Archive for the Uncategorized Category

puteți să mă înjurați de mamă și pe julietts.ro

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , on 12 aprilie 2018 by Julia says:

mai e cineva pe aici?

hello, eu sunt Julia și n-am mai scris aici de… 3 ani? mi-a luat ceva să găsesc dashboard-ul, wp pe domeniu nu e atât de actualizat.

din când în când revin, fără să zic nimic, și recitesc articole la întâmplare. am două extreme: cât de penibilă puteam să fiu și cât de genială puteam să fiu. totuși, cred că am fost exact cum trebuia să fiu la vârsta sau … vârstele, la care îmi vărsam frustrările de adolescentă revoltată pe aici. no regrets. am râs cu lacrimi la unele postări și pentru altele mi-a venit să mă pocnesc, dar pe alea îmi promit că o să le parolez spre binele celor care încă-mi vizitează blogul, pentru că apropo, chestie interesantă: am mai mult trafic acum decât aveam în perioada în care eram activă.

am decis să las blogul ăsta să se liniștească, l-am chinuit destul în o sută patruzeci de articole, așa că de 3 ani dețin propriul domeniu, pe care abia acum încep să-l folosesc cum trebuie (rușine mie), dar o să urmeze niște articole despre cărți, studenție și alte… opinii nepopulare, pentru că nu pot să zic că m-am schimbat prea mult.

deci dacă ești curios ce am mai aberat sau vrei să vezi ce o să mai aberez în perioada următoare, te invit aici:

http://julietts.ro

sau să mă urmărești pe Facebook aici.

Reclame

revenire nervoasă

Posted in Uncategorized with tags , , , , on 31 octombrie 2015 by Julia says:

deci mi-e o scârbă de oameni, de-mi vine să-mi sap o groapă și să fac ca morcovu’. să-mi bag pula de-am mai văzut atâta prostie in viața mea. mi-a trecut și beția de la atâția nervi. in ultimele doua ore n-am făcut decât să dau refresh pe facebook, ca orice om care are cunoștințe in București și a aflat despre explozia din Colectiv. mă jur, sunt mai șocată de comportamentul oamenilor, decât de tragedie. tragedii se mai intâmplă, dar să vezi oamenii făcând glume pe marginea chestiunii ăsteia, mai rar. e grav, frate. puteați fi voi. puteau fi rudele voastre. cunoștințele. prietenii. oricine. am auzit toate aberațiile posibile in seara asta. nu știu dacă e o coincidență faptul că majoritatea glumeților erau cocalari. ce-i mai grav, că am văzut o grămadă de conturi false, noi, făcute special pentru a comenta aiurea pe subiectul ăsta. nu-mi vine să cred cât trolling de căcat am văzut și nici măcar nu eram pe youtube. acum câteva luni, dacă indrăzneai să spui ceva desăre charlie hebdo, toată lumea te privea ca pe ultimul om. acum au murit 27 de oameni și lumea râde, că hăhă, ce bine că nu ascult rock, ci lăutărească (să mor de i-am ințeles logica). ce s-a intâmplat, nu are nicio legătură cu muzica. artificii și burete, combinația letală. nici cu noaptea de Halloween. pentru că, IDIOȚILOR, halloween-ul nu este o sărbătoare păgână, ci sărbătoarea tuturor sfițiilor și se sărbătorește in noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie, concertul a fost pe fucking 30 octombrie. n-am să stau să despic toate comentariile pe tema asta. dar vreau să-mi bag pula așa, profund, in sufletele celor care au INJURAT morții sau au făcut glume despre tragedie.

pentru că asta nu e numai lipsă de respect. e o infecție. voi nu sunteți oameni. sunteți bolnavi mintal.

exemplu de retardat

Catalin Iulian Bha voi nu intelegeti ca ma doare fix inPula ca au murit aia? :))))))))))) Eu imi bat pula de voi in cel mai adevarat stil. :)))))))) Mars in pula mea cu amenintarile de 3 lei si lectiile de cacat. NA LA MUIE ! :))))

dacă te doare in pulă, de ce căcat cauți pe pagina evenimentului, bă câine trepanat?

că glume cu morți se fac tot timpul. FACEȚI PE PAGINILE VOASTRE DE FACEBOOK, NU PE PAGINA EVENIMENTULUI, UNDE PROBABIL OAMENI DISPERAȚI CAUTĂ INFORMAȚII DESPRE APROPIAȚII LOR, POSIBIL MORȚI.

bacu’ e de vină

Posted in Uncategorized with tags , , , on 26 iunie 2015 by Julia says:

„Ploaia de la Electric Castle este blestemul claselor a XII-a care nu au putut participa anul acesta.”

