Archive for the Uncategorized Category

revenire nervoasă

Posted in Uncategorized with tags , , , , on 31 Octombrie 2015 by Julia says:

deci mi-e o scârbă de oameni, de-mi vine să-mi sap o groapă și să fac ca morcovu’. să-mi bag pula de-am mai văzut atâta prostie in viața mea. mi-a trecut și beția de la atâția nervi. in ultimele doua ore n-am făcut decât să dau refresh pe facebook, ca orice om care are cunoștințe in București și a aflat despre explozia din Colectiv. mă jur, sunt mai șocată de comportamentul oamenilor, decât de tragedie. tragedii se mai intâmplă, dar să vezi oamenii făcând glume pe marginea chestiunii ăsteia, mai rar. e grav, frate. puteați fi voi. puteau fi rudele voastre. cunoștințele. prietenii. oricine. am auzit toate aberațiile posibile in seara asta. nu știu dacă e o coincidență faptul că majoritatea glumeților erau cocalari. ce-i mai grav, că am văzut o grămadă de conturi false, noi, făcute special pentru a comenta aiurea pe subiectul ăsta. nu-mi vine să cred cât trolling de căcat am văzut și nici măcar nu eram pe youtube. acum câteva luni, dacă indrăzneai să spui ceva desăre charlie hebdo, toată lumea te privea ca pe ultimul om. acum au murit 27 de oameni și lumea râde, că hăhă, ce bine că nu ascult rock, ci lăutărească (să mor de i-am ințeles logica). ce s-a intâmplat, nu are nicio legătură cu muzica. artificii și burete, combinația letală. nici cu noaptea de Halloween. pentru că, IDIOȚILOR, halloween-ul nu este o sărbătoare păgână, ci sărbătoarea tuturor sfițiilor și se sărbătorește in noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie, concertul a fost pe fucking 30 octombrie. n-am să stau să despic toate comentariile pe tema asta. dar vreau să-mi bag pula așa, profund, in sufletele celor care au INJURAT morții sau au făcut glume despre tragedie.

pentru că asta nu e numai lipsă de respect. e o infecție. voi nu sunteți oameni. sunteți bolnavi mintal.

exemplu de retardat

Catalin Iulian Bha voi nu intelegeti ca ma doare fix inPula ca au murit aia? :))))))))))) Eu imi bat pula de voi in cel mai adevarat stil. :)))))))) Mars in pula mea cu amenintarile de 3 lei si lectiile de cacat. NA LA MUIE ! :))))

dacă te doare in pulă, de ce căcat cauți pe pagina evenimentului, bă câine trepanat?

că glume cu morți se fac tot timpul. FACEȚI PE PAGINILE VOASTRE DE FACEBOOK, NU PE PAGINA EVENIMENTULUI, UNDE PROBABIL OAMENI DISPERAȚI CAUTĂ INFORMAȚII DESPRE APROPIAȚII LOR, POSIBIL MORȚI.

bacu’ e de vină

Posted in Uncategorized with tags , , , on 26 Iunie 2015 by Julia says:

„Ploaia de la Electric Castle este blestemul claselor a XII-a care nu au putut participa anul acesta.”

~AKY,2015~

20150625_193054 20150626_192344 20150626_192346 20150626_192352 20150626_192419 20150626_19243720150626_192442

paparazzi,karma si obsedate.

fotograf:Aky

UTOK caută un geniu al aplicaţiilor mobile.

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , on 15 Martie 2015 by Julia says:

Be Tomorrow’s App Genius este un concurs organizat de cei de la UTOK pentru tinerii care știu să dezvolte aplicaţii de Android. Premiul cel mare este de 2000€ și inscrierile au loc până in data de 19 aprilie, deci grăbiţi-vă și daţi vestea mai departe :D.

Acum ca să răspund și eu provocării blogaliniţiative, trebuie să recunosc că imaginaţia mea a cam luat-o razna și am inceput să mă gândesc la tot felul de aplicaţii care detectează pletoși pe o rază de 5 km, care alungă câinii vagabonţi prin fluiere, vibraţii, unde speciale, prin care poţi să-ţi personalizezi propria pizza pe micul ecran și să plasezi comanda spre cea mai apropiată pizzerie și una și mai SF: să schimbe design-ul exterior al telefonului după preferinţele tale. Asta ar fi tare.

