Archive for the Top 5 Wednesday Category

T5W | characters you wish you could drown

Posted in Top 5 Wednesday with tags , , on 24 Iunie 2015 by Julia says:

noroc cu Maricica, că altfel uitam de Top 5 Wednesday și săptămâna asta. tenc iu, gerl !

inecat, dat foc, gazat, strâns capul la menghină, genunchi in gât, topor peste degete, avem di tăte pentru

1. Irina din „Fluturi” de Irina Blender – despre experienţele mele masochiste cu cartea asta am zis câte ceva pe aici. vreau să zic că niciodată nu m-a scârbit atât de tare un personaj. mai tare decât acest personaj mirobolant, căruia i-aș da genunchi in gât până ar reveni pe pământ din norișorul ei pufos, arogant și ipocrit, sunt recenziile pozitive la cartea asta, care spun că doamna Blender a fost sinceră in tot ceea ce a scris acolo și că este de o modestie rară. mue

2. Christa din „Antichista” de Amelie Nothomb – urăsc cartea asta din tăt sufleţelul meu, mi-a făcut nervii piure. nici nu vreau să-mi amintesc. personaj groaznic, acţiune stupidă, multă nedreptate.

3. Zoey din „Casa nopţii” de P.C. Cast & Kristin Cast – mi-e rușine că am putut citi așa ceva. imaginează-ţi un personaj prost ca noaptea, care ia numai decizii aiurea și o dă in bară INCONTINUU, căruia ii dictează o zeiţă fiecare pas pe care-l face spre o rezolvare, dar care totuși este de o perfecţiune inimaginabilă. cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, cea mai curtată. ptiu, strochite-ar dracii die curvă nenorocită

4. Dru din „Altfel de ingeri” de Lili St. Crow – după cum se observă, nu suport ya-urile, vampirismele și alte chestii de adolescenţi, deși le-am citit când eram adolescentă (asta inseamnă că acum nu mai sunt? hm.
atâtea intrebări fără răspunsuri.
atâtea răspunsuri fără intrebări.
mazăre !
exact ! dar care este intrebarea?)
doamnie, iar sunt retardată.

fata asta are o bandă stricată in loc de creier. repetă aceleași căcaturi la două pagini. dacă s-ar scoate toate repetiţiile care nu-și au dzeul acolo, cartea n-ar avea nici 50 de pagini. sper că numele ei vine de la drujbă, că și-a cam băgat-o-n nervii mei

5. Louis din „Interviu cu un vampiri” de Anne Rice – tanti Orez m-a dezamăgit. credeam că voi citi o carte amuzantă, cel puţin titlul așa-mi promitea. tipul ăsta mi s-a părut al naibii de plictisitor, mult prea profund, sentimental și căcat pe el, adică deloc genul meu. mi-a luat 4 luni s-o citesc, dar redevin curioasă cu privire la serie. amu’ nu știu

vai, aș putea scrie la topicul ăsta o săptămână. pentru că dacă stau să mă gândesc, nu cred că există carte in care să nu fie un personaj pe care să vreau să-l dau cu capul de perete. de zece ori. pe secundă

destulă energie negativă pe ziua de azi. post scris in 10 minute, record !

Posted from WordPress for Android

T5W | favorite books of the year so far

Posted in Top 5 Wednesday with tags , , , , , , , on 3 Iunie 2015 by Julia says:

Anul acesta am citit 29 de chestii, și spun chestii pentru că nu sunt toate cărţi in adevăratul sens al cuvântului. Berenice a lui Poe, de exemplu, are doar câteva pagini. Herbert West, reanimator am citit-o de doua ori anul acesta, o dată in ianuarie in The best of H.P. Lovecraft, o dată zilele trecute pentru că nu știu, dar am notat-o separat pe goodreads, așa că am trecut-o de două ori pe listă (doar că o dată e incognito). De asemenea, am citit trei părţi din Cronicile Blackstone, așa că le-am notat și pe astea separat, pentru că pe celelalte trei nu știu când o să le citesc. O carte de poeme tumblr-iste. O piesă de teatru. Multe cărţi scurte, fiindcă n-am nervi pentru cărţi de +300 pagini. Deci n-am citit 29 de cărţi, doar vreo 20 și câteva chestii.

Topul meu va fi scurt, fiindcă diriga mea teroristă vrea să facem videoconferinţă ca să vorbim despre Harap-Alb tocmai azi.