~AKY,2015~

20150625_193054 20150626_192344 20150626_192346 20150626_192352 20150626_192419 20150626_19243720150626_192442

paparazzi,karma si obsedate.

fotograf:Aky

UTOK caută un geniu al aplicaţiilor mobile.

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , on 15 martie 2015 by Julia says:

Be Tomorrow’s App Genius este un concurs organizat de cei de la UTOK pentru tinerii care știu să dezvolte aplicaţii de Android. Premiul cel mare este de 2000€ și inscrierile au loc până in data de 19 aprilie, deci grăbiţi-vă și daţi vestea mai departe :D.

Acum ca să răspund și eu provocării blogaliniţiative, trebuie să recunosc că imaginaţia mea a cam luat-o razna și am inceput să mă gândesc la tot felul de aplicaţii care detectează pletoși pe o rază de 5 km, care alungă câinii vagabonţi prin fluiere, vibraţii, unde speciale, prin care poţi să-ţi personalizezi propria pizza pe micul ecran și să plasezi comanda spre cea mai apropiată pizzerie și una și mai SF: să schimbe design-ul exterior al telefonului după preferinţele tale. Asta ar fi tare.

Dar una mai serioasă, care m-a pus pe gânduri este Aplicaţia Ochișor – și nu râdeţi, știu că sună dubios, insă e primul nume care mi-a venit in minte :)).
Așa cum au spus blogalinitiative: Trăim intr-o lume in care există aplicaţii pentru absolut orice !
Petru ca suntem tot mai absorbiţi de tehnologie și majoritatea, in special a copiilor și adolescenţilor, petrecem mult timp cu ochii in micile ecrane ale telefoanelor, fie că scriem, trimitem mesaje, ne jucam sau testăm noi aplicaţii, ne forţăm ore in șir ochii și ar fi interesant să existe o aplicaţie care să anunţe periodic: băi, mai ia o pauza ! și să insiste, fiindcă suntem incăpăţânaţi. Iar pentru cei neinspiraţi, care nu au idee ce să facă cu mâinile când nu au un telefon prin apropiere, să vină și cu idei: fă-ţi temele, plimbă-ţi pisica, imbrăţișează un copac, cumpără chestii nefolositoare, ai o oră să inveţi să mergi voios in pas de cha-cha.
Să conţină un program de exerciţii pentru relaxarea ochilor – pentru că nu știu despre voi, dar eu cu cât sunt mai obosită, cu atât sunt mai trează, agitată și nu pot adormi, deci stau cu ochii in telefon – si de ce nu, că tot ni se permite s-o dăm in SF, să-ţi scaneze ochiul și să-ţi spună cât % este obosit, solicitat și de câtă pauză ai nevoie pentru a-și reveni (poate să-ţi calculeze și dioptria). Ori să regleze singură luminozitatea potrivită ochilor tăi… dar deja gândesc prea departe, așa că mă opresc aici.

Sunt curioasă, dacă v-aţi pricepe, voi ce aplicaţii aţi inventa? 😀

Posted from WordPress for Android

O fi soare, da’ nu-l văd iooo

Posted in Uncategorized on 6 ianuarie 2015 by Julia says:

Eu nu știu in ce relaţii mai e Andra, dar mă sperie ce văd la meteo… și mă bucură, in același timp.

Mâine am un test satanic la istorie pentru care nu m-am pregătit deloc, dar și proful ăsta trepanat, ne dă test din prima săptămână, intr-o zi in care nici nu avem ore cu el și după ce că ne-a chemat pe 23 decembrie la școală pentru pregătire. Așă că ce face Juliuţa cu o seară inainte de Tăiere? Stă cocoţată lângă fereastră, uitându-se cum ninge și pentru prima dată inimioara ei tresaltă de bucurie când vede că totul este alb și se roagă la sfântul dzo să dea o ninsoare satanică să anuleze școala. Măcar mâine. Pentru că din câte am inţeles mai nimeni nu a invăţat și mi-e oarecum rușine de prof, că-l văd că se zbate, intr-un mod total imbecil, dar mno, mi-e milă de eforturile lui disperate de a ne face să invăţăm.
Oricum in clasa mea nu merge decât un calorifer, deci practic ne imbrăcăm când intrăm, că-i mai frig in clasă decât afară. Ne tot plângem noi, văd că degeaba. Dacă nici mâine nu ne repară, vai de ei, că de două zile mă apasă rinichii și când m-o lua o criză… ferească-i sfântu’ Lemne, că le bag morţii-n casă. Și dacă am auzit bine și maine vor fi -19 grade, faci treabă bună, Andro ! Bagă acolo iubire cu năbădăi.

