Archive for the Flux Category

Viaţă la castel.

Posted in De-ale mele..., Flux, Liberte, Random, Rezumatul săptămânii with tags , , , , , , on 28 Noiembrie 2014 by Julia says:

Am cam luat-o razna.
Chiulit in prostie, excese de tot felul, plimbări nocturne spre nicăieri și discuţii interminabile despre ieri.
Am stricat multe prietenii in ultimele două săptămâni, și sincer, nu știu dacă-mi pare sau nu rău. In jur de cinci oameni, șase aproape. Yup, dar am câștigat prietenia altcuiva, care simt că merită, so… idk.
Vreau să fiu lăsată-n pace și să nu-i pese nimănui de mine. Yeah, viaţă la castel. Și pentru că mă cheamă Iulia, o să ingraș porcul in ajun, pentru că am de gând să-mi motivez absenţele, să-mi măresc mediile, să termin cu tezele, să public 100 de articole pe blog, să citesc măcar cât să completez lista de 30 de cărţi de anul ăsta *puţin, știu, plâng*, să mă ingraș, să renunţ la chestii și să mă apuc de altele, așa, pe ultima sută, să nu zic că n-am avut iniţiativă. Dar… asta după o mică excursie weekend-ul ăsta. Și nu, nu mai amân la nesfârșit, fiindcă mi-am propus să duc multe lucruri la capăt anul ăsta… si, Gizăs, a fost un an plin.
Colega de bancă mă sperie, când credeam că nu poate fi mai ciudată, am descoperit că are poze cu Ceaușescu, de când era tânăr, in telefon. Profa de română ne pune să invăţăm poezii și ne ascultă din ele, ca la grădiniţă. Am luat 9 pe Psalm (III), noroc că-s a 26-a la catalog, până a ajuns la mine cu ascultatul am auzit-o de atâtra ori că am reţinut-o fără să-mi arunc ochii pe foaie. Acum mă disperă altă colegă, care de câte ori mă vede leșinată imi aduce câte-o cafea și nu vrea să-mi ia banii, iar când vreau să-i fac figura și să-i iau eu, se prinde și dispare, fut-o dzo. IAR EU SUNT TOT TIMPUL LEȘINATĂ. Urăsc să am datorii.
Am pus ceva burtică, me happy, imi aștept certificatul de ECDL și n-am răbdare până imi vin ochelarii, fiindcă, frate, sunt așa de obosită din cauza ochilor că uneori mi se face rău fizic.
Abia aștept târgul de Crăciun de la școala, poate apuc și eu să vând ceva anul ăsta.

Dacă imi place ceva la liceul meu, este faptul că se implică in tot felul de activităţi extrașcolare, proiecte de voluntariat și schimburi de experienţe. In fiecare an, fiecare clasă „adoptă” câte un copil bolnăvior (in general de leucemie) de la un spital din apropiere și strângem pentru el hăinuţe, dulciuri, jucării, orice se poate strânge. Sper să fie băieţel și anul acesta, că n-am apucat să-i golesc de tot dulapul și sacul cu jucării lui frati-miu. Muhaha.

Deja e ora șapte, iar eu mâine la cinci dimi sunt pe drum, baaaag plușica.
Ultimul articol random pe anul ăsta. Sper…

Posted from WordPress for Android

Nu-mi mai provocaţi imaginaţia.

Posted in De-ale mele..., Flux, Liberte, Random, Storytime with tags , , , , , , , , , on 6 Noiembrie 2014 by Julia says:

Iese urât.

