Archive for the Românica Category

MANIFEST.

Posted in Românica with tags , , , , , , , , , , , , , on 22 Aprilie 2015 by Julia says:

Habar nu am cum și dacă funcţionează treaba cu petiţiile online, dar dacă te-ai săturat de infecţia asta de televiziune românească, te rog, pune-ţi tot neamul și toate cunoștinţele să semneze și să distribuie link-ul.
Pentru sănătatea mintală a viitoarelor generaţii și pentru ficatul meu.

http://www.petitieonline.com/cronicacarcotasilor

Manifest pentru o televiziune fara mizerii

Dragi domni si doamne de la CNA . 
Intelegem ca nu aveti forta sa opriti mizeria televizata din Romania. Se vede asta cu ochiul liber.
Dragi Deputati si Senatori, citam din raspunsul unui membru CNA:  „Din pacate pentru asteptarile tale si dorintele mele, CNA nu poate interzice si desfiinta mai nimic. Nu-i permite legea. Din cate stiu de la colegii mei, demersuri pentru schimbarea legii au fost. Dar parlamentarilor le ajung mult mai usor la suflet cantecele de sirena ale televiziunilor decat nemultumirile unei minoritati a telespectatorilor. Pentru ca asta e realitatea pe care o arata audientele.”
Asadar,  va rugam sa modificati legile existente, astfel incat cei de la CNA sa poata opri avalansa de murdarie de pe posturile romanesti de televiziune.

! click pentru continuare și semnătură !

Aici sau acolo.

Posted in Românica with tags , , , , on 24 Ianuarie 2015 by Julia says:

Observ că românii au o problemă cu gânditul. Li se pare lor foarte normal să iţi spună ce e bine, rău, normal, ce și cum trebuie să faci, și dacă se poate, să ia și decizii in locul tău.
Intotdeauna am fost de părere că fiecare are dreptul să-și aleagă calea, independent de părerile – de rahat – ale celor din jur, și nu consider decizia de a părăsi ţara un criteriu după care să poţi judeca un om. Nimeni nu pleacă de prea bine, toţi pleacă de nevoie. Pentru un trai mai bun, o șansă la viitor pentru copii, un mediu mai sănătos, intre oameni mai civilizaţi, dar mai ales, pentru că tu, ca și român, nu ești susţinut in propria ta ţară. Iar dacă tu nu faci un pas pentru o existenţă mai bună, nimeni altcineva nu il va face in locul tău. Nici Ponta, nici Basescu, nici Dzo.

