Arhivă pentru ceai

bună, dracilor

Posted in De-ale mele... with tags , , , , , , , , , , , , , on 13 August 2015 by Julia says:

n-am murit, număr zilele până la 30 august și incă mă chinui să incep propoziţiile cu literă mare; nu cred că o să reușesc prea curând, acum mi se pare ciudat și ne-eu.

nu știu cum naiba am făcut de am ajuns pe wordpress și direct la statistici. eu la ora asta trebuia să am pastila luată și să mă gândesc la tigroaica realistică zburătoare uriașă din dulapul meu așteptându-l pe nea Ene să mi se vânture printre gene. dar m-am trezit aici, și UAU, lumea incă-mi dă follow, și click-uri, și probabil mă injură printre dinţi, dar hei: am trafic. dubios, foarte.

incerc să nu aberez și să rezum ultima lună pentru că astăzi, 13 august, se face exact o lună de când mi-am schimbat (aproape) complet stilul de viaţă. adică dorm (somnifere), ma trezesc la 6, mănânc sănătos, mă mișc destul de mult și de mâine mă obligă Reby să și alerg, imi port ochelarii (lipiţi cu scotch cum sunt), sunt ordonată, gătesc, beau numai apă de la izvor, doi litri pe zi și mă piș din 5 in 5 minute, am invăţat să respir corect, gândesc pozitiv, sunt răbdătoare, liniștită, ambiţioasă (prea), am luat ceva decizii, incep curând o mică „afacere” și-s fericită. motivul acelui aproape este că incă-s beţivancă și mai bag câte o ţigară ocazional. astăzi mi-aș fi luat de-o grijă trecând de la ness la cafea (citisem eu că are multe beneficii and shit), dar nu pot bea cafea că am tensiunea aiurea, in continuare sufăr de tremurături și palpitaţii de la licoarea asta neagra ca curu’ satanei, dar nu pot renunţa nici la ness’ că mă simt slăbită oricât ceai alb, verde, negru japo-chinez bag. abia aștept toamna și ploi, și frig, și pulovere, și instagram colorat. și nu mai zic de primăvară, că in fiecare an spun că-mi fac bucata mea de grădiniţă unde să-mi cultiv legumele mele aww. deocamdă vreau un lămâi la ghiveci căruia să-i pun numele Pișta. ah, și incă nu mă pot obișnui cu 3 mese fixe pe zi, dar dacă am invăţat ceva luna asta, am invăţat că pot trăi fără cola, cartofi, sare in exces, ardei iuţi și 3 linguri de zahăr in ness. mai am puţin și mă apuc de yoga…

sper că toate astea să nu fie o consecinţă a faptului că am prea mult timp liber.
_|_ veaţă

Posted from WordPress for Android

Ceai masonic.

Posted in Ceai, nene with tags , , , , , , , , , , , on 21 Martie 2015 by Julia says:

Iubesc ceaiul, am o adevărată bibliotecă cu tot felul de ciudăţenii și m-am gândit să scriu câte ceva despre cele care mi se par mai deosebite, pentru că mă pasionează subiectul, dar n-am cu cine vorbi despre el. Prietenii mei sunt niște ignoranţi, care beau numai ceai de mentă și de tei, n-au simţul aventurii și nu le place să incerce chestii noi. Da, la tine mă uit urât acum, Rebike.

So, primul este ultima mea iubire: ceaiul masonic de la Sir Edward Tea, care nu numai că-mi incântă retina cu pliculeţele alea piramidale, dar face mai suportabil și băubil ceaiul verde.
Eu beau mult ceai verde/negru, pentru că sunt o bleagă și mă ajută (parţial), să evit nesul-cel-de-toate-zilele, fiind energizant, doar că nu mi-e tot timpul plăcut la gust, e puţin amar, deși pun zahăr și miere. Dar astea două indulcite cum trebuie sunt perfecte, și vorbesc de:

wpid-img-20150321-wa0095.jpg

Green Tea, Melissa & Lemon, care are un puternic miros de melissa (roiniţă/lămâiţă) pe care-l iubesc și Orange & Mandarin, care nu mi-a placut de la inceput, probabil uitasem să-l indulcesc fiindca am fost bleah-câh-ihh mood până a doua oară când aproape m-a obligat mama să-l beau și a fost mai mult de cât okay, imi place mai mult decât primul.

Eu le-am luat din Lidl, conţin 20 de piramide (x1,8 g), abia aștept să mai incerc și alte sortimente și cutiile sunt geniale :))

Poza am făcut-o aiurea, nu credeam că o să ajungă pe blog, voiam să fac un adevărat shooting cu acele cutii de ceai, dar n-am avut timp și nici n-am găsit poze pe net, deci merge și asta, sper că se văd cum trebuie.

Posted from WordPress for Android

Sunt a 12-a, scoate-mă de-aici.

