Arhivă pentru chestii

the real #dontjudgechallenge

Posted in Azi mă piş pe ..., De-ale mele..., Hatetime, Liberte, Random, Yay or nay? with tags , , , , , , on 24 Iulie 2015 by Julia says:

Acum câteva zile am primit un video cu #dontjudgechallenge (click). Persoana care mi-a trimis-o se distra copios, in timp ce eu nu inţelegeam ce privesc. Mi s-a părut stupid și n-am găsit nicio explicaţie logică pentru evenimentul ăsta. N-am inţeles de ce niște dubioși iși pictau acnee, monosprâncene, puneau ochelari, mâzgăleau dinţii și se strâmbau ca niște măscărici, ca apoi să acopere camera cu mâna pentru câteva secunde, și apoi să inceapă să-și masturbeze feţele.
Primul gând a fost: o, stai, port ochelari, ar trebui să mă simt ofensată? Ei bine, nu mă simt, pentru că papagalii care au făcut treaba asta, n-au inţeles nici ei la rându-i, cutia lor craniană fiind mai strâmtă ca pipota unei găini. Mi-am amintit de video-ul mai sus (YOU LOOK DISGUSTING), dând scroll pe pagina mea de facebook unde postasem asta acum câteva săptămâni.
Eu sincer, incepusem să mă impac cu ideea de societate, să am speranţe in umanitate, văzând atâtea evenimente care promovează pacea și alte chestii care nu fac oamenii să se mănânce intre ei. Eu sunt o fire optimistă, pozitivă, plină de incredere in lucrurile stupide și uneori prea zen pentru lumea asta, eu chiar credeam că suntem capabili să evoluăm de la stadiul de găină cu creierul mai strâmt decât o virgină, dar hei…  ce-i aia inţelegere? ce-i aia acceptare? ce inseamnă să-ţi vezi de faţa ta?
Genul ăsta de evenimente eu le numesc „parazite”, pentru că influenţează/modifică, mai mult sau mai puţin conștient, ideea generală de frumuseţe. Până și eu am fost spălată pe creier de-a lungul timpului, mi-a intrat in minte un anumit tipar de frumuseţe din cauza căruia mi-am pierdut increderea in mine, am devenit neglijentă și credeţi-mă, nimic nu e mai groaznic decât să ai o stimă de sine scăzută, pentru că te afectează in tot !

Cât timp nu arunci cu căcat in alţii ca să te simţi tu mai bine și n-o arzi in aroganţe ieftine, nu văd nimic in neregulă in a te considera cum vrea mușchiul tău. Frumoasă, sexy, star porno etc. Pentru că o faci pentru tine, nu pentru Gigel și nu ca să te compari cu Gigel. Nu Gigel trebuie să te vadă frumoasă, tu trebuie să te simţi bine in pielea ta, pentru că femeile care au incredere in ele sunt sexy (faptul că așa te place și Gigel e doar un plus). Și nu-și ratează viaţa din motive stupide ca, am o bucă mai mare decât celalaltă, mă sinucid. Suntem mulţi, de toate formele, culorile și mărimile, cred există șanse destule să găsești oameni care să te considere așa cum te simţi.

E okay să te accepţi așa cum ești, cât timp nu consideri că a avea 20 kg in plus sau minus faţă de greutatea ideală pentru inălţimea ta e normală, pentru că aici nu mai e vorba de felul in care arăţi, ci de sănătatea ta.

E okay să iţi dorești să fii mai slabă, cât timp nu te infometezi ca ultima bătută-n cap de soartă ce ești, și mergi la medic pentru aţi planifica un program de slăbire sănătos, fără efecte dubioase asupra organismului tău.

E okay să mergi la sală, să pui un mușchiuleţ pe tine, să-ţi faci un abdomen mai plat, un cur mai rotund, cât o faci intr-un mod sănătos și ai grijă să-ţi modelezi frumos și caracterul.

Dacă deja s-a „adoptat” moda challengelui ăstuia in Românica, dragilor:

* ochelarii sunt un accesoriu drăguţ și te fac să arăţi inteligent. dar rolul lor principal e să-ţi corecteze vederea

* acneea este, de cele mai multe ori, o problemă hormonală și nu merită luată-n râs.

