Archive for the Storytime Category

2015 in review

Posted in Storytime on 4 Ianuarie 2016 by Julia says:

In toamnă mi-am mutat fundul pe-un domeniu și nu știu ce să fac cu blogul ăsta: să continui să aberez pe aici la modul grav sau să-l las baltă. Nu-mi vine să-l las baltă, e o bucățâcă din mine aici. Mi dor de venerică, tot madonica mă alintă unii prieteni.  Dar am luat o decizie, treabă serioasă acum. Pe dracu, că tot rahaturi scriu, dar fie.

Ni câți mi-ați clickăit blogul anul ăsta.

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 9,100 times in 2015. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 3 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Anunțuri

Fascinaţia roz.

Posted in Storytime with tags , , , , , , , , , on 15 Februarie 2015 by Julia says:

Voiam de mult timp să scriu despre noile mele pasiuni vechi; pasiuni pe care atunci când eram copil nu le inţelegeam, dar totuși mă fascinau. Uitatul la desene până târziu, mâzgălitul caietelor in ore și a asfaltului la concursurile organizate de Ziua Copilului, toate astea le-am rememorat intr-o zi, uitându-mă cu tata la desene, Tom&Jerry mai exact, preferatele lui. Bine, și stălkuind site-ul Desenele Copilăriei, care mi se pare genial și faţă de care vreau să-mi declar iubirea maximă, mai maximă decât cea pentru ruladă.

De atunci, am reluat câteva animaţii pe sărite și am descoperit altele, mai actuale, mai vechi, mai anonime, mai greșite sau mai educative; am reinceput să mâzgălesc, dar de data asta pe foi A4 și am studiat poveștile din spatele desenelor și creatorii lor, iar ieri am citit despre schimbarea siglei și noua grilă Boomerang cu Inspector Gadget pe fundal (așa coincidenţă) și de curiozitate nu mi-am mai mișcat fundul din faţa televizorului câteva ore bune (ţin să menţionez că n-am mai privit cutia magică din proprie iniţiativă de aproximativ nouă luni și nici nu știam prea multe despre acest post). Dar am fost surprinsă să aflu că fratele meu preferă genul ăsta de animaţii, și că pasiunea tatăl meu s-a născut și in el.
Ne-am uitat la Baby Looney Tunes și-am crezut că mor de drăgălășenie, la *todo todo todo*: Pantera Roz și prietenii, apoi la Garfield cu Alex până târziu.

image

Cu riscul de a-mi face copilăria de râs, spun sincer că nu m-am uitat niciodată la Pantera Roz. Nu știu dacă din cauza faptului că am copilărit in perioada Jetix, ori rozul n-a fost tocmai culoarea mea preferată și din cauza asta nu am avut curiozitatea. Cunoșteam doar mersul ei tiptil-tiptil, cu care s-a strecurat și-n copilăria mea târzie, ca să zic așa. Dar cred că niciodată nu e prea târziu, iar cum susţin că vreau să rămân veșnic copil, la fel ca și tatal meu, cred că voi petrece mult timp cu fratele meu urmărind Pantera asta, care pana acum imi pare tare zapacita. :))

Boomerang e unul dintre puţinele posturi tv pe care le poate urmări oricine, la orice vârstă, fără să simtă că-i scade IQ-ul.

Posted from WordPress for Android

Trei culori avem… pe bune?

Posted in Românica, Storytime with tags , , , , , on 23 Ianuarie 2015 by Julia says:

Azi am avut un tricolor in par. Nici de 1 decembrie n-am fost asa patrioata. Nici azi n-as fi fost, daca nu ne-ar fi amenintat diriga ca nu ne incheie mediile/motiveaza absentele daca nu vom fi prezenti si ipocriti la datorie. Pentru ca maine e Mica Unire si eveniment, concursuri de costume nationale, aviatia, armata, televiziunea in curtea scolii, sa ne dam importanti. Canta popa, canta fanfara, canta primarul, se canta imnul Romaniei, se canta imnul Uniunii Europene.. si domnul D.