Și acum vin patrihoţii cu a lor mentalitate de căcat, bazată pe principiul fută-i capra vecinului: că nu vă iubiţi ţara, n-aveţi pic de respect pentru strămoșii voștri, ești un laș care alege calea mai ușoară, că mergi să fii sclav in ţara altora, ar trebui să ţi se retragă cetăţenia și drepturile, n-ar trebui să te mai numești român, trădătorule, huo etc, și da, am auzit și afirmaţii mai grave, mai aberante, mai pline de ură. Ura unor români pentru alţi români. Dar ca să răspund la toate:
Faptul că m-am născut in România este o intâmplare. Nu am niciun fel de obligaţie morală faţă de ţara asta, deoarece nu am ales să mă nasc in ea. Este doar un spaţiu geografic de care mă leagă amintiri. Istoria strămoșilor noștri nu imi arată decât că românul intotdeauna a fost un nenorocit, se vede in poezie și in faptul că exact aceiași situaţie in care suntem acum, erau și românii de acum 100 de ani. Nu invăţăm nimic din greșelile pe care le facem, pentru că suntem superficiali și ignoranţi, un popor spălat pe creier și incapabil să evolueze. O dată la câteva sute de ani trebuie să vină un străin să facă curăţenie in ţară, căci românii sunt ocupaţi cu cearta, corupţia, „care-i mai părerist” etc. Trebuie să fii idiot, nu laș, să te mulţumești cu căcatul care ţi se dă și să nu-ţi dorești nimic mai mult pentru tine, familia ta. Comentariile astea negative nu pot veni decât de la niște oameni lași, conștienţi de faptul că nu ar avea curajul să plece și să se descurce singuri in lume. Și n-am să inţeleg niciodată ideea de „cale mai ușoară”. Nu e ca și cum ești plătit să stai degeaba, doar că munca ta e apreciată altfel, are o altă valoare. Nu e deloc ușor să-ţi lași familia in ţară și să iei de la zero printre străini. Nici dincolo nu e viaţa roz, și acolo ai problemele tale, dar e ceva mai mult. Nu e bătaie de joc pe faţă. De ce să stai să te plângi in România că nu ţi-e bine și să te lupţi singur cu morile de vânt, când poţi să mergi să-ţi fie bine? Alegi calea mai ușoară, dar totodată ești un sclav? Logicus maximus. Mai bine sclava altora, decât sclavă in propria ţară. Și, până la urmă, de ce trebuie să fie muncă așa de solicitantă? De ce trebuie să te chinui, ca să ai un trai decent? Eu sincer, nu văd prea multe motive pentru care aș rămâne in România, și nu neapărat din cauza banilor, ci din cauza oamenilor imi vine să fug. Când am revenit in România, parcă mi s-a pus un nor negru deasupra capului, e un mediu foarte stresant, iar aici nu fac decât să merg la școală, acolo munceam și eram mult mai relaxată și odihnită după 6 ore de muncă, decât sunt aici după 6 ore de stat in cur la școală inconjurată de giboni.
Cât despre cetăţenia română… o, ce pierdere ! Intr-o ţară in care corupţia e la putere, economia scârţâie, sistemul de invăţământ este prost, iar cel de sănătate este bolnav, să-ţi tot vină să te mândrești cu ţara ta. Drepturile nu pot să mi le ia, fiindcă nu pot lua ceva ce nu am. Cum ar fi dreptul la sănătate. Fac naibii un infarct in drum. Chemi salvarea, iar după ce ca ii ia mai bine de o oră să ajungă, se trezesc la faţa locului că trebuie să cheme Smurdu, că ei n-au un căcat de defibrilator. Am văzut cu ochii mei cazuri de genul.

Acum, inţeleg mândria de a avea un președinte care promite multe, dar de la asta la „parcă te unge pe suflet când vorbește”, e cale lungă. Numai vă drogaţ. Va dura un timp pana vor incepe sa se indrepte lucrurile. Hai să nu facem semizeu dintr-un om căruia nu știm ce-i poate capul.

NU URĂSC ROMÂNIA. Este o ţară prea frumoasă, cu o limbă foarte expresivă și cu siguranţă există și ţări care o duc mai prost, dar mă obosesc oamenii, popor manelizat, cre(ș)tinopat, atât de plin de ifose și prejudecăţi, atât de intolerant și mândru pe „munca” altora. Vai, suntem români… Ce-ati făcut voi pentru ţara asta, ca să vă puteţi mândri cu faptul că sunteţi români? Și-a luat-o mă-ta pe sub fustă pe plai ardelenesc, extraordinar. Mai spune-mi…

Posted from WordPress for Android

Trei culori avem… pe bune?

Posted in Românica, Storytime with tags , , , , , on 23 Ianuarie 2015 by Julia says:

Azi am avut un tricolor in par. Nici de 1 decembrie n-am fost asa patrioata. Nici azi n-as fi fost, daca nu ne-ar fi amenintat diriga ca nu ne incheie mediile/motiveaza absentele daca nu vom fi prezenti si ipocriti la datorie. Pentru ca maine e Mica Unire si eveniment, concursuri de costume nationale, aviatia, armata, televiziunea in curtea scolii, sa ne dam importanti. Canta popa, canta fanfara, canta primarul, se canta imnul Romaniei, se canta imnul Uniunii Europene.. si domnul D.

Domnul D. e un personaj foarte interesant in Las Saceles. Fost director, actual „scriitor”, prezent la toate evenimentele culturale din les satucus, mereu cu discursuri emotionante si pline de iubire die patrie, mereu critic cu privire la semnele-neoane EXIT din biserici, mereu de evitat cand isi scrie memoriile la biblioteca.