* numai boschetarii pot avea dinţii in halul ăla de neingrijiţi

* cunosc un singur tip cu monosprânceană, nu-i stă fffoarte rău, nici extraordinar de bine, dar in ideea mea de frumuseţe e mai acceptabilă decât mustaţa. plus că se poate lua jos oricând.

* expresia aia clișeică cu „frumuseţea din ochii privitorului”? e cât se poate de adevărată. e normal să ai preferinţele tale in materie de orice, dar asta nu inseamnă că trebuie să-i judeci pe alţii după ele, ori să faci remarci răutăcioase, care nu ajută la nimic pe NIMENI (in traducere: nici pe tine, nici pe cel pe care-l jignești), e okay să nu-ţi placă faţa lui tanti Geta, dar ţine-o pentru tine. nu trebuie să-ţi placă ţie decât dacă vrei s-o iei de soţie. de ce atâta răutate? aspectul exterior contează, orice am spune, dar in alte contexte. cred că putem convieţuii fără să ne omorâm pentru niște lucruri care nu ne afectează pe noi, personal. nu cred că te-ai impiedicat vreodată de-o aluniţă sau ţi-a sărit un perciun la gât si ţi-a sugrumat inspiraţia in timp ce-ţi actualizai statusul pe Facebook.

* dontjudgechallange ar fi ieșit o chestie frumoasă, dar a luat-o intr-o direcţie greșită și ghiciţi de ce:

* adolescenţii sunt cretini

* și nu inţeleg ideea de frumuseţe promovatã in ziua de azi: toţi arată la fel. ten perfect, aceeași freză, același gen de haine. băieţii sunt prea delicaţi și mult mai feminini decât mine, iar fetele nu ies din casă fără makeup, dar nu-i nimic in neregulă cu asta. tragedie ar fi fost dacă citeau prea mult și erau nevoiţi să poate ochelari, dacă aveau dereglări hormonale și un dihor in loc de sprânceană, așe-i? hoţul strigă hoţul?

Nu văd in decizia de a participa la acest challenge decât un strigăt de atenţie (iar eu sunt una din proastele care oferă atenţia, dar nu mă pot abţine, cineva trebuie să-mi facă rost naibii de o bazookă), o metodă in plus de a-ţi afișa narcisismul, talentul de makeup artist și figurile de copchil scapat in cap la maternitate. Să exagerezi defectele unor oameni și să te compari cu ei, numai pentru a te scoate pe tine in evidenţă mi se pare jalnic. Jalnic fiind un compliment din partea mea, pentru că azi mă simt doamnă.

Sper să n-o dea grav ebola asta și in România. Până atunci, le inmânez celor care au participat deja la acest proiect premiul Pulitzer in gât.

Dar in final, toată lumea te judecă, să-i calce iuda de nenorociţi.

Posted from WordPress for Android

lucruri care mă enervează

Posted in De-ale mele..., Random with tags , , on 8 Iulie 2015 by Julia says:

– oamenii care acceptă foarte ușor complimente nesincere gen „ești frumoasă ca o petală de trandafir intr-o baltă cu petrol”, dar iţi aruncă priviri strâmbe când strecori o injurătură intr-o frază, fără ca aceasta să impiedice mesajul să li se propage in ureche. pentru că important e cum transmiţi mesajul, nu ce transmiţi. pentru că ești un om minunat dacă te-ai gândit să-mi pupi fundul intr-un mod profund poetic, insă ești un om groaznic dacă ești sincer și-ţi bagi pula acolo unde consideri că ar trebui să intre una, ipocritu’ dracului. mue

– faptul că pentru majoritatea oamenilor „a ajuta” inseamnă a-și da cu părerea

– momentul ăla când mă intâlnesc cu un fost și n-am bazooka la mine

– când cineva mă pune să fac chestii de parcă aș fi vreun soi de măscărici.
„zi o glumă”
„scrie-mi o poezie”
„fă-ţi o poză stând in cap cu o carte intre buci”

– televizorul și tot ce are legătură cu el. cum ar fi frati-miu

– foamea de la miezul nopţii

– horaţiu

– când sunt in autobuz, e o căldurã infernală, trag pe nas o aroma unică de subţioară in descompunere cu câte o adiere de babă turmentată și se trezește o fufă-pămătufă să-mi inchidă geamul, c-o fute curentu-n ureche. MOOOORI