Amu’, am auzit pe cineva spunând că nu crede in Dzo pentru că nu a văzut poze cu el. Vreau și eu selfie cu Dzo ăsta.

Posted from WordPress for Android

Strigăt.

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , on 3 iunie 2014 by Julia says:

“Nu vedeam rostul pentru care ar trebui să învăţ despre lucruri pe care le creaseră alţii, atât timp cât şi eu mă simţeam în stare să creez pe cont propriu. Aveam o credinţă specială legată de artă, şi anume că viaţa fiecăruia dintre noi este materialul pe care ne putem desfăşura liber imaginaţia.
Eu eram propria mea operă de artă – şi cât eram de reuşită !„
~ „Contesa Aneke” (Ultima vrajitoare din Transilvania #1)

Nu știu despre voi, dar eu trăiesc intr-o lume in care oamenii sunt transparenţi: n-au păreri, idei, dorinţe. N-au un hobby, o pasiune și se mulţumesc să spună „sunt o persoană obișnuită”. Persoane cu care nu ai despre ce vorbi, n-au un film, o carte, o materie preferată, un subiect care ii macină. Care nu iși pun intrebări, nu caută răspunsuri. Care mănâncă ce li se dă, cred tot ceea ce li se spune și fac numai ce dictează turma. Cunosc foarte mulţi astfel de oameni, și mi se par cei mai nenorociţi.
Oamenii incă au o gândire tradiţională: termin școala, eventual facultatea, mă angajez, imi fac casă și copii. De ce? Unde arde? Ce-i cu graba asta? Viaţa e scurtă. Eu nu mă văd schimbând pamperși prea curând, nu mă văd nici măcar la casa mea. Muncim ca niște sclavi toată viaţa să stăm liniștiţi, bolnavi, inţepeniţi și cu viaţa netrăită la bătrâneţe să avem ce să le lăsăm copiiilor, ca ei s-o ia de la capăt, iar copiii lor la fel. Horror.

Eu una nu pot concepe o astfel de viaţă. De ce să fiu o persoană obișnuită? Vreau să fiu eu. Vreau să scriu o carte, de ce nu? să invăţ multe limbi străine, să călătoresc, să invăţ să gătesc la nivel de topchef, să incerc toate sporturile extreme, să-mi vopsesc părul, pe rând, in toate culorile posibile și imposibile, să ţin un blog, să-mi fac un vlog, să-mi tatuez toată mâna stângă, să fac multe cursuri, să adopt copii din toate naţionalităţile, vreau un job care să nu-mi permită să stau locului și o grădină zoologică numai pentru mine. iar mai presus de toate, vreau să-mi trăiesc viaţa, că una am. La naiba cu tradiţiile voastre, eu n-am să fiu o persoană obișnuită; niciodată n-am fost, n-am să mă prostesc la bătrâneţe.

Aha, și capra ce zicea?

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , on 22 aprilie 2014 by Julia says:

M-am apucat să editez o poveste pe care am scris-o acum mult, mult timp, când eram bebe, mic și prost, iar dacă treaba mere bine și pere ce-a ieșit poate am s-o postez pe capitole. Cam vreau să-mi fac curăţenie in ciorne, că sunt prea multe și mă impiedic de ele. Așa că probabil o să postez multe căcaturi vechi, care nu știu dacă mai sunt valabile sau viabile, dar nu vreau să le pierd că dracu’, știu eu ce sclipire de geniu am strecurat printr-una și-o să realizez mai incolo (da, da, și capra ce zicea?)?
Așa, să zic despre poveste, că mi-am amintit de ea făcând curat, am dat de niște ciorne cu explicaţii and shit. Este, voiam eu să cred pe vremea aia, fantastică. Mi-e mi se pare acum horror și oarecum aberantă. Și prea imbârligată pentru zece capitole. Mă rog, in capul meu arăta mai bine. Este vorba de un copil, care prin desenele lui poate schimba natura lucrurilor din jur, bineinţeles doar pentru o călătorie scurtă in altă lume. Acest dar insă, este bântuit de acest Păpușar, care ii dictează oarecum ce să deseneze, il ademenește in ce lume vrea el ca s-o innebunească pe mă-sa, iar ca să scape de el copilul trebuie să găsească Elementul, adică ceva ce uită mereu să includă in desen. Apoi urmează o răsturnare de situaţie, dacă imi aduc bine aminte. Mă rog, și de aici nu mai știu, abia aștept să termin de editat.

Posted from WordPress for Android