Domnul D. e un personaj foarte interesant in Las Saceles. Fost director, actual „scriitor”, prezent la toate evenimentele culturale din les satucus, mereu cu discursuri emotionante si pline de iubire die patrie, mereu critic cu privire la semnele-neoane EXIT din biserici, mereu de evitat cand isi scrie memoriile la biblioteca.

Astazi m-a surprins discursul lui. M-a surprins motaind in picioare pana in momentul cand am auzit:

„V-am vazut, copii, cum priveati infrigurati steagul inaltandu-se in timp ce intonam imnul.”

DAAA, POATE PENTRU CA SE CLATINA SI CREDEAM CA O SA CADA PE NOI.

Am vrut sa urmez sfatul lui Alex: sa ma pun pe burta si sa ma tarasc spre iesire, motivand ca sunt melc si am drepturi, dar n-aveai unde, totul era impanzit de armata si profa de filosofie, care era proptita-n fata mea si ale carei opinci le-am fotografiat si trimis in prostie pe wapp precinilor, cand nu ma auzea facand misto de ce se intampla pe acolo se intorcea crezand ca e ceva in neregula si ar fi fost dubios sa ma fac nevazuta. De cateva ori pe an imi aude si ea glasul de cocomarla, la cate o festivitate de gen, ca pe la orele ei nu-mi place sa ajung.

Ceea ce m-a salvat a fost invitatia la hora. Toata lumea astepta acel moment mirific. Pentru a lua-o la sanatoasa, nu de alta.

Liniste… o gaza tiuie in departare.. o voce baritonala: acum va invitam sa luati parte la ho… secunda doi, trei sferturi din populatie migra spre iesire, pentru o clipa m-am trezit singura in multime, dar m-am mobilizat si din zece pasi, doua strigari.. unde sunteti, baa? hai ca-i amuzant.. am nimerit gaura grotei a.k.a poarta scolii si hasta la pasta, domnule D. Da, stiu, am aratat ca niste animale scapate de la zoo.

Mie nu-mi plac manifestarile de gen, in primul rand ca sunt ipocrite, nimanui nu-i pasa, sa fim seriosi. E un fals sentiment care ni se induce de doua ori pe an, ca in rest nu suntem romani, suntem tiganii Europei. In al doilea rand, pentru ca nu ma regasesc in ele. Cand am intrat in scoala si am observat ca toata lumea era imbracata in costum national ma intrebam ce cristos am fumat azi dimineata, a fost a naibii de ciudat sa vad tarancute cu smartphone-uri in mana facandu-si selfie-uri sau jucand Temple Run 2.

Iubesc Romania, atata iubire, nu-mi incape in inima… dar despre asta si despre anumiti romani o sa vorbesc maine, ca tot e Ziua cea mare si suntem in tema.

Pășciun fericit !

Posted in De-ale mele..., Postzilla., Românica, Storytime with tags , , , , , , on 26 Decembrie 2014 by Julia says:

Anul acesta am primit mai multe cadouri și mai faine ca niciodată, dar Crăciunul ăsta e mai sec ca oricând. :/
Ce mama lui Magellan s-a intâmplat? Unde e zăpada, unde sunt bulgării care-ţi ameninţă urechile, oamenii de zăpadă siniștrii, spiritul Crăciunului? Oricât de anti-iarnă sunt, trebuie să recunosc că perioada asta nu mai are niciun farmec… Zilele acestea am stat efectiv in tricou afară, n-aveai niciun stres, cer albastru, frumos, senin, nicio urmă de nor, soare puternic… Când eram mică și mă trimitea mama să iau praf de copt in Ajun, luam trei șube pe mine, și tot ţurture mă intorceam acasă. Ţin minte că-mi lua o oră să-mi revin și să mă incălzesc când veneam de afară, iar in drum spre școală mergeam efectiv cu spatele, așa viscol era, că nu vedeai pe unde mergi. Săracii oameni, care-și dădeau zăpada, ne făceau potecă, iar după ce treceam, maxim două minute și zăpada era inapoi. Aveam in curte mormane de doi metri de zăpada, Dani iși făcea cazemate, stătea câte un om de zăpada o lună in faţa porţii. Acum n-ai cu ce să faci nici un bulgare. Cum se pune se și topeste… și intr-un fel mă bucură, dar mi se pare al naibii de straniu când văd cum bate soarele ăla orbitor pe bradul meu.