– vocile din desenele animate dublate

– „rocker-iţa” care știe să deschidă gura numai când e vorba de cocalari și piţipoance. mereu are câte o remarcă la genul ăsta de oameni, pare foarte pasionată de ei, caută poze cu ei, cică „să se amuze”. eu inţeleg că abia ai descoperit muzica rock, ai impresia că ţi-a mai crescut un cap de atunci, ai citit și tu o carte de-a lui Agatha Christie și asta tr face să ai un fals sentiment de superioritate. dar recitește ce am scris. da, am spus fals, pentru că trebuie să ai o roată-n minus să te simţi superioară unor oameni pe care nici măcar nu-i consideri oameni, ci „scursuri ale societăţii”. dacă faci asta ori ești proastă, ori ești o attention whore, ori ai o stimă de sine foarte scăzută. motive intr-un post viitor.

– alunele in ingheţată. strică toată dumnezeirea

– când imi recitesc o postare și imi sar in ochi o grămadă de greșeli de scriere (panică, panică, edit, edit)

– când incepe cineva să vorbească cu mine in timp ce dorm și nu pot să urlu la el pentru că mă doare gâtul dimineaţa, dar când in sfârșit imi vede faţa de kamikaze mă intreabă: dormi? NU, FAC SKI NAUTIC, NU VEZI?

– oamenii care gesticulează exagerat de mult

– oamenii negativiști, triști, care nu zâmbesc niciodată. vă urăsc

– febra musculară, argghh

– faptul că atunci când sunt obosită vorbesc foarte rar și-mi pierd ideea in mijlocului unui cuvânt. pentru că-s foarte deș… ssjshsube da, exact, ceapa-i dumniezo !

Posted from WordPress for Android

lucruri care-mi fac ziua mai bună

Posted in De-ale mele..., Random with tags , , , , , , , , , on 7 Iunie 2015 by Julia says:

– când mă uit dimineaţa in oglindă și nu arăt de parcă m-au bătut ciobanii

– bărbosul care aleargă prin zonă

– „căţelușa mea” ( căţea care se plimbă prin zonă și a cărei mutriţă posomorâtă ii dă un aer funny. mi tare dragă și aș lua-o acasă dacă nu m-ar pune bunică-miu să dorm cu ea in coteţ )

– când găsesc melodia perfectă pentru starea mea din acea zi

– când mă apuc de citit o carte nouă

– o ploaie zdravănă, un cer colorat, un copac inflorit și parfumat

– sunetul zoom-ului de la aparat. zici că toarce

– norii in forme de ţestoase ninja

– un parfum bărbătesc care-mi rămâne-n nănău

– tipul care-mi face poze la orice vede și-i aduce aminte de mine

– plimbarea de seară

– când dau „I’m finished” la o carte pe goodreads.

– mesajele care nu ţipă la mine „UNDE EȘTI?”

– cana mea cu văcuţe, mai ales când e plină cu licori dumnezeiești

– când cineva are incredere să-mi trimită o poză in care se strâmbă in ultimul hal

– când cineva imi spune IULIA. nu iuli, iu, lia, giulie, gia, julie mayaya, julia roberts etc. și nu pe un ton serios de parcă aș fi făcut ceva rău

– jumatatea aia de ora in care-mi stă părul bine după ce-l spăl

– când cineva face ceva drăguţ pentru tine fără să-și dea seama

– ţâţe

– vocea lui Jonas Renkse

– pozele cu pisici pierdute-n spaţiu (sunt retard-obsedată. nu mai am memorie in telefon din cauza pisicilor spaţiale)

– discuţiile retardate:
g.m: vreau sa fut o pizda cu mana in gat
eu: du-te la o tipa random si spune-i sa-si creasca o mana in gat
g.m: anomalie, malformatie
g.m: cu mana in gat ce esti
eu: eu nu am mana-n gat, eu le am la locul lor
g.m: foarte bine
g.m: mana ti-o pun eu in gat
eu: nu-mi rupe nimeni mana sa mi-o puna-n gat
g.m: mana… si anume… a mea
g.m: ti-o pun… si anume :))
eu: vrei sa-ti rupi mana sa mi-o pui in gat?
g.m: mai termina cu fanteziile astea chirurgice
g.m: pe gat atunci. e bine?
eu: :)) daca vrei sa vărs, da. nu suport nimic pe gat, sunt sensibila
g.m: atunci renunt
g.m: doar te sarut usor pe buze
g.m: iti simt respiratia
g.m: si …
eu: #parţ
g.m: dispari
eu: stiu, sunt o romantica

image

T5W | favorite books of the year so far

Posted in Top 5 Wednesday with tags , , , , , , , on 3 Iunie 2015 by Julia says:

