Archive for the Postzilla. Category

Fă ca ursu’.

Posted in Azi mă piş pe ..., De-ale mele..., Hatetime, Postzilla. with tags , , , , , on 1 Mai 2015 by Julia says:

Eu tind să cred că intuiesc ușor caracterul oamenilor și de aceea știu să-mi aleg prietenii…
Dar bineinţeles că am, răsfirate printre adevarate prietenii, și două-trei persoane cu care schimb o vorbă ocazional și asta pentru că
1. ori nu mă deranjează deloc genul ăsta de amiciţie. ceea ce e ciudat, având in vedere cât de strictă-s in legatură cu prieteniile și timpul meu liber
2. ori imi e dragă persoana, cu toate că nu suntem foarte apropiate, la modul să ne cunoaștem personal and shit
3. ori s-au milogit să nu le dau cu flit și au ramas „in viaţa mea” doar ca să existe, că personal nu mă incântă cu nimic categoria asta.

Revelaţia mea a fost că, dintre toţi prietenii mei, care-mi suportă fundul mare și leneș, personalitatea vulcanică, critica acidă, sinceritatea morbidă, care-mi ascultă toţi neuronii mei somnambuli, și-mi respectă poftele de gravidă, cei care fac cel mai mare fâs de existenţa lor… sunt, exact, categoria a treia !
Adică tipul care iși aduce aminte de mine de doua ori pe lună, dar una din două daţi pentru că e excitat.
Adică tipul căruia dacă-i povestesc ceva, trebuie să-i traduc in trei limbi și să-i dezvolt personajele, pentru că
1 nu e suficient de atent
2 nu reţine 3 nume de prieteni mai apropiaţi
Amu’, eu nu știu cum sunt alţii, dar când pretind că ţin la o persoana și mă interesează viaţa ei, chiar dacă nu particip propriu-zis la acţiune, știu cine e X si Y din alte contexte și imi dau silinţa să inteleg situaţia per ansamblu, ca să pot să-mi fac o parere și să dau, implicit, un sfat, in cazul in care mi se cere.
Ori discuţiile cu categoria a treia sunt ceva de genul:
eu:  … și, ii spun holapayee
tip: ce-i aia holapayee
eu: replică celebră de-alu bunica-miu
tip: cum? ho..holapayee?
Dacă trebuie să-ţi repet informaţii pe care ţi le-am dat și acum o luna, păi fută-te dzo, ca să nu-mi fuţi tu mie timpul.
Adică tipul ăla, care atunci când te enervezi și pui picioru-n dungă, incepe telenovela…

„dar tu esti o persoana speciala pentru mine!”
Dacă eram suficient de specială, mă căutai mai des decât de doua ori pe lună, și nu ca să te milogești de mine să te fut. Ori măcar spuneai: bă, n-am timp, nu-mi arde, am probleme, nu pot vorbi. Nu-mi declari prietenie, apoi iţi dai puf-puf ca glade microspray și dispari. Eu nu sunt asa, prietenii sunt prieteni, nu mă leg de nimeni ca să-l ignor, iar apoi să-l intreb: dar vai, tu de ce nu dai niciun semn? Pentru că n-ai niciodată nimic interesant de zis, iar discţiile despre vreme mă plictisesc. Vino la mine când ai nevoie de ceva, mă bucur să ajut când și dacă pot, nu asta mă deranjează, doar nu mă numi „prietena” ta. Prieten e un cuvânt mare pentru mine, nu o etichetă care i-o pun oricărei persoane cu care am vorbit de două ori in viaţă, ori pentru care am făcut un lucru drăguţ, pentru că sunt o drăguţă și dacă ar fi s-o luăm așa, ar trebui ca toate babele din cartier să-mi fie prietene, la cât le-am reparat televizoarele și le-am reglat radio-urile. Am prieteni cu care vorbesc foarte rar, la câteva luni, dar când vorbim, vorbim de parcă nu ne-am mai văzut de ieri. Ori cu câte un categoria-trei, imi dau seama că nu avem niciun fel de relaţie când ia de-a bună toate ironiile și glumele mele de tractoristă.