Astazi m-a surprins discursul lui. M-a surprins motaind in picioare pana in momentul cand am auzit:

„V-am vazut, copii, cum priveati infrigurati steagul inaltandu-se in timp ce intonam imnul.”

DAAA, POATE PENTRU CA SE CLATINA SI CREDEAM CA O SA CADA PE NOI.

Am vrut sa urmez sfatul lui Alex: sa ma pun pe burta si sa ma tarasc spre iesire, motivand ca sunt melc si am drepturi, dar n-aveai unde, totul era impanzit de armata si profa de filosofie, care era proptita-n fata mea si ale carei opinci le-am fotografiat si trimis in prostie pe wapp precinilor, cand nu ma auzea facand misto de ce se intampla pe acolo se intorcea crezand ca e ceva in neregula si ar fi fost dubios sa ma fac nevazuta. De cateva ori pe an imi aude si ea glasul de cocomarla, la cate o festivitate de gen, ca pe la orele ei nu-mi place sa ajung.

Ceea ce m-a salvat a fost invitatia la hora. Toata lumea astepta acel moment mirific. Pentru a lua-o la sanatoasa, nu de alta.

Liniste… o gaza tiuie in departare.. o voce baritonala: acum va invitam sa luati parte la ho… secunda doi, trei sferturi din populatie migra spre iesire, pentru o clipa m-am trezit singura in multime, dar m-am mobilizat si din zece pasi, doua strigari.. unde sunteti, baa? hai ca-i amuzant.. am nimerit gaura grotei a.k.a poarta scolii si hasta la pasta, domnule D. Da, stiu, am aratat ca niste animale scapate de la zoo.

Mie nu-mi plac manifestarile de gen, in primul rand ca sunt ipocrite, nimanui nu-i pasa, sa fim seriosi. E un fals sentiment care ni se induce de doua ori pe an, ca in rest nu suntem romani, suntem tiganii Europei. In al doilea rand, pentru ca nu ma regasesc in ele. Cand am intrat in scoala si am observat ca toata lumea era imbracata in costum national ma intrebam ce cristos am fumat azi dimineata, a fost a naibii de ciudat sa vad tarancute cu smartphone-uri in mana facandu-si selfie-uri sau jucand Temple Run 2.

Iubesc Romania, atata iubire, nu-mi incape in inima… dar despre asta si despre anumiti romani o sa vorbesc maine, ca tot e Ziua cea mare si suntem in tema.

Pășciun fericit !

Posted in De-ale mele..., Postzilla., Românica, Storytime with tags , , , , , , on 26 Decembrie 2014 by Julia says:

Anul acesta am primit mai multe cadouri și mai faine ca niciodată, dar Crăciunul ăsta e mai sec ca oricând. :/
Ce mama lui Magellan s-a intâmplat? Unde e zăpada, unde sunt bulgării care-ţi ameninţă urechile, oamenii de zăpadă siniștrii, spiritul Crăciunului? Oricât de anti-iarnă sunt, trebuie să recunosc că perioada asta nu mai are niciun farmec… Zilele acestea am stat efectiv in tricou afară, n-aveai niciun stres, cer albastru, frumos, senin, nicio urmă de nor, soare puternic… Când eram mică și mă trimitea mama să iau praf de copt in Ajun, luam trei șube pe mine, și tot ţurture mă intorceam acasă. Ţin minte că-mi lua o oră să-mi revin și să mă incălzesc când veneam de afară, iar in drum spre școală mergeam efectiv cu spatele, așa viscol era, că nu vedeai pe unde mergi. Săracii oameni, care-și dădeau zăpada, ne făceau potecă, iar după ce treceam, maxim două minute și zăpada era inapoi. Aveam in curte mormane de doi metri de zăpada, Dani iși făcea cazemate, stătea câte un om de zăpada o lună in faţa porţii. Acum n-ai cu ce să faci nici un bulgare. Cum se pune se și topeste… și intr-un fel mă bucură, dar mi se pare al naibii de straniu când văd cum bate soarele ăla orbitor pe bradul meu.