Anul acesta am citit 29 de chestii, și spun chestii pentru că nu sunt toate cărţi in adevăratul sens al cuvântului. Berenice a lui Poe, de exemplu, are doar câteva pagini. Herbert West, reanimator am citit-o de doua ori anul acesta, o dată in ianuarie in The best of H.P. Lovecraft, o dată zilele trecute pentru că nu știu, dar am notat-o separat pe goodreads, așa că am trecut-o de două ori pe listă (doar că o dată e incognito). De asemenea, am citit trei părţi din Cronicile Blackstone, așa că le-am notat și pe astea separat, pentru că pe celelalte trei nu știu când o să le citesc. O carte de poeme tumblr-iste. O piesă de teatru. Multe cărţi scurte, fiindcă n-am nervi pentru cărţi de +300 pagini. Deci n-am citit 29 de cărţi, doar vreo 20 și câteva chestii.

Topul meu va fi scurt, fiindcă diriga mea teroristă vrea să facem videoconferinţă ca să vorbim despre Harap-Alb tocmai azi.

1. Eu, robotul de Isaac Asimov – nu sunt o fană a cărţilor ce cuprind mai multe povestiri, in mare, pentru că nu știu să-mi fac o părere despre ele, majoritatea având povești mai mult sau mai puţin bune. Din cartea asta am iubit fiecare poveste, și nu-mi amintesc când am spus ultima dată ceva de genul. Robbie mi-a frânt inima, dar restul poveștilor intorc cele 3 legi ale roboticii pe toate parţile, având-o in umbră sau chiar in acţiune pe robopsihologul Susan Calvin, de la inceputul până la sfârșitul carierei ei.
Cartea asta iti pune rotiţele in mișcare și o recomand oricui, indiferent ce gen literar preferă.

2. Mașina timpului de H.G. Wells – n-aveam de gând să mă repet, am vorbit despre cartea asta și in topul trecut (care da, la mine a fost acum două săptămâni, fiindcă topul de săptămâna trecută era prea neinteresant, dar luna asta avem teme faine, so…). merită să intre aici’șa, pentru că așa cum am spus, m-a ingrozit mai tare decât orice carte horror citită in ultimii ani, nu mi se intâmplă foarte des ca o carte să-mi lase o impresie atât de puternică, așa că de ce nu.

3. Sunt o legendă de Richard Matheson – sincer, nu sunt o fană a vampirilor, și in general nu mă atrag cărţile cu fiinţe supranaturale, nu sunt destul de credibile pentru mine, sunt o sceptică, nenorocire de om, aiaiai. Dar ! Nu știu câţi și-au pus vreodată intrebari in legătură cu caracteristicile vampirilor, adică explicaţii logice sau știinţifice pentru frica lor faţă de usturoi, cruci, alea-alea. N-o mai lungesc, cartea asta mi-a strârnit puţin interesul in legătură cu vampirii, și datorită lor (click aici’șa – pun link zilele astea că acum n-am timp), acum sunt dublu-curioasă. Când o să termin toate curiozităţile care mă rod acum, voi studia și fenomenul ăsta.

4. Câinele din Baskerville de Arthur Conan Doyle – amân să citesc seria asta de vreo 5 ani, și n-am să inţeleg de ce nu am fost niciodată destul de curioasă și atrasă de Sherlock Holmes. Mister, alea-alea, foarte tare. Mi-a adus aminte de Scooby-Doo.

5. Orașul și stelele de Arthur C. Clarke – nu este chiar prima carte science-fiction pe care o citesc, dar a fost prima care m-a impulsionat să caut și altele de acest gen. Nu este nici cea mai extraordinară carte, nici Clarke nu este tocmai autorul meu de scrience-fiction preferat de până acum, dar merită menţionat, pentru că mi-a influenţat lecturile de anul acesta și mi-a distrus câteva prejudecăţi in legătură cu cărţile sefe, și anume că sunt plictisitoare, greoaie and so on. Nu fiţi fraieri, citiţi SF-uri ! Dacă nu sunteţi siguri de Clarke, luaţi-l pe Asimov la ture, n-aveţi ce pierde.

JUST DO IT !

Acum o să mă intorc la Harap-Alb. Ura mie.

