cu „șeptieșpe” la orice ne intrebau profesorii. L-am innebunit intr-un hal pe profu’ de religie, că la un moment dat ajunge acasă, il intreabă nevastă-sa ce să-i gătească, și el răspunde: șeptieșpe! Inconștient.
Așa și acum. Dacă inainte de simulări eram „fmm istorie” și când mă intreba lumea de sănătate, acum sunt „mai sunt 3 luni”.

Tragi-comic. Suntem niște fraieri. Ne grăbim să dăm piept cu viaţa și să ne luam la trântă cu ea, să scăpăm din burta asta de pește, ca să ne inghită alt pește, că tot am citit Iona azi. Și ce mai pește, școala asta! Stat in bancă, ascultat și notat, teme când și când, profi inţelegători… hamsi. Și totuși, am colege care se bat cu pumnul in piept că nu există ceva mai groaznic ca școala, au trecut ele prin toate și știu. Ori colegi care nu pot asculta un sfat de la un profesor, pentru că ei le știu pe toate, s-au născut filosofi. Și eu sunt sătulă, stresată și intr-un hal de obosită incât abia văd ce scriu aici, pierd idei, mânânc cuvinte și mă opresc din două in două cuvinte să visez, aștept cu nerăbdare să se termine, dar mi-e frică de ce va urma; Eu una sunt sigură că voi regreta liceul, că o să existe perioade infinit mai grele și că o să-mi plâng de ciudă că mi-am pierdut anii ăștia cu căștile-n urechi, incercând să evit să fac legături cu colegii. Fiinţe cu care am vieţuit 12 ani in aceiași incăpere, dar care nu știu să lege două fraze despre mine. De asta nici nu inţeleg dorinţa asta de maturizare forţată care le-a pălit pe unele colege, de au ajuns borţoase la 18 ani, măritate cu casieri de la Profi, care chiulesc de la ultimele ore ca să meargă acasă să le gătească la soţi, și care plâng toată ziua certându-se cu soacrele la telefon. Nici nu am cum să inţeleg din moment ce nu sunt in locul lor. Cred că nu sunt destul de matură și responsabilă. Ori inconștientă.

Ooo, ești gravidă? Felicitări!
Da, felicitări ! Tocmai ţi-ai ratat viaţa.
Viaţa e prea scurtă ca să te legi singur la cap.

Am 19 ani și am stafide-n buzunar; vârsta asta nu-mi spune nimic, nu trezește sentimente materne in mine, nici măcar dorinţa de a-mi găsi un loc, ori sunt eu un spirit prea liber și nu suport ideea de stabilitate. Visez să-mi pierd tinereţea plimbându-mă cu trenul, termosul cu ceai și cărţile dintr-un colţ intr-altul al vieţii.
Dar știţi cum e, visăm la mare, ca copiii lui Iona; la marea fără pești.

Câteva citate din Iona, care m-au urmărit toată ziua:

„Incepe să fie târziu in mine. Uite, s-a făcut intuneric in mâna dreaptă și-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să strâng cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse…”

„Ar trebui să se pună un grătar la intrarea in orice sufet. Ca să nu se bage nimeni in el cu cuţitul.”

„Un sfert din viaţă il pierdem făcând legături. Tot felul de legături intre idei, intre fluturi, intre lucruri și praf. Totul curge așa de repede, și noi tot mai facem legãturi intre subiect și predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, așa cum ne vine exact, să nu mai incercăm să facem legături care nu ţin.”

„De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârșitul vieţii?”

Dar și mai important,
„de ce oamenii-și pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?”

Posted from WordPress for Android

Mi-e silă.

Posted in De-ale mele..., Liberte, Random, Românica with tags , , , , , on 19 Iunie 2014 by Julia says:

Mă obosiţi cu teatrul vostru ieftin, limitările și discuţiile interminabile despre vreme. Mă indoiesc că sunteţi capabili să vedeţi după albastrul cerului, sunteţi doar niște marionete, niște păpuși umplute cu vată, sunteţi gri și aveţi ochii goi. Nu aveţi curaj să mă priviţi in ochi, dar vă permiteti să mă criticaţi. Suferiţi de voi, de o credinţă falsă și de ideea că Dumnezeul vostru vă iartă tot! Sunteţi bucăţi de pietre ce nu o să ajungă stânci, ci pietre funerare. M-am săturat să lupt pentru lucruri de care imi pasă numai mie. Libertate? Aia-i pentru proști. Hai sa fim oi. Hai sa fim falși, hai să ne ţinem părerile pentru noi, hai să zâmbim ca niște proști prin tramvaie, hai să vorbim ca niște domnișoare, hai să ne simţim constranși, că nu ajunge faptul că trăim in cancerul asta numit Romania. De ce să fii diferit? Fii un om normal! Mi-e silă de ţara asta, de mentalitatea efectiv de rahat a românilor. Sunteti toti niste incuiaţi, nu sunteţi deschiși la nou, nu vreţi să evolaţi, promovaţi toate rahaturile, in timp ce in lucrurile morale vă scârbesc. Niciodată n-am simţit că fac parte din lumea asta. Mi-e silă….