Iza: Ma plictisesc…vreau sa rad, sa ma distrez
Julia: hai sa furam o lama
Julia: si s-o dresam sa faca pipi pe cadillacul fratelui lu’ maria
Iza: :)) uite cine ma distreaza pe mine
Julia: in timp ce fumam marijuana indragostite si jucam sah cu satana deghizata-n iepuras playboy
Julia: apoi punem satana sa se dea la radu si radem de erectia lui monstru
Julia: si de felul in care se chinuie s-o ascunda
Iza: :)) o doamne ai o imaginatie foarte activa
Julia: si-i gadilam bucile cu un pamatuf colorat si-l punem sa spuna pe litere „am licurici in sosete” ca sa ne oprim
Iza: Dc nu scrii o carte….s.ar vinde ca painea calda
Julia: dar cand ne oprim ii dam cu biciul pe spinare, il punem in lesa si fugim prin florenta. facem un concurs „cel mai frumos patruped”, iesim pe ultimul loc, furam premiul 1 si fugim
Iza: Poi cred ca am avea un cazier bogat si sa fim cautate in 5 tari vecine:))
Julia: apoi fugim prin europa cu politia pe urme. si cand ajungem in laponia, ne ascundem intr-un iglu, tie ti se lipeste limba de podea, incercand sa lingi gheata, iar pe mine ma rapesc rusii si ma pun sa le spal ciorapii
Iza: :)) si anky vine si ne salveaza cu elicopterul ….si me ascundem in insulele cayman
Julia: dar eu le tai ciorapii bucatele si le pun la flori, ca ingrasamant, asa ca se enerveaza si ma rastignesc pe-un stalp
Julia: si aici vine aky calare pe-o racheta si ma ia din zbor, iar tu atarni de limba in spate, pe o bucata de gheata
Iza: Ba nu ca sus in cer se topeste si cad in oceanul pacific
Julia: si merem in poiana angelescu, ca acolo nu ne cauta nici dracu’, dansam ca ielele si atragem turisti japonezi, pe care-i castram si ii dam la ursi
Julia: iar eu ma enervez si mut oceanul pacific in poiana angelescu
Julia: si cand vin clonele noastre de pe racheta cad langa noi
Iza: Da o sa fi superIulia
Julia: noi ne uitam drogate la noi, cum cadem
Julia: eu la brat cu Thor, iza limba-inghetata, aky par-curentat
Iza: :)) ce final controversat
Julia: si aici incepe sa faca Thor streaptease, devenim mai ude ca pacificul, iar finalul se termina in nirvana
Iza: Dc tu aia care iese mai bine cu thor
Julia: bine, si tu limba-inghetata cu Four de brat
Iza: :)) si de aky ai uitat
Iza: Aky ce iubit are
Iza: Asthon kutcher
Julia: bine… il dam si ei pe .. pe … ciudatul ala cu freza retro.. ala cu money
Julia: sam smitj
Iza: Nu ma…asthon kutcher
Julia: smith, il dam, in cusca, imbracat in piele
Iza: DA
Julia: bine, ashton kitchen, sa-i gateasca toata ziua, s-o ingrase s-o taiem de pasti
Julia: s-o papam cu sos pesto, la gratar si mult oregano
Iza: :)) da nu e jamie oliver ca sa-i gateasca
Julia: vine si ala cu titanicul pe pacific
Julia: dar mai tarziu, dupa nirvana
Iza: Da si noi de cand devenim canibale in povestea asta ?
Iza: De o mancam pe aky
Julia: suntem de la inceput, dar avem identitati secrete
Iza: Si aky se reincarneaza si se alieaza cu rusii ai vine dupa noi
Iza: Cu hitler cu tot
Julia: si face copii cu hitler, se pocaieste si-l bate pe thor cu un slap pana vine dupa noi, ma ia de sotie, te infiem si happy family
Iza: :)) da si ce four moare de ma infiati:(
Iza: S.au si ala se pocaieste
Julia: dar tu esti un copil nazdravan si fugi de-acasa cu four, faceti un copil urat si pe urma ne chinuim sa facem bani sa-i facem operatii estetice. dar copilul ajunge ca michael jackson si la inmormantarea ta ii cade nasul in groapa si nu reuseste sa-l salveze.
Julia: deci, imi pare rau pentru tine, o sa fii inmormantata in dantela alba si o sa zaci langa un nas de plastic
Julia: dar nasul lui o sa prinda viata de la substantele chimice din sol
Julia: si o sa-ti invie o mana
Iza: Gata ne apucam sa scriem comicbooks…eu fac imaginile,tu povestile si aky redactor
Julia: si nasul lui si mana ta vor cuceri cimitirul
Julia: vor invia diverse parti din morti
Iza: O sa luam o casa mare in LA si o sa traim fericite….
Julia: si planeta va fi invadata de bucati de oameni topaitoare… maini, o buca, cerebel, ochi
Julia: un penis zambaret
Julia: un stomac flamand o sa intre intr-o pizzerie si-o s-o violeze pe chelnerita cu intestinul subtire
Iza: Si dupa asta toata planeta e a noastra
*IZA, DU IU FUCKING PRICEPI CĂ ŢIE IŢI MAI TRĂIEȘTE DOAR O MÂNĂ?*
Julia: da, dupa ce ne aliem cu DEGETICA, sefa suprema
Julia: si ne duce in LA, ne luam vila la plaja si urmarim distrugerea planetei de acolo
Iza: Si cu ponta majordomul nostru
Julia: si traim ca happy three friends
Julia: ponta catel
Julia: o sa avem postere cu vadim
Iza: Iohhanis?
Julia: si o statueta cu iohannis lins in cur de maimute
Iza: :))
Iza: Gata, mi-am revenit

Incep să revin la viaţă, dar nu știu dacă din cauza faptului că-s scutită de școală săptămâna asta sau pentru că sunt indrăgostită. *nuntașă veselă: uiuiuiuiui*

Posted from WordPress for Android

3 in 1, ca cafeaua

Posted in Flux, Postzilla., Random with tags , , , , , on 4 Octombrie 2014 by Julia says:

Mi-a fost lene să scriu postări separate, așa că am adunat aici mai multe tentative de postări și-am făcut o ciorbă.