„dupa atata timp…”
Timpul pentru ceva matematică !
Să zicem că vorbesc cu Miţă Sămânţarul de doua ori pe lună.
Să zicem că vorbesc cu Miţă sămânţarul de 6 luni.
2 conversatii x 6 luni inseamna = 12 conversatii
12 conversatii despre: vreme, vremea de ieri, vremea de azi, vremea din timpul saptamanii, vremea de saptamana trecuta, de cea viitoare, vremea de luna asta etc.
Să zicem că in curs de 6 luni avem o schimbare de anotimp, asta inseamana discutii noi: noua vreme, noua vreme de ieri, noua vreme de azi, noua vreme din timpul saptamanii, noua vreme de saptamana trecuta, de saptamana viitoare, de luna aceea si prognoze nostradamice pentru lunile urmatoare.
După cum se vede, e o jignire pentru astfel de „bolboroseală” să o numești conversaţie.
Să zicem ca informaţiile, puţine de altfel, despre viaţa mea s-au șters, in locul lor stând prognoza pe 1 iunie. Pentru că fuck. Ziua copiiilor e mai importantă pentru Miţă Sămânţarul decat mine, iar in 6 luni de zile, felicitari, a aflat cum mă cheamă!

N-am nevoie de oameni din aștia, dacă te simţi, dă-ţi cu flit și nu te mai intoarce la mine, nici măcar să-mi spui că ai avut dreptate și că o să plouă de 1 iunie. Pentru că o să plouă. Cu lacrimi. Ale tale. Când o să-ţi fut un block și-o restricţie pe apel.

„eu am fost langa tine si te-am ajutat”
Ok, staţi să respir, că mă ia nervul pe repede-rapid si de aici a pornit și ideea de articol. Deci chestia asta mă scoate din minţi, și eu n-am reacţii din astea necontrolate, cu dorinţe puternice de a-mi băga degetul in mixer.
In primul rând, pentru că mai nimeni nu-mi cunoaște problemele.
In al doilea rând, pentru că eu nu cer ajutorul și nu mă las ajutată. LOGIC?
In al treilea rând, pentru ca eu nu mă plâng de ale mele decât la o mână de oameni, și culmea, dar ăia nu mi-au scos niciodată ochii cu această afirmaţie mirifică, cum că m-au ajutat. Și cred că nici nu ar avea TUPEU, pentru că se intâmplă in Lume o chestie numită „respect”, iar in momentul in care permiţi unui om să-ţi spună „maimuţă troglodită”, nu pot să-i scoţi ochii că-ţi spune „maimuţă troglodită”. Ma rog, asta e doar o comparaţie stupidă din seria mea de comparaţii stupide.
Insă noi, spre deosebire de un shitoman care mă intreabă ce am și apoi imi spune: știu cum e ! și-mi dă un sfat gen „treci peste” sau „ah. stai lin. o să fie și mai rău”, NOI ne ajutam reciproc, ne incurajăm reciproc, și prietenia noastră este ca un castel de zahar, pentru că e dulce și frumoasa, nu pentru că sunt eu fumată.

„daca nici eu nu tin la tine, apai cine?”
dovada că omul habar nu are de pe ce planetă vin. dragostea-iubirea-vieţii mele, am prea mulţi prieteni, prea mulţi oameni care ţin la mine, care mi-au demonstrat de mult prea multe ori ce inseamnă să ţii la o persoană, astfel incât pot să-mi dau seama când cineva ţine la mine sau iși bate jderul.

„eu imi doream sa devenim prieteni foarte buni, ca doi frati”
Atunci comunică cu mine, impodobite-ar Fuego, in paștele mă-tii! Vorbește cu mine și voi face la fel. Cum să inţeleg o persoană, pe care o intreb ce face și-mi spune „bine”.

„si tu raspunzi la fel”
In momentul in care nu arăţi nicio deschidere pentru o relaţie, fie ea si de amiciţie, in momentul in care nu am ce vorbi cu tine, și cuvintele tale sunt monosilabice, nu am efectiv ce să-ţi spun altceva decat: NU-MI MAI IROSI TIMPUL.

asta, sau mi-ești antipatic, nu-mi inspiri incredere și vreau sa mori.

Acum o sa urmeze inca o tona de mesaje private: E DESPRE MINE? Daca te-ai simţit, da, tot ce-i posibil. Fă ca ursul. Mori.

asta nu are legătură cu textul, dar mi-am amintit de ea și wow, ce veche e

https://youtu.be/S-Z8Haku4AQ

Lacrimi

Posted in De-ale mele..., Hatetime, Postzilla. with tags , , , , , , on 24 Aprilie 2015 by Julia says:

mor de râs !