Apoi, mai era și Crăciunul. Ignorând aspectul religios, care s-a pierdut de mult și pe care noi nu l-am sărbătorit niciodată…. ţin minte că in fiecare Ajun făceam prăjituri cu mama; imi dădea acolo o bucată de aluat și-l dădeam de toţi pereţii, făceam forme dubioase ce-mi veneau mie in minte, le punea la copt separat, iar apoi sub braduţ cu un pahar de lapte, iar eu mă rugam toată noaptea să nu-și rupă Moșul dinţii in ele… ca no, aluatul ăla era ca cimentul, dar era cute. Crăciunul era perioada aia de zile liniștite petrecute in familie, prin zăpadă, prin casă la vin fiert și la un film pe Hallmark. Ce iţi trebuia mai mult?
Acum știi că vine Craciunul când apar decoraţiuni in toate magazinele, te inghesui și să-ţi iei o pâine, vine popa peste tine in casă să sfinţească, apar afișe cu Hrușcă, reclame la concertele lui Bănica, glume cu Fuego, Singur acasă pe ProTv, orașul incepe să se imbrace in luminiţe and shit, vezi știri de genul „intoxicaţie alimentară, au mâncat prea mult, au băut prea mult.” A devenit monoton, același scenariu an de an.
Adevarul e ca iarna, cel puţin pentru mine, e un anotimp deprimant și fără beculeţe și decoraţiuni, totul ar fi așa sec, gri. Dar care e rostul? Bănuiesc că se bagă destui bani in decoraţiuni prin oraș și electricitate, mai ales in Brașov, bani care ar putea fi folosiţi in scopuri umanitare, că tot nu mai putem noi de bunătate in perioada asta.
Acum copiii vor iphone și tablete numai pentru a se lauda pe facebook cu ele, colindă pentru bani, se strâmbă dacă le dai o portocală, iar toţi oamenii sunt așa plini de o ipocrizie și lăcomie in perioada asta, de-mi vine să vomit. Adică, eu nu consider că ai nevoie de un anotimp sau o sărbătoare ca să faci un bine, asta e o chestie ce ţine de natura ta ca om. Omul in esenţă este bunătate, toleranţă, altruism și nu inţeleg de ce ai nevoie de un cult, o religie sau o sărbătoare care să iţi amintească asta. Dacă nu o faci dintr-o pornire interioară de-a ta, ce rost are? Atâta ipocrizie, falsitate, cum spuneam. Trebuie să devenim mai buni… nu, trebuie să fim buni. Tot timpul. Nu să devenim, nu mai buni. Și unde Cristos scrie in Biblie că trebuie să mănânci până ţi se face rău și ajungi la spital? Nu-i inţeleg pe oamenii ăștia.