1. Cum ii spui unui om că pute.

Imi place să cred că sunt o persoană sinceră și că, in general, nu mă prea feresc să spun lucrurilor pe nume, insă sunt anumite lucruri de care imi e mie rușine pentru alţii. Mi se pare penibil să stau lângă un om și el să pută. Când mai e și fată, mi se pare tragic. Și să mai fie și o putoare din aia, așa, fără scrupule, care-mi violeaza receptorii nazali in cele mai perverse moduri.
Inţeleg, ești om, transpiri, miroși… mă uit la tine și pari un om ingrijit, dar PLUȘICA MEA, degeaba te speli dacă nu folosești deodorant.

Ești fată, mergi la școala, intr-un colectiv de 29 de elevi, plus profesoara: 30 de suflete care fierb in clasa aia, transpiri, soluţie: DEODORANT.

Am inceput să-mi numesc colega teroristă nazală. Ea râde, crede că spun ceva amuzant, că inţelege ce vorbesc. Nu, eu vreau să zic că pute. Incă din prima zi, parcă m-a plesnit un sconx cu coada peste faţă. Mă simţeam atât de prost pentru ea, incât incepusem să-mi fac filme, cum că eu put, că io-s dihorul in povestea asta. Făceam ture clasă-baie și mă infigeam in gâtul lui Aky și Reby intrebându-le dacă put, fiindcă nu-mi dădeam seama având in vedere că se ţinea după mine tot timpul. Și mirosul ei la fel…
Mă uitam cu lacrimi in ochi la colegii din spate și mă intrebam: dar voi nu simţiţi nimic, măi animalelor?

Acum nasul meu respiră liniștit, cred că a fost doar o perioadă in care subţioarele ei s-au gândit să facă mișto de mine. Eu una sper să nu se decidă brusc să revină la acea perioada, pentru că oricât de directă aș fi, nu pot să fac asta. Incerc să mă pun in locul ei și cred că m-aș simţi ca un Pou numai să mi se sugereze așa ceva. Poate e alergică la deodorant, mai știi? Plus că e drăguţă și imi aduce dulciuri, se asigură că am temele făcute, mi-a promis că mă ajută la franceză și imi face hotspot la wi-fi… si.. si… imi face hotspot la wi-fi, iar eu chiar nu vreau să pierd asta… o, da, sunt nașpa.
Așa că: DEODORANT!

Știţi episodul ăla din Casa Foster când Bloo devine imaginea deodorantului DEO? Da, așa mă simt și eu…

Transpiraţi? DEO UTILIZAŢI !

2. De ce-mi bag eu plușica-n tumblr.

Ca orice internaută curioasă, care iși face conturi pe toate site-urile, mi-am făcut și eu Tâmplăr, acum vreo doi ani. Și mi se părea mie foarte wow, că găseam intotdeauna exact ce căutam, poate chiar mai mult și cam tot ce ascundea Mr.Google de mine. M-am chinuit mult timp să-l personalizez (adică să-l fac complet negru, asta inseamnă „personalizat” la mine), am dat multe reblog-uri și am primit multe follow-uri, conștientă fiind de faptul că ceea ce fac nu are niciun fucking sens și este o pierdere de timp. Ca apoi să observ că toată lumea incepe să-și facă cont pe site-ul ăsta, unii chiar mai multe. Măi, sunt eu tâmpită, dar voi ce scuză aveţi? Serios, pe lângă faptul că e o pierdere de timp, site-ul ăsta e cam kinky:
unu la picior, mă enervează asocierea asta a tumblr-ului cu blogul. Adică da, poţi avea și postări de tip text, dar nimeni nu face asta, pare exclusiv pentru fotografii. Jurnal de fotografii? Spune-i mai degraba album foto.
Doi la picior, postările nu au secţiune de comentarii, e un fel de „taci și inghite”. Și da, intr-un fel e ceva inălţător pentru tine, fiindcă simţi că nu poţi fi criticat, dar oricum ești, so…
Una la gambă, e plin de pizde sentimentale, care se cred mari poete, vorbesc de dragoste de parcă ele au pus coada la prună, emit niște truisme, platitudini, nimicuri și cred că lumea se invârte in jurul lor, cred că au descoperit cine știe ce căcat și da, mai nou oricine ia trei poze de ici și trei de acolo și face o varză din ele pe tumblr-ul ei e „genială”. Da, e genial să tocești curul pe un scaun imprăștiind citate de dragoste și de viaţă.
Doi la gambă, se promovează anorexia, la greu ! Și self-harm, pentru că wa, tumblr-ul mă ajută să mă exprim. Nu exprimaţi nimic, pozele o fac și exprima numai faptul că sunteţi spălate pe creier. Cred că și eu am fost o perioadă spălată pe creier. Dând o raită pe dragul meu tâmplăr mi-am dat seama că sunt o depresivă, sinucigașa, nebună, obsedată de Alice in Ţara Minunilor, arta macabra and drugs. Și pornache. Oh, da, mi-am dat seama că am mult pornache in news feed. Nu știu dacă tâmplărul asta a scos faţa mea intunecată la iveală, ori pur și simplu mă atrag căcaturile astea. Cert e, că eu sunt chiar o persoana veselă, și chiar fac oamenii să râdă. Recunosc că sunt perversă și chiar am avut o perioadă in care am crezut că-s cu duda, but … ioi. E prea mult pentru mine.
Și una la gleznă, nu inţeleg obsesia unora pentru site-ul ăsta, adică da, pierdem o ora holbându-ne la poze, dar …zile intregi?