Am postat articolul ăsta mai de mult, l-am șters a doua zi pentru că mi s-a părut exagerată reacţia mea, acum mi se pare HILARĂ. Nu mă indur s-o șterg, dar nici memorie nu mai am in note, așa că fie…

una bucată Julie nervoasă

M-am cam săturat de bârfe, și nu legate de mine, ci la modul general. Sunt sătulă de oamenii ăștia de căcat, care judecă un om, ori râd pe seama lui fără să-l cunoască.
Azi i-a fost rău unei colege, diriga a chemat salvarea, toată lumea… pfoa, e gravidă. PULA MEA. Are o cădere de calciu și o ia leșinul, care e problema voastră? Sare berbeaca, care nu iese niciodată din clasă: păi, la ea e posibil, n-ai văzut ce făcea pe coridor anii trecuţi? Mă doare fix in cur ! Nu am văzut-o, nu o cunosc, am legat două cuvinte cu ea de când sunt in școala asta: o dată i-am zis la mulţi ani și o dată m-a intrebat dacă i-am văzut căștile, uaaaau, da, o cunosc atât de bine incât pot să zic ce-i de capul ei; nu pot ! Și mie chiar mi se pare o fată la locul ei, din ce am văzut in comportamentul ei din clasă. Dar berbeaca le vede pe toate. Și nu numai ea, dar toate satanele (a se citi fetele), și nu colegele ei, ci realistele care chiar nu o cunosc, vorbeau așa aprinse, cu ranjete din alea superioare și erau așa sigure că au dreptate. Veneau la mine și mă intreabau curioase, dar cu speranţă-n glas: dar de ce ii e rău? PENTRU CĂ-S MAMA OMIDĂ. La un moment dat m-am și enervat, am inceput un monolog despre cum nu-mi bag eu pula-n oamenii ăștia, că-s plini de căcat și sunt sătulă de ura și invidia asta nejustificata care ii macină pe toţi. Berbeaca a zâmbit și a intors spatele *satisfacţie maximă pe capul meu*, iar o satanăa lăsat capul in jos și s-a prefăcut că nu m-a auzit. Că aia se fute cu X, că aia cu Y, din partea mea să se fută cu tot Brașovul, nu mă afectează cu nimic, nu am stat să-i ţin lumânarea, e pizda ei, face ce vrea cu ea. Jignesc cam des berbeaca in ultimul timp, dar mă bucur că o fac, poate iși dă și ea seama că suntem din filme diferite. Adică, serios, eu am incercat să o inţeleg și să o tolerez pe fiinţa asta, fiindcă eu chiar tolerez orice căcat de om, că-s așa, mai fraieră, dar ea are toate defectele pe care le urăsc la un om. Și i-am tot găsit scuze ca să-i suport prezenţa… că n-are prieteni, că nu o ascultă nimeni. No, mi-a fost milă de ea, dar nu merita. Mi s-a părut antipatică de când i-am văzut făţăul prima dată, insă am inceput să petrec timp cu ea doar de dragul Izabellei, am observat că o interesează părerile mele și numai noi două vorbeam când ieșeam in gașcă, pentru că numai eu aveam răbdarea necesară să o suport, restul iși găseau alte ocupaţii. Prin clasele 9-10 incepuse să-mi spună chestii de genul: vai, dar eu te iubesc, că ești sinceră și ai curajul de a fi tu insuţi, că nu te interesează parerile altora blabla. Apoi probabil a văzut că nu mă dezlipesc de Aky și a luat-o pe Iza iar la ture și au devenit foarte bune „prietene”. Eu n-am vrut să mă bag, dar i-am spus de la inceput Izabellei părerea mea legată de relaţia dintre ele două și cum imi miroase deznodămândul ei, nu a vrut să mă asculte, iar când lucrurile s-au agravat, m-am băgat ca chilotul in cur și i-am zis mai politicos, mai subtil, fără să-i dau impresia că o jignesc, care e părerea mea și de ce nu e ok ceea ce face. Dacă ar fi fost o prietenă bună pentru Iza aș fi zis, da, n-am nimic cu ea, dar să-ţi facă crize că nu-i răspunzi la telefon când are ea chef? Și, vai, dar te-a sunat de două ori ! Făcea niște faze de tot rahatul și-mi venea să mă infig in gâtul ei, dar Iza: nu, nu, nu. Acum a deschis și Izabella ochii și aud pentru a mia oara „ai avut dreptate”. Nu inţeleg de ce nu mă ascultă lumea când zic: nu sta cu ăla, e un om de căcăt. Nu e prima oară când vine cineva cu coada intre picioare și-mi dă dreptate după ce și-a luat-o-n freză. M-a surprins reacţia ei de după ce m-am luat de ea, a zis că-mi apreciază părerile fiindcă studiez oamenii in detaliu și nu judec fără bază și argumente, și de aia nu s-a supărat că mi-am băgat puţin picioarele și i-am dat un bocanc in orgoliu.
Acum e foarte afectată și o intreabă pe Izabella pe la colţuri: Iulia și-a schimbat părerea despre mine? Așa simt…
Vai, de aia nu dormi tu noaptea? Asta a fost părerea mea de la inceput, dar nu mi-am spus-o fiindcă nu am avut de ce. Am incercat să văd doar părţile bune in ea, că n-ar fi fată rea in unele contexte și chiar ai ce vorbi cu ea, e fată deșteaptă, dar o strică in primul rând invidia și falsa asta idee a ei că e superioară tuturor. Mă rog, are prea multe defecte, iar eu prea puţin timp să-mi bag pula-n toate. Puii mei, nu sunt eu perfectă, dar nu dau capul pe spate când intră in clasa o persoana pe care nu o suport și-mi dau aere facând glume de ţânci de clasa a treia, care se vor subtile, inteligente și amuzante, dar care sună fake, studiate și fix ca pula.  Invidiază și bârfește la mine niște persoane, foste colege de-ale mele, cu care nu a schimbat două vorbe in viaţa ei, judecând numai după profilul de Facbook: ce fac ele mai bine ca mine de sunt populare? Pfoai de capul tău, tu suferi pentru like-uri? Mai râde și singură la propriile glume, deși n-are nicio treabă cu simţul umorului ce screme ea acolo. N-am inţeles niciodată chestia asta. Urăști un om, il consideri inferior ţie, dar te dedai la inţepături, apropuri, jigniri josnice, care să-l facă să se simtă prost, ca tu să te umflii in pene că – vai, ce lucru inteligent și sănătos ai făcut tu ! Spune-mi ce dușmani ai, ca să-ţi spun cine ești. Crezi că e o proastă? Ar trebui să-ţi fie indiferentă. Oameni proști sunt peste tot. Dar din moment ce o urăști, inseamnă că e ceva mai mult, că ești invidios dintr-un motiv sau altul. Ce are ea și nu ai tu, dacă te consideri așa perfectă? Nu inţeleg bucuria asta de a face rău sau de a te bucura de răul unei persoane pe care nici măcar nu o cunoști. Ţin să menţionez că persoana pe care o judecă berbeaca la modul grav pentru că „e proastă” sau „plânge din orice” este o fată a cărei părinţi i-au murit intr-un singur an: mama spânzurată, tata cancer la creier, iar eu o admir că incă zâmbește, nu știu cum aș fi reacţionat eu in locul ei. ȘI TOATĂ CLASA IN FRUNTE CU BERBEACA SUNT DE PĂRERE CĂ: vai, ţi-au murit părinţii, treci peste.Am o scârbă infinită pentru voi, dar n-aș vrea să vă văd in locul ei.