Recent am auzit o chestie de genul: Moș Crăciun e o minciună, iar eu n-o să-mi mint copilul, ce o sa inţeleagă din asta, că e bine sa minţi?
Toată treaba cu Moș Crăciunul, la fel ca și cea cu Iepurașul sau Zâna Mâseluţă e o joacă(pe lângă faptul că e o chestie din care unii scot bani frumoși), iar copiii au nevoie de joacă ! Un copil care nu se joacă o sa aibe o viaţă de căcat, și să fim serioși, că viaţa e din ce in ce mai de căcat, dar dacă căcatul incepe dinainte să se termine copilăria… urât. E rău să fii prea serios cu viaţa, prea raţional. Mă uit la fratele meu, e un copil foarte inteligent, amuzant, gânditor, analizează totul și nu spun asta pentru că e fratele meu, ci pentru că toată lumea il consideră un copil special.Asta pentru că intotdeauna ne-am folosit de imaginaţie… mereu am creat povești, mai mult sau mai puţin credibile pentru el, ca Marţianul Marţipan, care trăiește in guriţa lui, face surf din când in când pe limbă și când cască i se agaţe de omuleţ sau de-un dinţișor și ţipă după ajutor (stupid, știu, dar pentru un copil de 6 ani, asta era distracţie garantată). Mă uit la el cum iși creează tot felul de povestioare, scrie toată ziua, are atât de multă imaginaţie, fiindcă intotdeauna s-a jucat cineva cu el și este un copil foarte fericit, foarte dus cu pluta și in același timp mă uimește când vine de la școală și-mi zice: mă tot gândesc… dar nu stiu ce sa cred. sa o cred pe doamna de religie care spune ca omul a fost facut din pamant… sau sa o cred pe doamna de biologie care spune ca s-a facut din maimuta. Are 11 ani și deja se indoiește de existenţa lui Dzo și-și pune tot felul de intrebări curioase, deci nu văd cum i-a dăunat lui faptul că a crezut in Dzo, Crăciuni și alte chestii până nu demult. Oameni, lăsaţi copiii să viseze, să creadă in Moș și-n zâne, nu-i faceţi niște triști. Să-i spui unui copil că nu există Moș Crăciun, când toţi colegii lui sau copiii de vârsta lui se laudă cu ce-au primit de la Mosul, e ca și cum i-ai lua copilului jucaria din mana și-ai zice: nu te juca cu asta, nu e o mașina reală ! nu-i pune nume la păpușa asta, nu are certificat de naștere, buletin, nu există. Au și lucrurile astea un farmec al lor. Amintirile legate de acea perioadă, când il așteptam le moșul, sunt singurele la care mă gândesc cu drag. Mie nu-mi plac copiii, dar in perioada asta, parcă fain ar fi fost ca Dani să mai fi crezut in Moșul, cu toate că mai face el pe prostul câteodată ca să pară inocent și dulce… Dar gata, că devin nostalgică.

Mulţum’ tuturor pentru cadourile de anul acesta, au fost tot ce mi-am dorit, și chiar un pic mai mult.

Crăcit Fericiun !

image

Posted from WordPress for Android

Râsu’ plânsu’.

Posted in Azi mă piş pe ..., Cre(ș)tinităţi, Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on 20 Decembrie 2014 by Julia says:

Sunt plină de nervi și râd cu lacrimi in același timp, ciudat sentiment.

Acum câteva zile au venit niște pocăite la poartă. Bunicul meu, om educat, domn in toată firea, mai să ridice mătura la ele și să le fugărească, că: ce fel de femei sunteţi voi? n-aveţi familie, copii acasă? umblaţi ca descreieratele din poartă in poartă cu Biblia in mână și minţiţi lumea. de parcă Biblia nu tot de oameni a fost scrisă. ia nu-mi mai spuneţi mie povești, că vă pierdeţi timpul de pomană ! Holapayee !

Acum nu mai inţeleg nimic. Mă trezește ieri dimineaţă la 8: hai, iuli, că vine preotul. Și ce dacă vine preotul? hai, fă ordine, că-i ca la nebuni. Imi iau un tricou cu o trupă pe mine. dă satana jos că sperii popa! Dar eu vreau să sperii popa! las’ că-l sperii de bobotează. Când o fi si aia, okay. Il dau jos, bag muzică mea păgână la maxim și-l aștept, nu vine niciun popic.
Azi dimineaţă: hai, iuli, că vine popa. Și ce dacă vine popa?! du-te și stai in baie, numai nu-mi sta cu curul in sus aici. E camera mea, vreau să stai cu curul in sus aici. Mă mai fâţâi puţin. Dar hai, no, nu putem incuia și noi ușa măcar anul ăsta? Măcar ocoliţi camera mea. iouli ( pe tonul ăla), no, no, tradiţia blabla. vine pe la 12, fii pe faza. Deci m-ai trezit la 8 ca să-mi zici că vine la 12? arhanghelu’ luă, arhanghelu’ dă.
Vine ora 12…
Mama: mă duc la cumpărături, să nu mă prindă popa. EA E CREDINCIOASA
Bunică-miu: mă duc și eu la cumpărături, iţi las ușa din faţă deschisă, il primești tu, da? EL E CU TRADIŢIILE.
Bine că voi fugiţi și eu, care sunt atee, rămân să pup crucea ! Fuck logic !
O sun pe mama, ii urlu in telefon, mă aude tot magazinul. Casiera: hai, du-te acasă, salvează fata. Mama hlizește fasolea-n telefon până acasă. vai, ce situaţie amuzantă. vai, ești nebună.
Imi fac tactici de evadare: Dani, spui că ești singur acasă, poate nu intră. ba nu, hai să luăm banii de pe masă și să incuiem ușa, să stropim cu apa pe aici și să zicem că a fost. Dani nu, că el nu minte.
Vine mama acasă: vine luni, acum mi-a zis vecina. FUUUU
Bunică-miu: ne-a cântat popa-n cur? LUNI, BRE. ce bine ! Ftă-mă dzo, de pot să inţeleg. Să vină naibii să scap de el o dată.

