Arhivă pentru bullshit

the real #dontjudgechallenge

Posted in Azi mă piş pe ..., De-ale mele..., Hatetime, Liberte, Random, Yay or nay? with tags , , , , , , on 24 Iulie 2015 by Julia says:

Acum câteva zile am primit un video cu #dontjudgechallenge (click). Persoana care mi-a trimis-o se distra copios, in timp ce eu nu inţelegeam ce privesc. Mi s-a părut stupid și n-am găsit nicio explicaţie logică pentru evenimentul ăsta. N-am inţeles de ce niște dubioși iși pictau acnee, monosprâncene, puneau ochelari, mâzgăleau dinţii și se strâmbau ca niște măscărici, ca apoi să acopere camera cu mâna pentru câteva secunde, și apoi să inceapă să-și masturbeze feţele.
Primul gând a fost: o, stai, port ochelari, ar trebui să mă simt ofensată? Ei bine, nu mă simt, pentru că papagalii care au făcut treaba asta, n-au inţeles nici ei la rându-i, cutia lor craniană fiind mai strâmtă ca pipota unei găini. Mi-am amintit de video-ul mai sus (YOU LOOK DISGUSTING), dând scroll pe pagina mea de facebook unde postasem asta acum câteva săptămâni.
Eu sincer, incepusem să mă impac cu ideea de societate, să am speranţe in umanitate, văzând atâtea evenimente care promovează pacea și alte chestii care nu fac oamenii să se mănânce intre ei. Eu sunt o fire optimistă, pozitivă, plină de incredere in lucrurile stupide și uneori prea zen pentru lumea asta, eu chiar credeam că suntem capabili să evoluăm de la stadiul de găină cu creierul mai strâmt decât o virgină, dar hei…  ce-i aia inţelegere? ce-i aia acceptare? ce inseamnă să-ţi vezi de faţa ta?
Genul ăsta de evenimente eu le numesc „parazite”, pentru că influenţează/modifică, mai mult sau mai puţin conștient, ideea generală de frumuseţe. Până și eu am fost spălată pe creier de-a lungul timpului, mi-a intrat in minte un anumit tipar de frumuseţe din cauza căruia mi-am pierdut increderea in mine, am devenit neglijentă și credeţi-mă, nimic nu e mai groaznic decât să ai o stimă de sine scăzută, pentru că te afectează in tot !

Cât timp nu arunci cu căcat in alţii ca să te simţi tu mai bine și n-o arzi in aroganţe ieftine, nu văd nimic in neregulă in a te considera cum vrea mușchiul tău. Frumoasă, sexy, star porno etc. Pentru că o faci pentru tine, nu pentru Gigel și nu ca să te compari cu Gigel. Nu Gigel trebuie să te vadă frumoasă, tu trebuie să te simţi bine in pielea ta, pentru că femeile care au incredere in ele sunt sexy (faptul că așa te place și Gigel e doar un plus). Și nu-și ratează viaţa din motive stupide ca, am o bucă mai mare decât celalaltă, mă sinucid. Suntem mulţi, de toate formele, culorile și mărimile, cred există șanse destule să găsești oameni care să te considere așa cum te simţi.

E okay să te accepţi așa cum ești, cât timp nu consideri că a avea 20 kg in plus sau minus faţă de greutatea ideală pentru inălţimea ta e normală, pentru că aici nu mai e vorba de felul in care arăţi, ci de sănătatea ta.

E okay să iţi dorești să fii mai slabă, cât timp nu te infometezi ca ultima bătută-n cap de soartă ce ești, și mergi la medic pentru aţi planifica un program de slăbire sănătos, fără efecte dubioase asupra organismului tău.

E okay să mergi la sală, să pui un mușchiuleţ pe tine, să-ţi faci un abdomen mai plat, un cur mai rotund, cât o faci intr-un mod sănătos și ai grijă să-ţi modelezi frumos și caracterul.

Dacă deja s-a „adoptat” moda challengelui ăstuia in Românica, dragilor:

* ochelarii sunt un accesoriu drăguţ și te fac să arăţi inteligent. dar rolul lor principal e să-ţi corecteze vederea

* acneea este, de cele mai multe ori, o problemă hormonală și nu merită luată-n râs.

* numai boschetarii pot avea dinţii in halul ăla de neingrijiţi

* cunosc un singur tip cu monosprânceană, nu-i stă fffoarte rău, nici extraordinar de bine, dar in ideea mea de frumuseţe e mai acceptabilă decât mustaţa. plus că se poate lua jos oricând.