Logică de om care se consideră sănătos la cap:
o, lui Xulina ii e rău? tremură? vomită? ooo, sigur e gravidă. Da, hai să ne dăm cu presupusul, de ce să-i dăm o mână de ajutor? De ce să vezi ce-i cu ea și-apoi să dai din clanţă, măcar să dai justificat? HAI SĂ LĂSĂM OMUL SĂ MOARĂ, NE MULŢUMIM CU IDEEA CĂ O SĂ CRAPE GRAVIDĂ. o, ce societate minunată, uitaţi:
CĂCAT.

Păpaţi tot ! :*

Sunt a 12-a, scoate-mă de-aici.

Posted in De-ale mele..., Liberte, Postzilla., Random with tags , , , , , , , , , on 19 Martie 2015 by Julia says:

In ultimele zile nu aud prin clasă decât „mai sunt 3 luni!”, „incă 3 luni!”, „3 LUNI”. Visez cifra 3, văd cifra 3 pe tablă, am cifra 3 pe caiete, mai am puţin și păţesc ca in generală când căpătasem toată clasa ticul de a răspunde cu „șeptieșpe” la orice ne intrebau profesorii. L-am innebunit intr-un hal pe profu’ de religie, că la un moment dat ajunge acasă, il intreabă nevastă-sa ce să-i gătească, și el răspunde: șeptieșpe! Inconștient.
Așa și acum. Dacă inainte de simulări eram „fmm istorie” și când mă intreba lumea de sănătate, acum sunt „mai sunt 3 luni”.