Mă intreb, peste tot e tradiţia asta cu popa care-ţi udă prin casă? Mie mi-e groază de al meu. Ii plac monitoarele.

image

Maximă asta !

Posted from WordPress for Android

Pușcărieee.

Posted in De-ale mele..., Hatetime, Liberte, Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , on 17 Decembrie 2014 by Julia says:

Știu că intr-o zi o să-mi fie dor de școală și o să mă consider o mare fraieră că n-am apreciat această minunabilă perioadă din viaţa mea, dar azi am chiluit de la o oră neimportantă, iar proful le-a dat vin fiert ăstora care au rămas și mă oftic, așa că asta este răzbunarea mea. Pentru că chestii gratis și pentru că profitoare.
Sunt câteva chestii care mă depășesc legate de dragul meu liceu:

De ce nu există loc de fumat? Nu fumez și dacă aș fuma, nu aș fuma la colţ cu toată școala, dar domn’le, zilnic certuri pe tema asta. Mare chestie, desenezi un cerculeţ cu creta pe asfalt și pui un semn „loc de tras din pipă” si aia e. Nuuu, dar de ce să te complici? Mai bine punem camere de supraveghere și postăm profesori la toate colţurile, stăm la pândă după ei ca după niște infractori, ţinem 20 de minute din fiecare oră să-l certam pe
X si Y că a fost la fumat, consilii, „măsuri drastice” și așa mai departe. Păi nu? Adică cum adică? Profii fumează după școală și le pufăie la elevi in faţă, dar ei n-au voie să iasă din curte la aproximativ 20 de m să fumeze liniștiţi și să se intoarcă in clasă. Nu, ei (inconștient) fac din chestia asta un joc, care pe elevi ii incită, că e foarte funny să te joci de-a ninja cu proful de serviciu și apoi să-ţi povestești prin școală aventurile. Că dacă te calcă mașina? Sunt 20 de m și nici atât, e o străduţa mică, plină cu mașini ale profesorilor, șanse să treacă o mașină pe acolo sunt destul de mici, și să calce un elev de 18 ani… hai să fim seriosi !
De ce avem camere de supraveghere?
Oricum nu funcţionează. Ne tot mint ei: stai frumos, că te vede directorul. La ce poziţii dubioase am in bancă și căști albe, care se văd cum atârnă și din avion, ar fi trebuit să se ia directorul de mine zilnic. O singură dată a pornit-o, știu sigur, că venit de vreo 3 ori in clasă să se ia de noi din tot felul de nimicuri.
De ce vine directorul in inspectie sa vada cum ne comportam la ore, DACA EXISTA CAMERĂ DE SUPRAVEGHERE?
In ultimul timp a tot venit la ore, s-a pus frumos in spate și mâzgălit ceva acolo. Chestia pe care nu o inţelege el și IN GENERAL, inspectorii, e că profesorii NU TREBUIE ANUNTAŢI DIN TIMP. Când aud un prof: invătaţi, vine maine directorul la ora, deja știu… ăsta mâine vine aranjat, frezat, cu poezia invăţată, glas de cocomârlă in călduri și s-a rezolvat. El a trecut testul, dar noi tot un prof de căcat avem. Cât despre comportamentul elevilor la oră, nu e logic că atunci când vine directorul toţi elevii sunt ascultători and shit? Unde dracu’ aţi studiat  voi psihologia elevilor, pe Insula Marea Brăilei? Parcă voi n-aţi fost niciodată elevi.
De ce avem magazin in curtea scolii?
Nu poţi lua nimic de acolo, numai produse de firme obscure de care n-a auzit nici nea Mărin din colţ, covrigi tari, jeleuri care se sfărâmă și …mor cand văd copii cu felii de pizza, care mai mult ca sigur sunt resturile de la restaurantul de lângă școală la cum arată, unde pizza oricum e jalnică, dar și jalnică, și veche, și reincălzită… scârbă infinită. Ar trebui să aibe fructe, măcar chestii comestibile, puii mei, e școală, copii mici, dracu’ știe ce ebola imprăștie marfa aia dubioasă.
De ce avem cabinet medical, dacă niciodată nu e nimeni acolo?
Ultima data când ia fost rău unei colege a trebuit să chemăm salvarea.
Mergi la cabinet, ţi-e rau, nimeni.
Mergi la cabinet, e cineva… Ce te doare? Dar de ce Cristos mă intrebi, dacă indiferent ce mă doare, ce maţ mă ustură și ce chiloţi mă rod, tu-mi dai tot aspirină?
De ce sunt toate profesoarele de franceza handicapate?
Am o scârbă infinită pentru o anumită profesoara, dar nici celelalte nu-s mai prejos. Mă jur, toate profesoarele de franceză pe care le-am avut au fost niște scrântite. Iar asta pentru care am o scârbă infinită am auzit că s-a mutat pe lângă mine. Vreau o bazooka.