* expresia aia clișeică cu „frumuseţea din ochii privitorului”? e cât se poate de adevărată. e normal să ai preferinţele tale in materie de orice, dar asta nu inseamnă că trebuie să-i judeci pe alţii după ele, ori să faci remarci răutăcioase, care nu ajută la nimic pe NIMENI (in traducere: nici pe tine, nici pe cel pe care-l jignești), e okay să nu-ţi placă faţa lui tanti Geta, dar ţine-o pentru tine. nu trebuie să-ţi placă ţie decât dacă vrei s-o iei de soţie. de ce atâta răutate? aspectul exterior contează, orice am spune, dar in alte contexte. cred că putem convieţuii fără să ne omorâm pentru niște lucruri care nu ne afectează pe noi, personal. nu cred că te-ai impiedicat vreodată de-o aluniţă sau ţi-a sărit un perciun la gât si ţi-a sugrumat inspiraţia in timp ce-ţi actualizai statusul pe Facebook.

* dontjudgechallange ar fi ieșit o chestie frumoasă, dar a luat-o intr-o direcţie greșită și ghiciţi de ce:

* adolescenţii sunt cretini

* și nu inţeleg ideea de frumuseţe promovatã in ziua de azi: toţi arată la fel. ten perfect, aceeași freză, același gen de haine. băieţii sunt prea delicaţi și mult mai feminini decât mine, iar fetele nu ies din casă fără makeup, dar nu-i nimic in neregulă cu asta. tragedie ar fi fost dacă citeau prea mult și erau nevoiţi să poate ochelari, dacă aveau dereglări hormonale și un dihor in loc de sprânceană, așe-i? hoţul strigă hoţul?

Nu văd in decizia de a participa la acest challenge decât un strigăt de atenţie (iar eu sunt una din proastele care oferă atenţia, dar nu mă pot abţine, cineva trebuie să-mi facă rost naibii de o bazookă), o metodă in plus de a-ţi afișa narcisismul, talentul de makeup artist și figurile de copchil scapat in cap la maternitate. Să exagerezi defectele unor oameni și să te compari cu ei, numai pentru a te scoate pe tine in evidenţă mi se pare jalnic. Jalnic fiind un compliment din partea mea, pentru că azi mă simt doamnă.

Sper să n-o dea grav ebola asta și in România. Până atunci, le inmânez celor care au participat deja la acest proiect premiul Pulitzer in gât.

Dar in final, toată lumea te judecă, să-i calce iuda de nenorociţi.

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

Scandura, te cheama ma-ta !

Posted in Filme, Recenzii with tags , , , , , , , , , , , on 15 August 2014 by Julia says:

Mama (2013) – de cate ori ma gandesc la filmul asta sau la persoana care mi l-a recomandat, ma apuca un ras mefistofelic si ma mananca degetele sa scriu o recenzie baga-pulista (da, tocmai am inventat termenul asta). 

Filmul este supraapreciat, lent si fara niciun fucking sens. Deci avem copile traumatizate, pierdute si crescute in padure de aceasta entitate pe care ele o numesc „mama”. False sentimente materne, poveste aparent originala, psihologie, salbaticie si personaje moderne. Ah, si tipica poveste cu casa bantuita. De ce te miri? Singurul lucru bun, mi-a placut actrita, care desi era terorizata, nu a fost genul de personaj-femela vulnerabila, cacata pe ea de frica. Pare ca a dat mai mult fata de alte personaje. Primele minute suna interesant, dar pe parcurs iti pierzi interesul, rasar cliseele ca nu te uita in dulap, e ceva in spatele tau, e cineva in coltul intunecat al camerei, buhuhu, e cineva langa patul tau si apoi apare Mama:

972123_482868078452270_1853177672_n

Ce dracu-i creatura asta? De ce e parodiata Sarah Jessica Parker in filmul asta? Asta ar trebui sa ma inspaimante? CGI-ul asta e atat de fake, parca m-as uita la un 3D din 2003. Ce-i cu finalul asta de rahat? Cum naiba au trait 5 ani in padure mancand cirese? Cum dracu’ nu le-a gasit nimeni in 5 ani cabana? Cum naiba le-au gasit niste boscheti cu picioare tocmai acum? Care-i logica in treaba cu repetarea istoriei? De ce a trebuit sa se mai arunce o data cu copilul de pe stanca? S-au despartit in timp ce-au cazut, iar daca se arunca cu alt copil lipit de ea isi gasea pacea? Daca asta era planul ei, de ce nu si l-a pus in aplicare in cei cinci ani? Ce a asteptat? Unde este suspansul de care vorbeste toata lumea? Unde este misterul de care vorbeste toata lumea, avand in vedere ca am vazut pe „mama” in toata splendoarea ei pe tot parcursul filmului? De ce e filmul asta considerat „horror”? De ce, de ce, de ce?