tumblr-ul meu: cryoftheblackbirdss.tumblr.com

3. Ce facem de revelion?

Nu știu dacă mai observă cineva, dar timpul trece foarte repede, mai sunt trei luni până se incheie anul, iar eu parcă ieri eram in februarie și făceam 18 ani. FML.

So, ce facem de revelion? Unde petrecem? Trebuie să-mi pun intrebarea asta, fiindcă te aștepţi ca lumea să facă chestii awesome de revelion in timp ce tu stai acasă, bei whiskey cu linguriţa incercând s-o faci să pară mai funny decât măscăricii ăia penibili numiţi Ţociu și Palade. Apoi vine ianuarie și eterna intrebare: „ce-ai făcut de revelion?”, eternul răspuns: „nimic” și eterna exclamaţie: „NICI EU, DE CE NU MI-AI ZIS, FĂCEAM CEVA IMPREUNĂ, CREDEAM CÃ TE DUCI CU X ȘI Y” și eternul răspuns la exclamaţie: „PAI EU NU ŢI-AM ZIS CĂ CREDEAM CĂ TU TE DUCI CU Y ȘI Z”.

Alte chestii random:
pauza de internet and shit nu m-a ţinut nici măcar o săptămâna. mi s-au stricat căștile HTC, preferatele mele, mor. mi s-a stricat televizorul (o, ce pierdere), computerul e pe ducă și el – de unde atâtea ghinioane? nu-mi mai suport telefonul. m-am păcălit cu vopseaua, scrie permanent pe cutie, dar mi se pare că o tot da spre saten. am primit cadou o ţigară electronică, am pomenit in treacăt că vreau una, m-a lăsat să trag din a lui și urmatoarea dată *tada: asta e pentru tine*, eu: wawawa. un tip vrea să formam o trupa de heavy, iar eu să cânt la chitară electrică deși n-am mai pus mâna pe așa ceva in viaţa mea, am incercat pe acustica, n-am nicio treaba cu muzica (da, Anda, te-ai chinuit degeaba cu mine), dar o s-o fac și pe asta. de fapt, mi s-a propus asta incă din vară, dar credeam că glumise. imi place de-o tipa din a 10-a, fml. am fantezii cu jolie fumând nebună. mi-am luat Redeemer of souls. mi-a plesnit un tub de vopsea mov de par ca șampania pe jumatate de perete + jumatate de tavan. problema e ca am tavanul foarte inalt și dracu’ ajunge să zugrăvească acolo. am mancat vinete in Rockstadt, am inceput să dau meditaţii la engleză și m-am apucat de invăţat franceza. urăsc franceza, dar cică dau teză că am numai franţuzoi in clasă. mi-am făcut curăţenie in viaţă, și la propriu și la figurat: am scăpat de oamenii nefolositori, mi-am facut curat peste tot, totul e ordonat și frumos, am chiloţii puși după culori, cărţile după mărime, zilele mele de om boem s-au terminat. da, și ultima actualizare wordpress app for android e de cacat. da, cu accent pe cacat. probleme cu statisticile: ori arată versiunea normală, ori in timp ce se incarcă versiunea normală apare versiunea nouă, dar nu cu datele din ziua respectivă, ci cu alte zile gen: vineri, 12 septembrie etc. plus ca nu arată tot versiunea nouă, nu zice decât vizitatori, vizualizari pe ziua respectivă. vizualizari/vizitatori, referinţe, ţări și atât. e sec și trist, iar eu imi vreau toate informaţiile la vedere, nene WordPress. colega mea de banca iși scrie numele tipului de care imi plăcea când aveam 12 ani pe mână și e ciudaaaat. e „rocker-iţa”, dar are caietele pline de justin bieber, iar pe telefon numai dubstep și trap, crede in vrăjitorie și imi cere tot felul de chestii (gen ruj roșu) să le folosească la vrăjile ei făcute in nopţi cu lună plină (VRĂJI LUATE DIN CĂRŢI DE PE WATTPAD) și in același timp vrea să dea la facultate de teologie. tipa asta e mai horror decât ziua in care m-a obligat Miki să mă uit la Jesus Christ Superstar. imi era poftă intr-o seară de un vin fiert cu scorţisoara, caut eu prin casă până găsesc unul, dau să-l desfac, dar nu găsesc tirbușonul… ce mă gândesc? BORMAȘINĂ. zis si facut, am deschis vinul cu bormasina. fată descurcăreaţă, pupa-m-aș. m-am infiltrat cu Aky la un festival de muzica UNGURESC, noroc că am răpit-o pe Iza și am luat-o ca traducătoare, căci era fucking weird, parcă eram intr-o lume paralelă. eu cu Aky suntem si vecine, stăm spate in spate, iar intr-o noapte, auzind muzică de la vecinii unguri din apropiere, am ieșit pe balcon și-am dansat ca tâmpitele, cu telefoanele pe difuzor să ne auzim, probabil m-a inregistrat unchi-miu, că am cameră in spate, așa că fiţi atenţi la Razi si câștigi, fiindcă e posibil să vedeţi scălâmbăiala de pe Lume. am menţionat faptul că m-a plouat un tir? da, din toate bălţile de pe drum, fix pe aia a ochit-o, din toţi oamenii de pe drum, fix pe noi, dintre noi, fix pe mine a venit cea mai mare cantitate de apa. am ţipat ca in filmele horror, suficient de tare incât să atrag atenţia oamenilor din jurul meu, apoi makeup-ul meu a luat-o la vale, deci da, daca a vazut careva niște fete-raton cu capul, respectiv cracul sub uscătorul de maini al băii de la cityplex, noi eram alea. in fiecare vineri sunt babysitter, teoretic. practic, fug de-acasă și las micul monstru pe mana fratelui meu. ah, iar ăștia de la cablu au un simţ al umorului fantastic. le-a venit lor intr-o zi să scoată antenele, b1-urile de pe post și să bage canale ungurești in locul lor și de atunci așa au ramas, vecinele mele sunt turbate de o săptămână că nu-l văd pe puie monta vociferand in toată spendoarea lui. o vecină e toată ziua in faţa porţii mele și mă cheamă zilnic să-i verific televizorul =)) o da, iar acum fac colecţie de poze motivaţionale, pentru că bac și pentru că lene:

image

Eu tot tai din chestiile random, dar tot multe sunt. Cred că am să mă reapuc de rezumate săptămânale… :))

Era să uit: DEODORANT !

Pinguini in frigider

Posted in Flux, Random, Rezumatul săptămânii with tags , , , , , , , on 26 August 2014 by Julia says:

Imi pare rau ca n-am continuat sa scriu la categoria Rezumatul saptamanii. Prea repede am uitat de ea, prea multe se intampla si prea repede trece timpul. Prea, prea, prea… 
So, ieri mi-am pierdut ochelarii si vecinul a chemat politia din cauza mea. Motiv: am intarziat acasa, nu mi-am luat cheile stiind ca-i varul meu liber, el m-a sunat, eu am stat peste program la munca, deci nu i-am raspuns, el a crezut ca termin la 18, eu deobicei am program pana la 16 si ori e alba, ori e neagra, asa ca s-a dus la cumparaturi. Eu vin acasa, frig ca dracu’, vad ca nu raspunde, incep si bat in prostia aia de lemn de la usa, nimic, ma gandesc ca doarme, asa ca vreo juma de ora am batut cacatul ala de lemn in speranta ca se trezeste. Vine vecinul nervos, ca il deranjez  ca se duce, ca cheama, ca se caca pe el. Ma rog, il ignor si astept, frig, vant, aveam o fisa in mana de la munca, s-a indoit ca dracu’, ma enerva geanta, mi se incurcasera castile, 11% baterie, you’re balance is low, ii trimit 15 mesaje pe facebook in speranta ca bazaitul „il va trezi”, nervi, pachet de nervi, BOOM. Serios, imi venea sa plang de nervi. Apoi il vad pe El, cum paseste saltaret cu pleata lui inexistenta roscovana in vant si-si balangane plasele-n ritm cu bataia inimii mele *bing-bang-boom*. Cu ce sunt eu de vina ca irlandezii sunt atat de idioti, incat nu stiu ce-i aia sonerie? Au un lemn, ca-n filmele alea cu castele bantuite, la care cand bati se aude pe toata strada. Prima data cand a batut cineva la usa si eram aici, eram in camera de deasupra intrarii si simteam ca se zguduie cu mine, facea un zgomot infernal. Chiar atat de greu e sa ding-dong? Adica, fml. Trecand peste asta, omul era mai pitic ca mine, cred ca o sa am cosmaruri cu el. Mic, putin cocosat si cu o privire albastra si usor exoftalmica. Brrr. Quasiomodoul Irlandei mele ! 

Acum stau in bucatarie, cu usa deschisa, trei pulovere pe mine si mananc inghetata. Si nici macar nu-mi place inghetata asta. Nu-mi place inghetata de ciocolata. Vanilie FTW ! Ah, si mi s-a stricat tasta „e”, asta in caz ca scriu cu cinspe e-uri si mi-e lene sa corectez. In seara asta am ascultat numai Odyssey, nu ma omor eu dupa balade, dar astia suna al naibii de bine:

Azi cred ca am ascultat aproape toate trupele pe care le iubesc de ani si ani (si a dracu’, ca nu-s putine) si parca niciuna nu se potrivea cu starea mea, pana la asta. Chiar voiam sa mai ascult si ceva romanesc.