Și cine dracu’ face regulile cu absenţele? In mod normal, in școala mea, la 40 de absenţe ar trebui să fii exmatriculat. Ei bine, alţii au o sută (printre care și eu) și n-au primit nici măcar un preaviz de exmatriculare. E după preferinţele directorului or what? Ar trebui să mă simt specială? Pentru că lună trecută a zburat o colegă la 60 de absenţe.

P.S: Profu’, te-am văzut la volan azi, după ce mi s-a comunicat că ai turnat câteva paharele de vin. Așa exemple de oameni să tot avem in viaţă !

Posted from WordPress for Android

VREAU IN AUSTRALIA.

Posted in De-ale mele..., Hatetime, Românica with tags , , , , , , , , on 6 Decembrie 2014 by Julia says:

image

Urăsc frigul, gheaţa, vântul rece-n faţă. Hainele groase și incomode, mersul pe zăpadă, alergia la frig.
Urăsc că m-am născut in anotimpul ăsta deprimant.
Urăsc trecerea de la rece la cald, urăsc că mi se aburesc ochelarii, urăsc să-mi ingheţe părul dimineaţa in drum spre școală.
Mă dor ochii de la albul zăpezii, mă doare pieptul de la aerul rece, de munte, mă doare-n cur de oamenii care mă injură că mă bag in faţa lor la cafea.
Urăsc că nu pot face nimic in anotimpul ăsta, că mi-e silă să ies din casă și dacă iarna ar insemna doar casă-căldurică, pulovere-drăguţe, chestii-calde, ochi-in-geam și seara-beculeţe, aș fi foarte fericită.
Urăsc că-mi miroase părul a fum și că aud cum taie vecinii porcii.
Urăsc că am curtea din faţă acoperită complet de viţă-de-vie și ii vine să se scuture numai când trec eu pe acolo. Urăsc când imi ingheaţa clanţa și mai ales poarta, iar asta mă ţine mai mult timp sub viţă.
Urăsc să-l văd pe bunicul meu, om la 81 de ani, căţărat pe scară, in vie, ori pe acoperișul holului, să dea zăpada. Urăsc să vad scara aia pusă pe SCĂRILE ingheţate, gata să alunece oricând. Urăsc scările, urăsc că-mi ingheaţă mâinile pe chestii și urăsc colindele. Urăsc Ajunul Crăciunului, când trebuie să stingem luminile in faţă, pentru că vin ţiganii „cu colindul”. Și boroșogii ăia beţivi, care umblă cu capra.
Urăsc când se topește zăpada, e totul mocirlă și curge apă de pe case.
Urăsc cerul alb-murdar.
Urăsc iarna.

Posted from WordPress for Android