Tragi-comic. Suntem niște fraieri. Ne grăbim să dăm piept cu viaţa și să ne luam la trântă cu ea, să scăpăm din burta asta de pește, ca să ne inghită alt pește, că tot am citit Iona azi. Și ce mai pește, școala asta! Stat in bancă, ascultat și notat, teme când și când, profi inţelegători… hamsi. Și totuși, am colege care se bat cu pumnul in piept că nu există ceva mai groaznic ca școala, au trecut ele prin toate și știu. Ori colegi care nu pot asculta un sfat de la un profesor, pentru că ei le știu pe toate, s-au născut filosofi. Și eu sunt sătulă, stresată și intr-un hal de obosită incât abia văd ce scriu aici, pierd idei, mânânc cuvinte și mă opresc din două in două cuvinte să visez, aștept cu nerăbdare să se termine, dar mi-e frică de ce va urma; Eu una sunt sigură că voi regreta liceul, că o să existe perioade infinit mai grele și că o să-mi plâng de ciudă că mi-am pierdut anii ăștia cu căștile-n urechi, incercând să evit să fac legături cu colegii. Fiinţe cu care am vieţuit 12 ani in aceiași incăpere, dar care nu știu să lege două fraze despre mine. De asta nici nu inţeleg dorinţa asta de maturizare forţată care le-a pălit pe unele colege, de au ajuns borţoase la 18 ani, măritate cu casieri de la Profi, care chiulesc de la ultimele ore ca să meargă acasă să le gătească la soţi, și care plâng toată ziua certându-se cu soacrele la telefon. Nici nu am cum să inţeleg din moment ce nu sunt in locul lor. Cred că nu sunt destul de matură și responsabilă. Ori inconștientă.

Ooo, ești gravidă? Felicitări!
Da, felicitări ! Tocmai ţi-ai ratat viaţa.
Viaţa e prea scurtă ca să te legi singur la cap.

Am 19 ani și am stafide-n buzunar; vârsta asta nu-mi spune nimic, nu trezește sentimente materne in mine, nici măcar dorinţa de a-mi găsi un loc, ori sunt eu un spirit prea liber și nu suport ideea de stabilitate. Visez să-mi pierd tinereţea plimbându-mă cu trenul, termosul cu ceai și cărţile dintr-un colţ intr-altul al vieţii.
Dar știţi cum e, visăm la mare, ca copiii lui Iona; la marea fără pești.

Câteva citate din Iona, care m-au urmărit toată ziua:

„Incepe să fie târziu in mine. Uite, s-a făcut intuneric in mâna dreaptă și-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să strâng cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse…”

„Ar trebui să se pună un grătar la intrarea in orice sufet. Ca să nu se bage nimeni in el cu cuţitul.”

„Un sfert din viaţă il pierdem făcând legături. Tot felul de legături intre idei, intre fluturi, intre lucruri și praf. Totul curge așa de repede, și noi tot mai facem legãturi intre subiect și predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, așa cum ne vine exact, să nu mai incercăm să facem legături care nu ţin.”

„De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârșitul vieţii?”

Dar și mai important,
„de ce oamenii-și pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?”

Posted from WordPress for Android

Cauză & Efect.

Posted in Liberte, Postzilla. with tags , , , , , , on 11 Ianuarie 2015 by Julia says:

O să supăr ceva lume cu articolul astă, dar cred că părerile care circulă pe internet sunt la fel de extremiste ca și islamiștii care au cauzat masacrul de zilele trecute.

Totul a fost o greșeală, de la un cap la altul, de la caricaturile charliste până la atacul armat. Orice acţiune are și o reacţiune, dacă e sau nu de aceiași intensitate… păi, nu te pui mă, pui de avicola, cu ţâganu’ din Ferentari.