Posted in De-ale mele..., Liberte, Postzilla., Random with tags , , , , , , , , , on 19 Martie 2015 by Julia says:

In ultimele zile nu aud prin clasă decât „mai sunt 3 luni!”, „incă 3 luni!”, „3 LUNI”. Visez cifra 3, văd cifra 3 pe tablă, am cifra 3 pe caiete, mai am puţin și păţesc ca in generală când căpătasem toată clasa ticul de a răspunde cu „șeptieșpe” la orice ne intrebau profesorii. L-am innebunit intr-un hal pe profu’ de religie, că la un moment dat ajunge acasă, il intreabă nevastă-sa ce să-i gătească, și el răspunde: șeptieșpe! Inconștient.
Așa și acum. Dacă inainte de simulări eram „fmm istorie” și când mă intreba lumea de sănătate, acum sunt „mai sunt 3 luni”.

Tragi-comic. Suntem niște fraieri. Ne grăbim să dăm piept cu viaţa și să ne luam la trântă cu ea, să scăpăm din burta asta de pește, ca să ne inghită alt pește, că tot am citit Iona azi. Și ce mai pește, școala asta! Stat in bancă, ascultat și notat, teme când și când, profi inţelegători… hamsi. Și totuși, am colege care se bat cu pumnul in piept că nu există ceva mai groaznic ca școala, au trecut ele prin toate și știu. Ori colegi care nu pot asculta un sfat de la un profesor, pentru că ei le știu pe toate, s-au născut filosofi. Și eu sunt sătulă, stresată și intr-un hal de obosită incât abia văd ce scriu aici, pierd idei, mânânc cuvinte și mă opresc din două in două cuvinte să visez, aștept cu nerăbdare să se termine, dar mi-e frică de ce va urma; Eu una sunt sigură că voi regreta liceul, că o să existe perioade infinit mai grele și că o să-mi plâng de ciudă că mi-am pierdut anii ăștia cu căștile-n urechi, incercând să evit să fac legături cu colegii. Fiinţe cu care am vieţuit 12 ani in aceiași incăpere, dar care nu știu să lege două fraze despre mine. De asta nici nu inţeleg dorinţa asta de maturizare forţată care le-a pălit pe unele colege, de au ajuns borţoase la 18 ani, măritate cu casieri de la Profi, care chiulesc de la ultimele ore ca să meargă acasă să le gătească la soţi, și care plâng toată ziua certându-se cu soacrele la telefon. Nici nu am cum să inţeleg din moment ce nu sunt in locul lor. Cred că nu sunt destul de matură și responsabilă. Ori inconștientă.

Ooo, ești gravidă? Felicitări!
Da, felicitări ! Tocmai ţi-ai ratat viaţa.
Viaţa e prea scurtă ca să te legi singur la cap.

Am 19 ani și am stafide-n buzunar; vârsta asta nu-mi spune nimic, nu trezește sentimente materne in mine, nici măcar dorinţa de a-mi găsi un loc, ori sunt eu un spirit prea liber și nu suport ideea de stabilitate. Visez să-mi pierd tinereţea plimbându-mă cu trenul, termosul cu ceai și cărţile dintr-un colţ intr-altul al vieţii.
Dar știţi cum e, visăm la mare, ca copiii lui Iona; la marea fără pești.

Câteva citate din Iona, care m-au urmărit toată ziua:

„Incepe să fie târziu in mine. Uite, s-a făcut intuneric in mâna dreaptă și-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să strâng cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse…”

„Ar trebui să se pună un grătar la intrarea in orice sufet. Ca să nu se bage nimeni in el cu cuţitul.”

„Un sfert din viaţă il pierdem făcând legături. Tot felul de legături intre idei, intre fluturi, intre lucruri și praf. Totul curge așa de repede, și noi tot mai facem legãturi intre subiect și predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, așa cum ne vine exact, să nu mai incercăm să facem legături care nu ţin.”

„De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârșitul vieţii?”

Dar și mai important,
„de ce oamenii-și pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?”

Posted from WordPress for Android

Tu n-o auzi?

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , on 25 Martie 2014 by Julia says:

Aștept să inceapă ploaia, să-mi treacă durerea de cap. Sunt obosită. Nu știu de ce mă ambiţionez să scriu asta… Sisizurliul citește. Mama citește. Tata a citit și acum ascultă ceva… George Michael? Habar n-am, dar sună bine. E prea liniște in casă, ceva se intâmplă. Dacă nu-i vremea, atunci ce? Rar citim noi in liniște… Imi vin versuri in cap, ceva de Vlahuţă. Eu nu citesc, n-am citit nimic de câteva zile. Poate de asta mă simt ca o casă goală. Ceai sedativ și ciocolată amăruie. Nu mai vreau insomnii, m-am săturat să fiu obosită psihic, să vorbească lumea cu mine și să nu le inţeleg sensul cuvintelor, să bag priviri nedumerite, surori cu nebunia. Poate sunt defectă. Poate de asta nu dorm, poate de asta am coșmaruri de mică și-s sensibilă la vreme. N-am citit nimic de câteva zile, dar patul meu e plin de cărţi. Vreau un titlu bun, poate și o ţigară. Incă nu știu de ce scriu asta, poate chiar sunt defectă. Poate, poate, poate… mâine n-o mai ploua. Nu pot citi o carte dacă nu o intorc și nu o studiez din toate unghiurile. Tic? A scârţâit un nor. Mă sperie ziua de mâine. De ce? Bate-un vânticel. Violenţă. Iar versuri: „Ce-au dorit ei!… Ce suntem noi!”. Nonsensuri, poezie și erotică. Solilocviu?

Plouă…

Posted from WordPress for Android