1. Eu, robotul de Isaac Asimov – nu sunt o fană a cărţilor ce cuprind mai multe povestiri, in mare, pentru că nu știu să-mi fac o părere despre ele, majoritatea având povești mai mult sau mai puţin bune. Din cartea asta am iubit fiecare poveste, și nu-mi amintesc când am spus ultima dată ceva de genul. Robbie mi-a frânt inima, dar restul poveștilor intorc cele 3 legi ale roboticii pe toate parţile, având-o in umbră sau chiar in acţiune pe robopsihologul Susan Calvin, de la inceputul până la sfârșitul carierei ei.
Cartea asta iti pune rotiţele in mișcare și o recomand oricui, indiferent ce gen literar preferă.

2. Mașina timpului de H.G. Wells – n-aveam de gând să mă repet, am vorbit despre cartea asta și in topul trecut (care da, la mine a fost acum două săptămâni, fiindcă topul de săptămâna trecută era prea neinteresant, dar luna asta avem teme faine, so…). merită să intre aici’șa, pentru că așa cum am spus, m-a ingrozit mai tare decât orice carte horror citită in ultimii ani, nu mi se intâmplă foarte des ca o carte să-mi lase o impresie atât de puternică, așa că de ce nu.

3. Sunt o legendă de Richard Matheson – sincer, nu sunt o fană a vampirilor, și in general nu mă atrag cărţile cu fiinţe supranaturale, nu sunt destul de credibile pentru mine, sunt o sceptică, nenorocire de om, aiaiai. Dar ! Nu știu câţi și-au pus vreodată intrebari in legătură cu caracteristicile vampirilor, adică explicaţii logice sau știinţifice pentru frica lor faţă de usturoi, cruci, alea-alea. N-o mai lungesc, cartea asta mi-a strârnit puţin interesul in legătură cu vampirii, și datorită lor (click aici’șa – pun link zilele astea că acum n-am timp), acum sunt dublu-curioasă. Când o să termin toate curiozităţile care mă rod acum, voi studia și fenomenul ăsta.

4. Câinele din Baskerville de Arthur Conan Doyle – amân să citesc seria asta de vreo 5 ani, și n-am să inţeleg de ce nu am fost niciodată destul de curioasă și atrasă de Sherlock Holmes. Mister, alea-alea, foarte tare. Mi-a adus aminte de Scooby-Doo.

5. Orașul și stelele de Arthur C. Clarke – nu este chiar prima carte science-fiction pe care o citesc, dar a fost prima care m-a impulsionat să caut și altele de acest gen. Nu este nici cea mai extraordinară carte, nici Clarke nu este tocmai autorul meu de scrience-fiction preferat de până acum, dar merită menţionat, pentru că mi-a influenţat lecturile de anul acesta și mi-a distrus câteva prejudecăţi in legătură cu cărţile sefe, și anume că sunt plictisitoare, greoaie and so on. Nu fiţi fraieri, citiţi SF-uri ! Dacă nu sunteţi siguri de Clarke, luaţi-l pe Asimov la ture, n-aveţi ce pierde.

JUST DO IT !

Acum o să mă intorc la Harap-Alb. Ura mie.

T5W | debut novels

Posted in Top 5 Wednesday with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 20 Mai 2015 by Julia says:

In sfârșit, un subiect destul de interesant cu care să-mi fac debutul in acest proiect.

Dacă n-aţi auzit de TOP 5 WEDNESDAY , provocarea lansată de Lainey, click pe-aici ^.

Subiectul săptămânii, așa cum spune și titlul, sunt romanelele de debut și am observat că, deși am anumiţi autori pe care mă străduiesc să-i citesc in ordine cronologică a… – era să scriu a postărilor – a apariţiilor, niciodată nu am dat o importanţă prea mare romanelor de debut… DE CE?

Mi se pare chiar interesant. Cred că este dificil să publici prima ta carte. Te marchează, impactul asupra cititorilor, criticile, imaginea creată. Un debut genial poate ridica așteptările cititorilor pentru următoarele cărţi – dacă nu publici o carte doar pentru a-ţi implini o fantezie. Un debut slab poate să afecteze imaginea editurii, a editorului, a ta ca și scriitor – dar tot creează așteptări, toată lumea se așteaptă să evoluezi. Orice ai face, trebuie să evoluezi sau să te lași aruncat intr-un colţ și bătut cu un șlap. Dar cred că orice scriitor, oricât de imbecil ar fi, are publicul lui. Și nu fac nicio aluzie la Irina Binder….

….o, stai.

Seara trecută m-am apucat să caut toţi autorii care mi-au venit in minte și am strâns cam 20 de romane de debut citite. Ua.

Am crezut că o să mor.

Am editat lista de 9 ori, in sfârșit pot să spun că sunt cât de cât mulţumită de titlurile alese.