Ca să mă inţeleagă tot prostul: nu susţin violenţa de niciun fel, nimic nu scuză omorârea unui om, a zece oameni, a o suta de oameni, dar nici luarea in derâdere a unui miliard de oameni nu e scuzabilă, indiferent de religie, etnie, rasă. Bineinţeles că cea dintâi este mai atroce, mai feroce, mai pula mea, dar:

In momentul in care ești o persoană publică și iţi iei libertatea de a-ţi bate joc de religia unui grup de oameni printre care știi că există și extremiști, in momentul in care ţi se pun bombe la ușă și ai nevoie de-un poliţist să-ţi tragă șliţul, in momentul in care ești ameninţat cu moartea, iar tu continui să mănânci același rahat, ţi-ai asumat un risc de care pe mine mă doare-n pula. Condoleanţe familiei, dar să-mi para rău de ei e ilogic, fiindcă ceea ce au făcut ei este ilogic.

Nu e vorba de libertatea de exprimare, ci de bunul simţ esenţial oricărei societăţi civilizate. Nu te-apuci tu să jignești credinţa omului, oricare ar fi aia. Extremismul in limbaj este tot o formă de teroare.

Toleranţa nu inseamnă să-i suporţi pe X și pe Y in ţara ta, ci să nu ii judeci, să le respecţi valorile, indiferent cât de cretine sunt, cât timp nu te afecteaza. Una e să râzi tu cu prietenii la tine in sufragerie, de comedie, una e să faci public incercând să demonstrezi tu un căcat.

Am vazut caricaturile, mi se par josnice, aia nu e satiră,  sunt atacuri, sunt provocări. Ori am eu un umor de căcat, că doar mi-a plăcut Movie 43.

Charlie Hebdo a fost tot un act extremist, diferit ca manifestare și oarecum inofensiv. De ce „oarecum”:

Incredibil sau nu, există naţiuni care nu au cultul satirei atât de dezvoltat precum al francezilor, ei iși iau credinţa in serios (ca orice alt om, care are o părere, crede in ea și dorește să și-o impună sau expună), dar când știi că prin mulţimea X, există și doi trei nebuni, numiţi „extremiști”, iar atunci când incerci să glumești cu ei, te impușcă…cu astfel de oameni, știi că trebuie să discuţi cu arma in mână sau să-i ocolești.

Suntem din lumi diferite, ceea ce ni se pare nouă odios, lor li se pare perfect normal. Nu te pui cu nebunul, nu va juca niciodată după regulile tale, in primul rând pentru că NU LE INŢELEGE.

Să-i dăm naibii pe francezi, că stim cu toţii că mănâncă rahat gratiut despre orice ţara, iar când se ia lumea de ei o ard in aroganţe „umoristice”. Ei uită că nu vorbesc de România, ci de o ţară in care respectul e mai presus de viaţă:

Sunt oameni și oameni. Sunt oameni care iţi pun mâna in gât dacă le jignesti mama, sunt oameni care iţi pun arma la tâmplă dacă le insulţi dumnezeul.

Oamenii intotdeauna vor muri, dintr-o cauza sau alta. Religia, la fel ca și etnia, rasa etc, este doar un pretext.
Intotdeauna o să existe ură și frică mascată prin violenţă.

Asta nu inseamnă că trebuie să trecem astfel de lucruri cu vederea, dar nici să ne lăsăm manipulaţi de campanii de sensibilizare a maselor ca JeSuisCharlie și să inchidem ochii la lucruri mai grave.

„Secolul 21 și ne apărăm valorile cu arma, anul 2015 și ne omorâm pentru niște glume”. Din păcate. Și pentru că:
Secolul 21 și nu suntem suficient de civilizaţi să ne exprimăm o opinie de bun simţ, anul 2015 și considerăm insulta gratuită o valoare. Trist.

„Dacă nu râdem, extremiștii câștigă”, extraordinar, că o fi religia singurul lucru care vă face să zâmbiţi, nu există infinite lucruri mai amuzante. S-au terminat caricaturile de prost gust pe tema religiei, a murit umorul. Mamă, ce probleme avem unii.

„Nu inţeleg cum poţi să spui că mortul e de vină.”
Nu inţeleg din ce unghi trebuie să privești situaţia ca să nu vezi că oamenii și-au asumat-o, nu inţeleg cât de ipocrit trebuie să fii incât să ignori tot ce au făcut și să faci din ei semizei și martiri ai democraţiei numai pentru că sunt morţi. Cum e să vezi totul dintr-un singur punct mic și fix? Nu trebuiau să moară, dar nici să lase lucrurile să ajungă până aici.

„S-au intâlnit idioţii cu psihopaţii.”
Bine-a zis cine-a zis asta.