Maine e ultima mea zi de munca, joi plec acasa. Si s-a nimerit sa am acelasi zbor cu o babuta, care o stiu de la munca, deci fml, o sa-i ia varu-miu pe ea si sotul ei pana-n Dublin cu masinu, ioi, deci banuiesc ca de data asta nu vom da Pantera la maxim. Mi-e dor de bunica-miu. Serios, aseara am facut pe facebook chat la o poza cu mancarea noastra (o data pe an gatim si noi, si mancam calumea, trebuie sa postam pe facebook, ca nu? =))) si am transformat sectiunea de comentarii in batalia celor mai ciudate, dubioase, amuzante replici ale lui *padadadum* tataie.  Chestia e ca, unele nici nu se pot reproduce in scris, iar asta e frustrant. Daca o sa-mi fac vreodata vlog, o sa fac un video despre asta incercand sa-l imit cat mai bine, e criminal omul. Cateva replici celebre:

  • Holapayee
  • Pomana lui Zvaisnix
  • Ne ia scaraoski.
  • Ce vorbesti, Franz?
  • Lalala si balbalbal (fuck, n-am diacritice)
  • Ne canta popa-n cur
  • Citare din Matei!!!
  • Tie nu-ti prea place munca, asa-i?
  • Arhanghelu’ lua, arganghelu’ da.
  • Tu nici nu stii sa mergi in papuci.
  • Tu nu stii nici cate sine are trenul.
  • Ma, astia n-au creier in cap
  • Zici ca-i sarit din copac.
  • Cand eram eu tanar si cresteam purcelusi japonezi….
  • La turnatorie cu tine !
  • Luna ma-tii azi si maine.

Altele: cimpanzeule, kimirsen, scamatorie, japonezule, pacsandin, ciulanlai (asta e imposibil de scris). Si mereu ne incurca numele: cand nu-mi zice iuli imi spune ori Mihaela, ori Dana, lu’ Dani ii spune Cata, lu’ mama ii spune Mihaela, lu’ Mihaela ii spune Dana. Lu’ Simi ii spune Luci si lu’ Marius ii spune Cata. Deci da. O data mi-a zis Viorica, FML.

Iar am facut o varza de postare, ideea era ca AKY DA MAINE EXAMEN. AI INCREDERE IN TINE, sper ca vezi asta dimineata, STII CA TOATA LUMEA ITI TINE PUMNII SI TE IUBESTE. Mai ales eu. ❤

Ah, si ma doare limba. Iar poza asta e foarte tare:downloadLater edit: Too much beer. I need a cure. Another beer.

Param-pam-pam.

Posted in De-ale mele..., Flux with tags , , , , , , , , , on 10 August 2014 by Julia says:

M-am apucat sa scriu un comentariu la De ce-am ales sa-mi fac blog? si m-am trezit scriind un roman, si cum n-am vrut sa oblig omul sa citeasca atat si nici sa-i ocup spatiul aiurea, mai ales ca ies putin din subiect… param-pam-pam.

Intotdeauna mi-a placut ideea de blog, dar nu mai stiu cu ce ganduri l-am creat pe primul, aveam in jur de doisprezece anisori. Iar de atunci am schimbat foarte multe bloguri, pana sa ma ambitionez sa raman la unul singur, caci nu-mi gaseam stilul, eram intr-o continua schimbare si orice scriam si reciteam a doua zi mi se parea stupid. Acum m-am obisnuit cu ideea de schimbare, inainte ma ingrozea, dar scrisul in general, si nu numai pe blog, m-a ajutat sa-mi fac ordine-n cap’sor, fiindca am o minte incalcita si de multe ori nici eu nu inteleg ce vreau sa spun. Acum am blog fiindca imi cam place sa-mi dau cu parerea, ca mi-am dat seama ca m-a ajutat destul de mult sa inteleg cine sunt si ce vreau de la viata, pentru ca unul dintre putinele locuri in care reusesc cat de cat sa fiu ordonata, pentru ca unul dintre putinele motive pentru care mai am conexiune la internet, pentru ca imi lucreaza ambitia, cu care mereu am avut o mica-mare problema, dar care acum e pe calea cea buna si pentru ca imi creeaza noi dimensiuni *o dau sf* – pentru ca atunci cand citesc o postare veche, parca ma intorc in trecut si parca simt perioada respectiva si simt ca am depasit-o. Mi-am dat seama ca schimbarea inseamna evolutie. Si ca cele mai interesante lucruri in viata (sau postari pe blog) vin spontan, nu planificate. Cum spune si peapetulburi: subiectele s-au tot schimbat, se schimba o data cu mine. Niciodata nu am crezut ca o sa scriu recenzii la filme, initial voiam un bookblog, and so on…

Oricare a fost motivul cu care am inceput, ma bucur ca am ajuns aici. Si inca sunt in modul mi-e-groaza-sa-imi-imaginez-viitorul-fara-blog, deci tind sa cred ca a devenit ceva mult mai serios decat era in zilele in care scriam despre frica tatalui meu de a manca dovlecel toata ziua.