Apoi, mai era și Crăciunul. Ignorând aspectul religios, care s-a pierdut de mult și pe care noi nu l-am sărbătorit niciodată…. ţin minte că in fiecare Ajun făceam prăjituri cu mama; imi dădea acolo o bucată de aluat și-l dădeam de toţi pereţii, făceam forme dubioase ce-mi veneau mie in minte, le punea la copt separat, iar apoi sub braduţ cu un pahar de lapte, iar eu mă rugam toată noaptea să nu-și rupă Moșul dinţii in ele… ca no, aluatul ăla era ca cimentul, dar era cute. Crăciunul era perioada aia de zile liniștite petrecute in familie, prin zăpadă, prin casă la vin fiert și la un film pe Hallmark. Ce iţi trebuia mai mult?
Acum știi că vine Craciunul când apar decoraţiuni in toate magazinele, te inghesui și să-ţi iei o pâine, vine popa peste tine in casă să sfinţească, apar afișe cu Hrușcă, reclame la concertele lui Bănica, glume cu Fuego, Singur acasă pe ProTv, orașul incepe să se imbrace in luminiţe and shit, vezi știri de genul „intoxicaţie alimentară, au mâncat prea mult, au băut prea mult.” A devenit monoton, același scenariu an de an.
Adevarul e ca iarna, cel puţin pentru mine, e un anotimp deprimant și fără beculeţe și decoraţiuni, totul ar fi așa sec, gri. Dar care e rostul? Bănuiesc că se bagă destui bani in decoraţiuni prin oraș și electricitate, mai ales in Brașov, bani care ar putea fi folosiţi in scopuri umanitare, că tot nu mai putem noi de bunătate in perioada asta.
Acum copiii vor iphone și tablete numai pentru a se lauda pe facebook cu ele, colindă pentru bani, se strâmbă dacă le dai o portocală, iar toţi oamenii sunt așa plini de o ipocrizie și lăcomie in perioada asta, de-mi vine să vomit. Adică, eu nu consider că ai nevoie de un anotimp sau o sărbătoare ca să faci un bine, asta e o chestie ce ţine de natura ta ca om. Omul in esenţă este bunătate, toleranţă, altruism și nu inţeleg de ce ai nevoie de un cult, o religie sau o sărbătoare care să iţi amintească asta. Dacă nu o faci dintr-o pornire interioară de-a ta, ce rost are? Atâta ipocrizie, falsitate, cum spuneam. Trebuie să devenim mai buni… nu, trebuie să fim buni. Tot timpul. Nu să devenim, nu mai buni. Și unde Cristos scrie in Biblie că trebuie să mănânci până ţi se face rău și ajungi la spital? Nu-i inţeleg pe oamenii ăștia.