CGI-ul asta a stricat filmul, poate chiar mai mult decat finalul de rahat. Nu-mi plac filmele de genul acesta, fiindca nu par absolut deloc credibile si mi se par a naibii de amuzante, deloc horror. Mai interesant si inspaimantor era comportamentul fetitei aleia mici. Si povestea nebunei sinucigase (pana la cgi). Trecutul mortilor, al nebunilor, psihologia si creierul uman ma sperie si ma misca mai tare ca Jessica calcata de tren. Au irosit un concept inceput original, idei oarecum interesante, dar basite pe drum si talent, destul de mult talent. Serios, Toro? Dupa ce colaborezi in filme de genul Hobbitul si Pan’s labyrinth vii cu asta? . 

Si cica e abia prima parte…. oioioi.

Currently reading…#2

Posted in Currently reading... with tags , , , , , , , on 10 Iunie 2014 by Julia says:

Am renunţat momentan la Muntele vrăjit, așa că ieri am citit O crimă anunţată și mi-am adus aminte de copilărie, când eram innebunită după cărţile Agathei Christie și serialul Crimele din Midsommer. Apoi am deschis televizorul, am inchis televizorul și am pus mâna pe altă carte. Am avut de ales intre Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke, Casa molimei de Jim Crace și primul volum din Fluturi de Irina Binder. Casa molimei am incercat s-o citesc și anul trecut, dar m-am plictisit după două pagini. Chiar nu sunt mândră de ce am citit anul ăsta. Pentru că nu am avut timp să citesc cât mi-aș fi dorit și pentru că am nimerit cărţi foarte proaste. Acum am inceput Fluturii Irinei Binder și nu sunt deloc impresionată. Cartea este cel puţin mediocră până acum. Genul de limbaj, clișee și idei abordate pe blog-uri de pizde sentimentale. Senzaţia asta am avut-o numai când l-am mai citit pe Chirilă. Chiar nu-l suport pe Chirilă. Pur și simplu nu e genul meu, n-am nimic cu fanii genului, dar mie mi se pare patetic, dacă nu chiar jalnic, și mă simt aiurea citind sentimentalisme din astea. Nu pot să nu citesc astfel de cărţi fără o urmă de sarcasm.

Primul fragment din Fluturi:
Cine sunt eu?
Chiar așa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toţi oamenii…

Extraordinar! Electrizant! Extraplat! Ce să mai zic? Nu știu, nu contest faptul că n-ar avea talent, doar că rog toate persoanele care mi-au recomandat astfel de cărţi să-și dea delete de pe faţa Pământului sau să mă șteargă de pe lista cu prieteni, pentru că nu mă cunosc deloc.

Citate din primele 50 de pagini:
„eram o tânără frumușică și aveam succes la bărbaţi”
„eram graţioasă, feminină, romantică și răbdătoare”
„eram blondă, cu ochii verzi și voluptoasa, iar ea era brunetă, cu ochii negri și foarte slabă”
„- Pentru că ești interesantă, frumoasă, senzuală, misterioasă, impunătoare, puţin arogantă…”
„- Scuză-mă, dar m-ai orbit cu faza lungă, a replicat el, privindu-mi sânii.”
„Ai clasă, ești manierată și feminină. Ești deosebită, să știi.”
„eram deosebită prin naturaleţe, umor, lipsa prejudecăţilor și a francheţii”
„am sânii mari, foarte mari, adică imenși”
„energia ta debordantă, privirea atât de expresivă, frumuseţea, calmul, puterea..”
„nu voiam să-mi stric imaginea de divă sigură pe ea”
„ești o fiinţă minunată. ești adorabilă și dulce….”
„cum de ești atât de matură? pentru că mă surprinde câte știi și cât ești de dezinvoltă”
Câteva pagini mai incolo:
” ai un aer maiestuos, o atitudine demnă și un zâmbet de divă, senin. prin felul tău atragi atenţia și, totodată, impui un respect anume”
„eram genul de femeie lipsită de inhibiţii și complexe”
” – Ești incredibil de romantică și de sensibilă..
– Sunt patetică, nu?
– Nu. Ești deosebită.” > Nu, de fapt, chiar e patetică.
„- Erai prea perfectă pentru mine, prea cuminte, prea inocentă…”
„tu ești atât de iubită și atât de puternică…”
„- Mainile tale au ceva. Sunt ca o catifea, știai?”

Mi-e rău !

Posted from WordPress for Android