Dar una mai serioasă, care m-a pus pe gânduri este Aplicaţia Ochișor – și nu râdeţi, știu că sună dubios, insă e primul nume care mi-a venit in minte :)).
Așa cum au spus blogalinitiative: Trăim intr-o lume in care există aplicaţii pentru absolut orice !
Petru ca suntem tot mai absorbiţi de tehnologie și majoritatea, in special a copiilor și adolescenţilor, petrecem mult timp cu ochii in micile ecrane ale telefoanelor, fie că scriem, trimitem mesaje, ne jucam sau testăm noi aplicaţii, ne forţăm ore in șir ochii și ar fi interesant să existe o aplicaţie care să anunţe periodic: băi, mai ia o pauza ! și să insiste, fiindcă suntem incăpăţânaţi. Iar pentru cei neinspiraţi, care nu au idee ce să facă cu mâinile când nu au un telefon prin apropiere, să vină și cu idei: fă-ţi temele, plimbă-ţi pisica, imbrăţișează un copac, cumpără chestii nefolositoare, ai o oră să inveţi să mergi voios in pas de cha-cha.
Să conţină un program de exerciţii pentru relaxarea ochilor – pentru că nu știu despre voi, dar eu cu cât sunt mai obosită, cu atât sunt mai trează, agitată și nu pot adormi, deci stau cu ochii in telefon – si de ce nu, că tot ni se permite s-o dăm in SF, să-ţi scaneze ochiul și să-ţi spună cât % este obosit, solicitat și de câtă pauză ai nevoie pentru a-și reveni (poate să-ţi calculeze și dioptria). Ori să regleze singură luminozitatea potrivită ochilor tăi… dar deja gândesc prea departe, așa că mă opresc aici.

Sunt curioasă, dacă v-aţi pricepe, voi ce aplicaţii aţi inventa? 😀

Posted from WordPress for Android

O fi soare, da’ nu-l văd iooo

Posted in Uncategorized on 6 Ianuarie 2015 by Julia says:

Eu nu știu in ce relaţii mai e Andra, dar mă sperie ce văd la meteo… și mă bucură, in același timp.

Mâine am un test satanic la istorie pentru care nu m-am pregătit deloc, dar și proful ăsta trepanat, ne dă test din prima săptămână, intr-o zi in care nici nu avem ore cu el și după ce că ne-a chemat pe 23 decembrie la școală pentru pregătire. Așă că ce face Juliuţa cu o seară inainte de Tăiere? Stă cocoţată lângă fereastră, uitându-se cum ninge și pentru prima dată inimioara ei tresaltă de bucurie când vede că totul este alb și se roagă la sfântul dzo să dea o ninsoare satanică să anuleze școala. Măcar mâine. Pentru că din câte am inţeles mai nimeni nu a invăţat și mi-e oarecum rușine de prof, că-l văd că se zbate, intr-un mod total imbecil, dar mno, mi-e milă de eforturile lui disperate de a ne face să invăţăm.
Oricum in clasa mea nu merge decât un calorifer, deci practic ne imbrăcăm când intrăm, că-i mai frig in clasă decât afară. Ne tot plângem noi, văd că degeaba. Dacă nici mâine nu ne repară, vai de ei, că de două zile mă apasă rinichii și când m-o lua o criză… ferească-i sfântu’ Lemne, că le bag morţii-n casă. Și dacă am auzit bine și maine vor fi -19 grade, faci treabă bună, Andro ! Bagă acolo iubire cu năbădăi.

Amu’, am auzit pe cineva spunând că nu crede in Dzo pentru că nu a văzut poze cu el. Vreau și eu selfie cu Dzo ăsta.

Posted from WordPress for Android

Strigăt.