Gata cu abureala, să trecem la alte abureli !

Topul meu:

1. Imblânzitorul apelor de Flavius Ardelean – un debut genial, aș fi vrut să fie al meu. Un roman tulburător de original și grotesc, mult prea complex pentru a fi descris in câteva cuvinte. Titlul este inșelător, creează alt orizont de așteptare, probabil de aceea a avut și mai mult succes după „Acluofobia” – sau cel puţin așa mi se pare.

2. Castelul pălărierului de A.J. Cronin – debutul curajos a unei minţi sadice. O carte bolnavă, care m-a șocat prin cruzimea ei și pe al cărei personaj principal incă il urăsc. Din. Tăt. Sufleţelul. Meu. Dar care mi-a plăcut. Mult. Lucru ce mă șochează mai mult decât destinul tragic al personajelor, dar hei, n-am pretins niciodată că aș fi o persoană normală la cap…

3. Mașina timpului de H.G. Wells – sau debutul care a popularizat ideea de călătorie in timp și a inspirat generaţii intregi in cărţi, filme,  emisiuni, seriale: avem di tăte. M-a ingrozit cartea asta, la fel ca și „Castelul Pălărierului”, la fel ca și „Imblânzitorul apelor”, pentru că sunt un om incapabil de sentimente frumoase și nobile. Insă având experienţa anterioară cu Wells in „Omul invizibil” și așteptările pe care le am in legătură cu următoarele lui cărţi, cred că oricare ar fi fost romanul său de debut, ar fi fost interesant și inovator, pentru că omul ăsta a avut imaginaţie, nu glumă.

4. Flori pentru Algernon de Daniel Keyes – ni !, un debut SF emoţionant, ca să schimb puţin aerul și pentru că mai toate cărţile anterioare sunt teribile. Am auzit foarte recent atât de carte, cât și de autor, iar ceva m-a grăbit s-o citesc, aveam nevoie de ceva nou, proaspăt și deci, am citit-o fără să știu despre ea decât că este o carte SF. Am inceput-o având impresia că recitesc Forrest Gump și mi-am amintit că e o carte SF numai când mi-am scos nasul roș’ din pernă. Amu’, eu sunt mică, abia imi fac intrarea in fascinanta lume a SF&F, dar nu mă așteptam să plâng la o carte de gen. Inteligenţa artificială nu este un subiect nou, dar personalitatea, evoluţia și involuţia personajului fac povestea atât de reală și emoţionantă. E a doua carte in care plâng din cauza unui șoarece. Spuneam că schimb aerul, dar se pare că tot pe depresive o ţin. Cartea e cu happy end, deci asta o face să fie mai puţin teribilă decât cele de mai sus. Nu-mi stă in fire să folosesc cuvântul ăsta, dar chiar este o carte frumoasă. Mi se părea destul de recentă, așa că incă sunt șocată că a fost publicată in 1959 ca povestire, iar in 1966 ca roman.

5. De veghe in lanul de secară de J.D. Salinger – un debut controversat. Incă o carte pe care am citit-o știind  de la o colegă doar că „e vulgară” – nu mi s-a părut, poate pentru că vorbesc ca o nenorocită? A, da, asta era. Și am ales-o pe ea, dintre toate celelalte cărţi pe care le-aș fi putut alege, pentru că incă sunt șocată câtă vâlvă s-a făcut in jurul romanului ăsta, fără ca eu să observ. După titlu, mă așteptam la o carte cu ciobani sau ceva de genul, de aceea am ocolit-o. După ce am citit-o, am fost confuză rău așa că am căutat recenzii, lucru care nu mi se prea intâmplă. Ce-am găsit: multe recenzii, multe recenzii video, multe discuţii despre personajul principal, multe intrerpretări, doamne, de-ar fi așa cu toate cărţile… să ai cu cine vorbi despre orice. Dar no, Julia del Peștera. Habar n-aveam că e o carte atât de populară și sincer, nu mi-e rușine să spun că m-am regăsit din multe puncte de vedere in personajul lui Holden Caufield, dar n-am să dezvolt ideea, pentru că nu asta e ideea postării. Spuneam că este un debut controversat fiindcă deși imediat de la apariţie a fost considerată o carte „briliantă” și a fost introdusă in școlile din America, ca un must-read pentru adolescenţi, in alte ţări a fost banată și catalogată ca fiind „imorală”. Funny.

Aș fi vrut să aflu și să scriu mai multe despre istoria fiecărui debut, dar mi-e foame și trebuie să fac spanac, și n-am timp, că iar am lăsat lucrurile pe ultima sută de metri, iar mâine o să am o zi groaznică, așa că fml.