Recent am auzit o chestie de genul: Moș Crăciun e o minciună, iar eu n-o să-mi mint copilul, ce o sa inţeleagă din asta, că e bine sa minţi?
Toată treaba cu Moș Crăciunul, la fel ca și cea cu Iepurașul sau Zâna Mâseluţă e o joacă(pe lângă faptul că e o chestie din care unii scot bani frumoși), iar copiii au nevoie de joacă ! Un copil care nu se joacă o sa aibe o viaţă de căcat, și să fim serioși, că viaţa e din ce in ce mai de căcat, dar dacă căcatul incepe dinainte să se termine copilăria… urât. E rău să fii prea serios cu viaţa, prea raţional. Mă uit la fratele meu, e un copil foarte inteligent, amuzant, gânditor, analizează totul și nu spun asta pentru că e fratele meu, ci pentru că toată lumea il consideră un copil special.Asta pentru că intotdeauna ne-am folosit de imaginaţie… mereu am creat povești, mai mult sau mai puţin credibile pentru el, ca Marţianul Marţipan, care trăiește in guriţa lui, face surf din când in când pe limbă și când cască i se agaţe de omuleţ sau de-un dinţișor și ţipă după ajutor (stupid, știu, dar pentru un copil de 6 ani, asta era distracţie garantată). Mă uit la el cum iși creează tot felul de povestioare, scrie toată ziua, are atât de multă imaginaţie, fiindcă intotdeauna s-a jucat cineva cu el și este un copil foarte fericit, foarte dus cu pluta și in același timp mă uimește când vine de la școală și-mi zice: mă tot gândesc… dar nu stiu ce sa cred. sa o cred pe doamna de religie care spune ca omul a fost facut din pamant… sau sa o cred pe doamna de biologie care spune ca s-a facut din maimuta. Are 11 ani și deja se indoiește de existenţa lui Dzo și-și pune tot felul de intrebări curioase, deci nu văd cum i-a dăunat lui faptul că a crezut in Dzo, Crăciuni și alte chestii până nu demult. Oameni, lăsaţi copiii să viseze, să creadă in Moș și-n zâne, nu-i faceţi niște triști. Să-i spui unui copil că nu există Moș Crăciun, când toţi colegii lui sau copiii de vârsta lui se laudă cu ce-au primit de la Mosul, e ca și cum i-ai lua copilului jucaria din mana și-ai zice: nu te juca cu asta, nu e o mașina reală ! nu-i pune nume la păpușa asta, nu are certificat de naștere, buletin, nu există. Au și lucrurile astea un farmec al lor. Amintirile legate de acea perioadă, când il așteptam le moșul, sunt singurele la care mă gândesc cu drag. Mie nu-mi plac copiii, dar in perioada asta, parcă fain ar fi fost ca Dani să mai fi crezut in Moșul, cu toate că mai face el pe prostul câteodată ca să pară inocent și dulce… Dar gata, că devin nostalgică.

Mulţum’ tuturor pentru cadourile de anul acesta, au fost tot ce mi-am dorit, și chiar un pic mai mult.

Crăcit Fericiun !

image

Posted from WordPress for Android

Nu-mi mai provocaţi imaginaţia.

Posted in De-ale mele..., Flux, Liberte, Random, Storytime with tags , , , , , , , , , on 6 Noiembrie 2014 by Julia says:

Iese urât.