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , on 3 Iunie 2014 by Julia says:

“Nu vedeam rostul pentru care ar trebui să învăţ despre lucruri pe care le creaseră alţii, atât timp cât şi eu mă simţeam în stare să creez pe cont propriu. Aveam o credinţă specială legată de artă, şi anume că viaţa fiecăruia dintre noi este materialul pe care ne putem desfăşura liber imaginaţia.
Eu eram propria mea operă de artă – şi cât eram de reuşită !„
~ „Contesa Aneke” (Ultima vrajitoare din Transilvania #1)

Nu știu despre voi, dar eu trăiesc intr-o lume in care oamenii sunt transparenţi: n-au păreri, idei, dorinţe. N-au un hobby, o pasiune și se mulţumesc să spună „sunt o persoană obișnuită”. Persoane cu care nu ai despre ce vorbi, n-au un film, o carte, o materie preferată, un subiect care ii macină. Care nu iși pun intrebări, nu caută răspunsuri. Care mănâncă ce li se dă, cred tot ceea ce li se spune și fac numai ce dictează turma. Cunosc foarte mulţi astfel de oameni, și mi se par cei mai nenorociţi.
Oamenii incă au o gândire tradiţională: termin școala, eventual facultatea, mă angajez, imi fac casă și copii. De ce? Unde arde? Ce-i cu graba asta? Viaţa e scurtă. Eu nu mă văd schimbând pamperși prea curând, nu mă văd nici măcar la casa mea. Muncim ca niște sclavi toată viaţa să stăm liniștiţi, bolnavi, inţepeniţi și cu viaţa netrăită la bătrâneţe să avem ce să le lăsăm copiiilor, ca ei s-o ia de la capăt, iar copiii lor la fel. Horror.

Eu una nu pot concepe o astfel de viaţă. De ce să fiu o persoană obișnuită? Vreau să fiu eu. Vreau să scriu o carte, de ce nu? să invăţ multe limbi străine, să călătoresc, să invăţ să gătesc la nivel de topchef, să incerc toate sporturile extreme, să-mi vopsesc părul, pe rând, in toate culorile posibile și imposibile, să ţin un blog, să-mi fac un vlog, să-mi tatuez toată mâna stângă, să fac multe cursuri, să adopt copii din toate naţionalităţile, vreau un job care să nu-mi permită să stau locului și o grădină zoologică numai pentru mine. iar mai presus de toate, vreau să-mi trăiesc viaţa, că una am. La naiba cu tradiţiile voastre, eu n-am să fiu o persoană obișnuită; niciodată n-am fost, n-am să mă prostesc la bătrâneţe.

Aha, și capra ce zicea?

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , on 22 Aprilie 2014 by Julia says:

M-am apucat să editez o poveste pe care am scris-o acum mult, mult timp, când eram bebe, mic și prost, iar dacă treaba mere bine și pere ce-a ieșit poate am s-o postez pe capitole. Cam vreau să-mi fac curăţenie in ciorne, că sunt prea multe și mă impiedic de ele. Așa că probabil o să postez multe căcaturi vechi, care nu știu dacă mai sunt valabile sau viabile, dar nu vreau să le pierd că dracu’, știu eu ce sclipire de geniu am strecurat printr-una și-o să realizez mai incolo (da, da, și capra ce zicea?)?
Așa, să zic despre poveste, că mi-am amintit de ea făcând curat, am dat de niște ciorne cu explicaţii and shit. Este, voiam eu să cred pe vremea aia, fantastică. Mi-e mi se pare acum horror și oarecum aberantă. Și prea imbârligată pentru zece capitole. Mă rog, in capul meu arăta mai bine. Este vorba de un copil, care prin desenele lui poate schimba natura lucrurilor din jur, bineinţeles doar pentru o călătorie scurtă in altă lume. Acest dar insă, este bântuit de acest Păpușar, care ii dictează oarecum ce să deseneze, il ademenește in ce lume vrea el ca s-o innebunească pe mă-sa, iar ca să scape de el copilul trebuie să găsească Elementul, adică ceva ce uită mereu să includă in desen. Apoi urmează o răsturnare de situaţie, dacă imi aduc bine aminte. Mă rog, și de aici nu mai știu, abia aștept să termin de editat.

Posted from WordPress for Android

Glorie mielului !

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 10 Aprilie 2014 by Julia says:

Oamenii judecă, intotdeauna, indiferent de ceea ce faci. Singurul lucru pe care il poţi face, e să te doară in cur și să râzi. Dar nu pot să nu mă minunez la ce-i duce capul pe unii. Astea sunt câteva dintre alea auzite din intâmplare.