Posted from WordPress for Android

Femeia cu barbă.

Posted in Cre(ș)tinităţi, Liberte, Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 5 Iunie 2014 by Julia says:

Citeam (din greșeală, mi-a apărut in reader) un articol al revistei – atenţie – ARMONIA despre stârpiturile… nu, staţi să mă exprim exact ca dânsul: liaota dezgustătoare a stârpiciunilor pământului (gay și lesbiene – „amestecaţii satanici”)și sincer spun, eu dacă aș sta pe site-uri creștine m-aș imbolnăvii ori cu inima – de atâta ură câtă pompează aștia in cuvinte, ori cu capul – de nervi, pentru că imi este imposibil să inţeleg cum poate un om să aibe o gândire atât de limitată și cre(ș)tină in anul 2014. Unde este bunătatea, toleranţa,ARMONIA? Mi-e efectiv silă de asemenea oameni, care judecă fără să fii cunoscut o persoană gay la viaţa lor, mi-e silă de superioritatea pe care o afișează, prin tentele ironice și prin cuvintele lor antice, inţelepte și pompoase („stârpituri” – vai de capul și de zilele voastre). Cu riscul de a vă oripila, scârbi, jigni, vă spun că gay-ii nu sunt atât de puţini pe cât credeţi, și este posibil să fii cunoscut unul, fără să vă fi dat seama. De ce? Pentru că sunt oameni și nimic altceva. Am cunoscut și-am să mai caut să cunosc astfel de oameni, pentru că cei pe care i-am cunoscut (și au fost destul de mulţi) sunt niște oameni lipsiţi de prejudecăţi, care nu te judecă și nu te condamnă că ești așa cum ești, sunt oameni creativi și independenţi, de cele mai multe ori artiști cu care poţi purta discuţii religioase cu ei, fără să se umfle-n pene și să arunce cu căcat in creștini, așa cum fac creștinii cu ei. Repet: nu generalizez, vorbesc strict despre homosexuali pe care am avut ocazia să-i cunosc. De restul nu spun, pentru că e posibil să existe și gay dezaxaţi, la fel cum există și herero dezaxaţi. Dar cu ce sunt heterosexualii dezaxaţi mai presus decât gay-ii? Sunt total depășită de ideile astea. Și de bomba: „dacă se legalizează căsătoriile gay, urmează legalizarea pedofiliei” – ce treabă au una cu alta? Eu cred că fiecare are dreptul să facă sex cu cine vrea, in ce mod vrea, cât timp și acel cineva este de acord și se simt bine impreună. Vă obligă cineva să le ţineţi lumânarea sau ce? Dacă eu am dreptul să-mi sărut iubitul pe stradă și ei au dreptul să facă asta. Că nu mi se pare mie ok, că nu-mi plac nici măcar cuplurile hetero care fac schimb de salivă in mijlocul drumul, asta e altceva, dar dacă se intâmplă să fiu martoră la așa ceva pur și simplu imi mut privirea, pentru că nu mă obligă nimeni să mă uit, cum nu mă obligă nici să mă uit la mame care iși bat copiii in mijlocul drumului sau bărbaţi care pipăie din mers fetiţe. Eu nu inţeleg dezgustul creștinilor (bărbaţi) pentru gay, nu e ca și cum ar diviniza femeia, căci si pe aia o fut o dată pe an, prin gaura de la ceaceaf și doar in scopul procrearii.
Eurovision, pentru că de la asta a pornit articolul – este un shituleţ. Cât despre Scoica-Cârnat a.k.a Femeia-Bărbat, mie imi e greu să cred că și-a lăsat barba pentru că ii place ei cum arată, pentru că arată horror. Cred că a fost doar un mesaj, unul chiar pașnic, și anume că toţi ar trebui să avem libertatea de a fii noi inșine, dincolo de societatea asta care respinge diferitul și pupă-n cur uniformizarea. Dincolo de acest pat a lui Procust.
Sunt atâtea probleme in lumea asta, iar pe noi ne deranjează in ce gaură și-o trag unii și alţii. Până la urmă, la ce relaţii există in ziua de azi, pot paria că homosexualii se iubesc mai mult și mai sincer, decât noi, „ăștia normali”. Iar datorită lor, a anormalilor și a sataniștilor ăstora numiţi „homosexuali” mulţi copii au fost și sunt salvaţi de chinul de a trăi intr-un orfelinat unde sunt aruncaţi de unii oameni așa-ziși normali. Vrem democraţie, dar ne pișăm pe ea când vine vorba de drepturile fiecăruia.