Ma rog, inca ma consider la inceput 😀 Inca ma descopar…

Ghirlanda.

Posted in Flux, Random with tags , , , , , , , , , , , on 4 Iulie 2014 by Julia says:

M-am luat cu munca si am uitat sa scriu, editez, public cate ceva… n-am avut si inca nu am starea necesara sa iau o idee si sa o duc la capat, dar cand am intrat in aplicatie si am vazut ultimul articol publicat acum 7 zile mi-am dat seama ca am inceput sa imi calculez timpul in functie de cum postez pe blog. Si spun sincer ca nu imi amintesc ce am mancat aseara, dar imi amintesc exact ce faceam in ziua in care am publicat articolul respectiv. Maine am doua saptamani de cand sunt in Irlanda de Nord, si e foarte ciudat fiindca am impresia ca timpul trece repede si greu in acelasi timp. Adica, cand ma gandesc ca abia a inceput luna iulie mi se pare ca abia se tara timpul, dar cand ma gandesc ca am doua saptamani de cand sunt aici mi se pare foarte putin, parca sunt aici de-o viata. Toata agitatia cu plecarea parca a fost acum ani de zile… capul meu e varza. Eu si asa stau aiurea cu timpul, dar… meh. Habar n-aveam ce fiinta curajoasa sunt, pupa-m-as. Serios, n-am avut niciun fel de emotie la primul meu zbor cu avionul – care e doar o ameteala usoara si o forta care parca iti impinge corpul in sus si in jos, e sec -, primul meu interviu de angajare si intr-o limba straina, prima mea zi de munca, n-am avut nici pe dracu’, sunt uimita si dezamagita de mine. N-am mai citit nimic, m-am angajat la un restaurant, fac prajituri and shit, imi place. Momentan am o colega romanca si e si mai bine. Pentru ca astia au un accent de te doare capul, pe unii ii inteleg, dar unii pot vorbi pana fac rosu in gat…nem, nu pricep, no tengo, habar namos, hasta la pasta. Au cuvinte dubioase, spun spots la cartofi si intotdeauna ma intreb cum suna pentru ei hotspot wi-fi. Am facut cheesecake-uri, pavlove si biscuiti de mi-au iesit pe nas, abia astept sa invat si altceva. Oamenii sunt faini aici, adica nimeni nu are treaba cu tine, nu ca in Romanica, unde te arata cu degetul si cand mergi pe strada. M-am dus in pijamale, iar varu-miu in chiloti la nasii nepotelului meu si nu s-a uitat nimeni la noi pe strada. Sunt amabili, daca trebuie sa interactioneze cu tine si atat. Aici vine vecinu’ sa iti zica ca ai lasat farurile aprinse sau cheia in usa. Nici nu mai fac comparatie cu Romania ca ma ia cu lehamite. Imi place ca sunt vreo 3 sefi, si toti vin sa vada ce facem, toti ma intreaba cum sunt, daca sunt bine, daca sunt suparata, nervoasa, daca am nevoie de ceva sau daca ma doare-n limba. Verii mei sunt nebuni, ca intotdeauna, rad incontinuu de cand am venit. Cred ca o sa fac o rubrica aici, numai sa notez fazele lor, fiindca sunt prea multe si eu am memorie scurta. Sunt moarta de obosita, dar tot vreau sa public asta. N-am spus niciun sfert din lucrurile pe care voiam sa le spun, asa ca imi fac aici un memento – schema, pana mea, poate nu o sa scriu despre astea, dar o sa-mi aduc aminte cand o sa citesc: 

curent, apa la wc, marea, clanta, masina, O2, iaurt, tata, wi-fi, deja-vu, polonez, tigari, mesaje

poteca hobbitului, divorţ și faţăpalidă

Posted in De-ale mele..., Flux, Random, Rezumatul săptămânii with tags , , , , , , , , , , , , on 8 Iunie 2014 by Julia says:

1. mi-am făcut cont pe instagram. e un shituleţ. toată lumea postează poze cu craci și mâncare. dar il folosesc oricum, mai mult ca pe un album cu prostii pe care le mai fac eu, pisicile mele and shit.

2. vărul meu m-a chemat două luni in Irlanda. să mă duc, să nu mă duc, mă roade de câteva zile. prietenele spun să mă duc, neamurile spun că dacă mă duc să muncesc nu o să rezist pentru că sunt mică și slabă. păi dacă e s-o iau așa, niciodată nu voi face nimic in viaţă fiindcă sunt mică și slabă.