1. Citesc mult, deci nu ies din casă.
Habar nu am ce detaliu al feţei mele m-a dat de gol! La naiba, dar iţi trebuie timp să citești, nu glumă! Știu că am o faţă de nedormită, pentru ca am probleme cu somnul de când mă știu, dar asta nu inseamnă că stau noaptea să citesc (cum a spus o colegă) sau că asta fac toată ziua, că altfel nu as fi citit peste o sută de cărţi, cum spun alţii. Majoritatea care nu obișnuiesc să citească zilnic, ca mine, citesc foarte incet, rar, sacadat, si de asta li se pare lor incredibil că mă uit la cărţi de 300-400 de pagini ca la niște clătite; am moștenit de la tata cititul-fulger și, uneori, inconstient. Adică, mi-e deajuns să-mi trec ochii peste o propozitie/frază gândindu-mă la zâne și cai albi, că tot inţeleg și imi amintesc ceea ce citesc. Ca la panourile publicitare: treci pe lângă ele, te holbezi la stele, iar a doua zi incepi să cânţi: „Ca să-ţi spun că te iubesc, Motosapă-ţi dăruiesc!”
2. Mă imbrac numai in negru, deci port doliu.
Da, recunosc că am o obsesie pentru negru din clasa a V-a, și că orice lucru imi arăţi eu o să spun intotdeauna că ar arăta mai bine pe negru, dar nu mă imbrac NUMAI in negru, chiar dacă uneori spun că mă simt ca un curcubeu intr-un tricou gri. Imi plac puloverele, am colecţie de așa ceva, iar majoritatea sunt colorate sau cu model jaqart. Imi plac culorile, dar nu in haine. Imi plac pe cer, caiete și cearșafuri, dar negrul e „culoarea” clasică, e simplă, merge la orice și te estompează,  iar mie imi place să fiu invizibilă, nebăgată-n seamă.
3. Sunt timidă, serioasă și sinistră.
Nici, nici, nici. Cum să zic? Faptul că mă văd imbrăcată in negru, tăcută, calmă, că nu râd la obscenităţi („hahaha, a zis pulă”) sau la orice glumă pe care numai o curcă beată ar considera-o amuzantă (sau la glume vechi, pe care le știe și Stela, iapa lu’ bunicu’) și faptul că nu mă dau in spectacol când e un băiat prin preajma mea, ii fac pe unii să creadă că sunt sinistră, tristă, pustie, că nu știu să mă distrez (discutabil, depinde ce inseamna distractia pentru fiecare; pentru colegii mei inseamnă: comă alcoolică și manele). Persoanele care mă cunosc spun că sunt total opusul, că sunt nebună, veselă și haioasă, cineva mi-a spus că sunt prietenoasa *râde grohăind*.
Cât despre timiditate, sincer, singurul lucru care mă face să roșesc și-mi face inima să alerge când sunt in preajma unei persoane, este dacă persoana respectivă are o pisică in braţe. Pentru că, pana mea, imi plac pisicile.

Iar bomba bombelor:
Sunt satanistă. Heil Satan!
Vrea cineva să știe de ce colegii mei retardaţi (bine, unii) intotdeana m-au crezut satanistă? Nu pentru că ascult rock (deși te piși pe tine când ii auzi vorbind de Rockstadt; parcă vorbesc de dumnezeu), nici pentru că mă imbrac in negru(că ei se imbracă foarte colorat, nene, curcubee umblătoare), ci pentru că de vreo 7 ani port o gheară de vultur la gât. Da, nu e o cruce intoarsă, nu e o pentagramă, nu-mi circulă energii negative in jurul gâtului pe post de lănţic. O amărâtă gheară de vultur, care semnifică măreţie, aspiraţii inalte, idealuri; dar de ce să cauţi semnificaţii când poţi rămâne un ignorant cu pretenţii de mare părerist? Și totuși, nu pot să nu mă intreb… Cum se simte vidul din cap? Dacă gâdilă vreau și eu ! (altfel nu inteleg cum pot râde la orice căcat).

Posted from WordPress for Android