Iza: Ma plictisesc…vreau sa rad, sa ma distrez
Julia: hai sa furam o lama
Julia: si s-o dresam sa faca pipi pe cadillacul fratelui lu’ maria
Iza: :)) uite cine ma distreaza pe mine
Julia: in timp ce fumam marijuana indragostite si jucam sah cu satana deghizata-n iepuras playboy
Julia: apoi punem satana sa se dea la radu si radem de erectia lui monstru
Julia: si de felul in care se chinuie s-o ascunda
Iza: :)) o doamne ai o imaginatie foarte activa
Julia: si-i gadilam bucile cu un pamatuf colorat si-l punem sa spuna pe litere „am licurici in sosete” ca sa ne oprim
Iza: Dc nu scrii o carte….s.ar vinde ca painea calda
Julia: dar cand ne oprim ii dam cu biciul pe spinare, il punem in lesa si fugim prin florenta. facem un concurs „cel mai frumos patruped”, iesim pe ultimul loc, furam premiul 1 si fugim
Iza: Poi cred ca am avea un cazier bogat si sa fim cautate in 5 tari vecine:))
Julia: apoi fugim prin europa cu politia pe urme. si cand ajungem in laponia, ne ascundem intr-un iglu, tie ti se lipeste limba de podea, incercand sa lingi gheata, iar pe mine ma rapesc rusii si ma pun sa le spal ciorapii
Iza: :)) si anky vine si ne salveaza cu elicopterul ….si me ascundem in insulele cayman
Julia: dar eu le tai ciorapii bucatele si le pun la flori, ca ingrasamant, asa ca se enerveaza si ma rastignesc pe-un stalp
Julia: si aici vine aky calare pe-o racheta si ma ia din zbor, iar tu atarni de limba in spate, pe o bucata de gheata
Iza: Ba nu ca sus in cer se topeste si cad in oceanul pacific
Julia: si merem in poiana angelescu, ca acolo nu ne cauta nici dracu’, dansam ca ielele si atragem turisti japonezi, pe care-i castram si ii dam la ursi
Julia: iar eu ma enervez si mut oceanul pacific in poiana angelescu
Julia: si cand vin clonele noastre de pe racheta cad langa noi
Iza: Da o sa fi superIulia
Julia: noi ne uitam drogate la noi, cum cadem
Julia: eu la brat cu Thor, iza limba-inghetata, aky par-curentat
Iza: :)) ce final controversat
Julia: si aici incepe sa faca Thor streaptease, devenim mai ude ca pacificul, iar finalul se termina in nirvana
Iza: Dc tu aia care iese mai bine cu thor
Julia: bine, si tu limba-inghetata cu Four de brat
Iza: :)) si de aky ai uitat
Iza: Aky ce iubit are
Iza: Asthon kutcher
Julia: bine… il dam si ei pe .. pe … ciudatul ala cu freza retro.. ala cu money
Julia: sam smitj
Iza: Nu ma…asthon kutcher
Julia: smith, il dam, in cusca, imbracat in piele
Iza: DA
Julia: bine, ashton kitchen, sa-i gateasca toata ziua, s-o ingrase s-o taiem de pasti
Julia: s-o papam cu sos pesto, la gratar si mult oregano
Iza: :)) da nu e jamie oliver ca sa-i gateasca
Julia: vine si ala cu titanicul pe pacific
Julia: dar mai tarziu, dupa nirvana
Iza: Da si noi de cand devenim canibale in povestea asta ?
Iza: De o mancam pe aky
Julia: suntem de la inceput, dar avem identitati secrete
Iza: Si aky se reincarneaza si se alieaza cu rusii ai vine dupa noi
Iza: Cu hitler cu tot
Julia: si face copii cu hitler, se pocaieste si-l bate pe thor cu un slap pana vine dupa noi, ma ia de sotie, te infiem si happy family
Iza: :)) da si ce four moare de ma infiati:(
Iza: S.au si ala se pocaieste
Julia: dar tu esti un copil nazdravan si fugi de-acasa cu four, faceti un copil urat si pe urma ne chinuim sa facem bani sa-i facem operatii estetice. dar copilul ajunge ca michael jackson si la inmormantarea ta ii cade nasul in groapa si nu reuseste sa-l salveze.
Julia: deci, imi pare rau pentru tine, o sa fii inmormantata in dantela alba si o sa zaci langa un nas de plastic
Julia: dar nasul lui o sa prinda viata de la substantele chimice din sol
Julia: si o sa-ti invie o mana
Iza: Gata ne apucam sa scriem comicbooks…eu fac imaginile,tu povestile si aky redactor
Julia: si nasul lui si mana ta vor cuceri cimitirul
Julia: vor invia diverse parti din morti
Iza: O sa luam o casa mare in LA si o sa traim fericite….
Julia: si planeta va fi invadata de bucati de oameni topaitoare… maini, o buca, cerebel, ochi
Julia: un penis zambaret
Julia: un stomac flamand o sa intre intr-o pizzerie si-o s-o violeze pe chelnerita cu intestinul subtire
Iza: Si dupa asta toata planeta e a noastra
*IZA, DU IU FUCKING PRICEPI CĂ ŢIE IŢI MAI TRĂIEȘTE DOAR O MÂNĂ?*
Julia: da, dupa ce ne aliem cu DEGETICA, sefa suprema
Julia: si ne duce in LA, ne luam vila la plaja si urmarim distrugerea planetei de acolo
Iza: Si cu ponta majordomul nostru
Julia: si traim ca happy three friends
Julia: ponta catel
Julia: o sa avem postere cu vadim
Iza: Iohhanis?
Julia: si o statueta cu iohannis lins in cur de maimute
Iza: :))
Iza: Gata, mi-am revenit

Incep să revin la viaţă, dar nu știu dacă din cauza faptului că-s scutită de școală săptămâna asta sau pentru că sunt indrăgostită. *nuntașă veselă: uiuiuiuiui*

Posted from WordPress for Android