3. ai mei divorţează, finally. nu s-au inţeles niciodată, nu se vor inţelege și punct. am stat și-am vorbit cu taică-miu la telefon până la 1 noaptea să ii explic niște chestii, printre care și faptul că dacă in 20 de ani n-au reușit să se inţeleagă, ce-l face să creadă că o să se inţeleagă după ce plecăm noi de acasă? eu cred că s-ar mânca de vii.

4. dacă plec in Irlanda trebuie să renunţ la școala de șoferi, voluntariat, planurile cu Aky și CĂRŢI. am multe planuri cu Akișor *paţăpalidă*.

5. dacă nu o să plec in Irlanda o să regret. cum spune și Mădă, trebuie să profit, că alţii au plecat singuri de la zero, măcar pe mine are cine să mă ajute. și pana mea, chiar vreau DSLR-ul ăla. și pana mea, până la urmă sunt doar două luni.

6. mi-am propus să fac mușchi, ca să nu mai fiu considerată mică și slabă, așa că vineri: vin de la școală la 12, până la 14 ies cu pennyboard-ul, la 16 m-am plimbat până la 18, la 18 film, la 21 ajung acasă, la 22 ies și alerg o oră cu frati-miu și incă aveam energie, am vorbit cu taică-miu până la 1, la 2 scriam ceva pe telefon, la 3 am adormit sigur, m-am trezit la 8 jumate, la 10 mă dădeam cu penny-ul, la 13-16 am ieșit cu Aky, m-am certat cu niște copchii, m-am epuizat complet, am venit acasă și-am dormit cum n-am dormit in viaţa mea ziua. maxim 2 ore. apoi dă și scrie recenzie, dă-i și citește blog-uri, iar acum e 3.18 și incă scriu, deci nu am reușit decât să mă dau peste cap mai rău decât eram inainte. dar nu cred că o să postez acum, postez mâine. adică azi, dar peste câteva ore. că nu mai am incredere in ce scriu noaptea.

7. mi-e foame. și nu imi mai vin pijamalele cu dalmaţieni, nu știu ce dracu’ le-am făcut, dar pantalonii imi sunt largi și cad de pe mine. erau preferatele mele!!!

8. profa de mate e o toantă. mai avem o săptămână de școală și incă nu ne-a adus tezele. o fac in gât!

9. mi-am făcut șniţele, cartofi și salată de roșii la 3 noaptea și cu bucile la vedere. no, mi-e foame, nu știu să fac altceva la ora asta și dalmaţienii mă urăsc.

10. nu cred că o să mai pierd timp cu Aky la Poteca Hobbitului. prea mulţi copii idioţi, urăsc copiii.

11. am inceput O crimă anunţată de Agatha Christie și am impresia că am mai citit-o.

12. vineri eram cu Aky la un magazin și am văzut o bancnotă de 5 lei intre picioarele ei. am ridicat-o și am pus-o pe tejgheaua aia s-o vadă. se intoarce cu o mutră de zombie la mine: „da ce-i cu asta?” așa suav, din priviri. eu: „nu-i a ta?”, mi-a arat spre o femeie care se mutase la altă casă și eu i-am zis s-o dea dracu’, ca apoi tot drumul spre casă să nu scoatem un pâs și să ne uităm in pământ ca ultimele infractoare. voiam să ne intoarcem, dar plm, erau doar 5 lei. și totuși, sper să nu fi avut nevoie de ei… săraca femeie, sper că nu i-am luat pâinea de la gură, dar pur și simplu nu mi-am dat seama, mă durea pe mine in miezul din kurtos, chiar credeam că-s banii lu’ Aky și a uitat ea… sau ceva. erau intre cracii ei! am văzut când au căzut, dar n-am văzut de unde. nici măcar nu eram conștientă că era o babă lângă noi.

14. trec trei bicicliști șmecheri pe lângă noi, eu cu telefonul in mână testam camera de la instagram, brusc mă plictisesc și o inchid. când mă uit in faţă, unuia dintre bicicliști ii ieșeau bucile dolofane din pantalonii ăia cu trei numere mai mici. câteva secunde dacă mai lăsam camera aveam timp să-i fac o poză și s-o pun pe 9gag.

15. am vorbit cu diriga de transfer. a zis că mă ajută cu o singură condiţie: să vin la banchet. bine, două: și să-i dau ei banii, nu viitoarei diriginte pentru că-i o tută și o ameţită. pfff, trei chiar: și să nu-i uit, cum au făcut ceilalţi transferaţi.

16. am scris 21 de chestii și pe urmă am șters activitatea de pe telefon fără să salvez. mi-e lene să rescriu, nici nu mai știu ce scrisesem.

17. cred că asta-i cel mai dezordonat post de pe blog, dar o să-l postez oricum.

18. tocmai mi-am reactualizat aplicaţia WordPress și minune, merge post preview-ul.

Posted from WordPress for Android