Ceea ce nu pricep ei cre(ș)tinii, e că nu ei au dreptul să judece, ci dumnezeul lor. Fiecare, in schimb, are dreptul să facă ce vrea cu viaţa lui, sau ceea ce simte, pentru ca nu vad ce-i rau in a iubi. Iar dacă este o „greșeală”, este greșeala lui dumnezeu. Pentru că s-a dovedit știinţific că homosexualitatea nu este o alegere, ci o modificare genetică produsă incă din uter. Și nu este nici o boală. Bolnavi sunt oamenii ăștia care imprăștie ură, in loc să facă ceva bun pentru societate, cum ar fi să-și ia gâtul.
Până şi acestor idioţi masonici ai Europei şi ai lumii  (care îl sanctifică pe…Marchizul de Sade şi a sa ideologie dementă!) trebuie să le pună cineva palma în piept: gata cu joaca voastră macabră, de virtualizare şi spurcare”.
Dragi creștini, dacă Dumnezeul vostru nu-i oprește, cine vă consideraţi voi să faceţi asta? Nu le am eu cu Biblia, dar am citit undeva acest citat din Iisus: „Fii milos, așa cum a fost și Tatăl tău, nu judeca și nu vei fi judecat!”.

Iar inainte să mă luaţi la ture, gândiţi-vă că minunăţia asta de calculator, de pe care  injuraţi orice persoană care are o opinie care nu coincide cu opinia voastră de cre(ș)tin, a fost inventată de un ateu homosexual: Alan Turing. Pace!

Later edit: dacă persoanele homosexuale sunt niște stârpiciuni păcătoase, persoanele care se nasc hermafrodite ce sunt și din păcatul cui?

Posted from WordPress for Android

Reţetarii.

Posted in Liberte with tags , , , , , , , , , , , , on 8 Aprilie 2014 by Julia says:

Mă enervează oamenii care fac lucrurile după reţetă sau dau sfaturi despre cum să faci un anumit lucru ca la carte. Dacă vorbim despre gastronomie sunt de acord, dar de exemplu: BLOGUL.
Blogul ar trebui să fie un jurnal, un spaţiu personal in care fac/scriu/postez ce vreau. Dacă vreau să vorbesc ca o șosetă, să fac liste cu nume de eroi din desene animate pe care le urăsc sau pur și simplu să-mi dau cu părerea despre lucruri stupide, am toată libertatea s-o fac. Dacă vreau să pun tag-uri stupide și să vorbesc de pe dealuri sau să-mi pun cea mai intunecată temă inventată de WordPress, e problema șniţelului meu. Dacă vreau să scriu despre fiecare experienţă de-a mea de pe budă, who dă fac cares?
Așa că nu inţeleg articolele de genul „Cum să ai un blog cât mai șmecher și mai căutat”. Dacă vrei să faci din blog-ul tău o carieră, atunci scrii despre lucruri impersonale (depinde de blog/persoană), dar eu n-aș avea succes cu un astfel de blog, din cauza imaturităţii, sincerităţii și a temelor care nu prea sunt in ton cu lumea, așa că gâdiţi-vă de două ori inainte să-mi mai trimiteţi mail-uri de genu’: „sunt lucian si sunt expert in bloguri. ai avea mai mult succes daca ai pune o tema colorata siii..haba-haba.. ai pune un font mai hazliu ..ăăă”. Domnule Lucian, nu știu de unde m-aţi cules, dar n-am de gând să schimb nimic. Culoarea mă reprezintă, pustiul la fel: nu scriu pentru nimeni, am mai spus, eu folosesc blog-ul ca pe o unealtă care mă ajută să mă cunosc mai bine și să am de ce râde peste câţiva ani. N-am să-mi creez un mediu impersonal in care să mă simt străină și care să-mi inhibe inspiraţia, spontaneitatea și plăcerea de a avea bucata mea de paradis. Se numește „spaţiu personal” tocmai pentru a fi personalizat. Pricepi?

Posted from WordPress for Android