O să avem un avorţel.

Posted in Liberte, Yay or nay? with tags , , , , , on 14 Martie 2015 by Julia says:

Astăzi am avut o lecţie foarte interesantă la ora de …
Bine, habar n-am ce oră era și nici n-am auzit titlul lecţiei, dar mi-a căzut o cască din ureche la un moment dat și atunci mi-am dat seama că draga mea colegă de bancă vorbea cu mine și pentru a mia oară, eu nu eram atentă. Și era așa revoltată: eu nu pot să fiu de acord cu așa ceva. nu pot ! cum să faci așa ceva? Iar atunci aud glasul de cocomârlă al profesoarei: pentru ultima dată ! cine e pro avort? Julia ridică mâna. Colega se ingălbenește. Ţipete prin spatele meu. Bine, dramatizez, dar chiar a făcut o faţă de „sper să mori” și colegele mele au inceput să se agite prin spate. Atunci mi-am dat seama că sunt singura fată din clasă care e pro avort. De fapt, sunt pro și contra in funcţie de caz.

Bineinţeles că eu nu aș face așa ceva, și nu sunt pro in cazul minunilor de 14 ani care s-au „maturizat” prea repede, nici femeilor mature care n-au auzit de pastila de a doua zi.

Mă refer la următoarele cazuri, și spun de pe acum că nu am nimic nou de zis:
– VEOLUL. dacă nu e cu sechestru, ai putea evita asta cu pastiluţa. totuși, nu ești obligată să păstrezi un copil pe care nu ţi l-ai dorit și care ar putea fi o amintire urâtă dintr-o sută de motive. nu mă apuc să exemplific, cred că sunt evidente.
– NO TENGO DINERO. e vorba aia, care nu-mi place deloc, dar se potrivește aici: ai bani, mănânci. n-ai bani, nu ţi-e foame. nu faceţi copii dacă nu aveţi bani ! ii chinuiţi pe ei, vă chinuiţi și pe voi. nu-mi inţeleg colegele de 18 ani, care așteaptă copii, când ele n-au nici domiciliu stabil, nici loc de muncă, nici măcar bacul luat. dacă faci copil pentru a-l da spre adopţie, IŢI DORESC O MOARTE LENTĂ ȘI DUREROASĂ. mai bine nu se naște, decât să crească in orfelinate și să iasă de acolo schilodit fizic sau psihic. aia nu e viaţă. mai bine-l lipsești.
– COMPLICHEIȘĂN. irlanda e plină de beţivi, drogaţi și curve. de asta peste tot vezi numai oameni handicapaţi. in scaune cu rotile, in cârje, fără o mână, fără un picior, fără creier (ăsta le lipsește la majoritatea). dacă e posibil ca copilul tău să sufere vreo malformaţie sau ceva, nu-l chinui. nu te chinui. cunosc oameni care luptă pentru niște copii care nu au nicio șansă, nu sunt nici măcar conștienţi. și bineinţeles că lupţi, că doar e puiul tău, dar de multe ori te intrebi de ce, pentru ce și până când.

– ȘI ARGUMENTUL SUPREM: o femeie matură are tot dreptul să ia o decizie in legătură cu viaţa și corpul ei, și iși asumă totul ! Știe dinainte ce inseamnă acea procedură și care vor fi urmările. Nu e genul de decizie ce se poate lua de pe-o zi pe alta. Așa că insistenţele de genul „poţi să păţești aia sau aia” mi se par inutile. Dacă femeia respectivă știe pe ce planetă trăiește. Și spun asta pentru că am cunoscut vara trecută o femeie, care mi-a povestit că a făcut 8 avorturi. 8 !  Intrebarea mea a fost: de ce nu v-aţi protejat? N-am aflat nici până in ziua de azi.

Mi se pare funny, că tocmai ieri la ora de..  la o oră, puii mei, vorbeam despre ţigani și toată lumea se oferea să infigă o șurubelniţă in cap oricărui specimen. Adică să provoace suferinţă fizică intenţionat unei fiinţe, care e capabilă să simtă, in timp ce apără un embrion, căruia da, ii bate inima de la 9 săptămâni, dar nu e conștient de ceea ce se intâmplă. Oh, suferă. Voi aţi simţit când v-au scăpat părinţii in cap? Așa ziceam și eu.

titlu groaznic, știu, inspiraţie zero

Posted from WordPress for Android