Religia nu ar trebui să fie ceva rau, ar trebui sa indrume spre bine, să ofere un oarecare echilibru, proasta interpretare a ei sau respectarea ei 100% aduce asemenea nebuni pe lume. Dar nebuni sunt și atei, și catolici, și in oricare alt cult sau sectă. Nici Islamul nu e incântat de ce au facut și rău că-s toţi bagaţi in aceiași oală cu oamenii normali din religia aia cum suntem noi amestecaţi cu rromii (dacă consideri că o religie nu are și adepţi sănătoși la cap, imi iau dreptul de a-mi exprima părerea și a-ţi spune că ești un om limitat, fixist, trepanat care nu are ce căuta pe blogul meu).

Nu le iau apărarea teroriștilor, dar nici nu fac eroi din niște oameni care au ales să moară pentru nimic.

Mass-media e tot un fel de religie, tot o formă de manipulare, ex JeSuisCharlie.

Luna trecută au murit o sută de copii in Pakistan, dar n-am auzit nimic de asta, nimeni nu plânge pentru ei, nimeni nu spune Je suis enfant. Iar ăsta e doar un mic exemplu din câte se intâmplă in lume și ne doare-n cur. Pentru că n-au murit niște „culţi”, ci niște „copii fără educaţie” or what? Nu vă inţeleg. Nici nu vreau să vă inţeleg.

Je ne suis pas Charlie.

Acum puteţi să mă injuraţi.

Posted from WordPress for Android

Tragem o liniuţă?

Posted in De-ale mele..., Postzilla. with tags , , , , on 1 Ianuarie 2015 by Julia says:

New year, new me… bullshit.

Din ianuarie mă pun cu burta pe carte… mă apuc de sport… devin vegetariană…mă las de fumat… citesc atâtea cărţi… nu mai chiulesc… nu mai beu… nu mai joc voley cu găinile lu’ vecina…
Oh, staph.
Dacă n-ai făcut un lucru din ce ţi-ai propus in acest an, ori nu a fost destul de important pentru tine, ori pur și simplu n-a fost momentul lui, n-ai avut posibilitatea; deci gata cu vinovăţia și promisiunile pentru „la anu'”, eu una m-am săturat de latura mea perfecţionistă care s-a păstrat din vechea-Iulia, care simte nevoia de schimbare la apropierea oricărei zi de luni sau de intâi sau la care dezinteresul total se instalează brusc când vede că nu i-a ieșit un lucru perfect din prima. Pentru că oricât de dezordonată si uitucă am devenit, incă mă calcă pe nervi când văd trei lucruri de mărimi diferite nearanjate in ordinea corespunzătoare (mic-mare sau mare-mic); da, am o problemă cu multe chestii de genul ăsta, dar mă repar. Adică, ori suntem dezordonaţi, ori nu mai suntem. Știu, acum cineva m-ar intreba (pentru a mia oară, de altfel): cum să-ţi dorești să fii dezordonată? Nu imi doresc așa ceva. Vreau un echilibru: nu vreau nici să mă enerveze dacă cărţile nu-mi sunt aranjate după mărime și la distanţe egale, nici să mă simt confortabil cu fotoliul plin de cărţi și caiete. Fuck, uneori nici eu nu mă inţeleg. Dar oamenii perfecţioniști, in opinia mea, sunt niște triști, și spun asta fiindcă și eu am fost acolo: niciodată nu vei fi mulţumit de tine, vei fi stresat de cum să faci să fie tot mai bine (și da, am avut o copilărie stresată fără ca părinţii mei să pună vreo presiune pe mine) și o să ajungi un depresiv… asta dacă nu-ţi bagi picioarele sau te lași influenţat de gena strămoșească (incep să cred că am moștenit zăpăceala și memoria de la neamul mamei, doar că nu s-a instalat la timp). Eu acum imi dau seama că atunci când eram mică eram (mă enervează până și să repet același cuvânt de două ori intr-o singură frază, de aia scriu in propoziţii scurte) ca bunicul meu și cu timpul am ajuns ca bunica. De la un pol la altul. Yay, „maturizare”, m-ai zăpăcit. Kay, iar sunt retardată… Ignoraţi titlul postării, nu are legătură cu faptul că aberez pe aici.
Revenind, inainte făceam și eu listuţe, dar zilele trecute tot vorbind cu lumea, tot primind intrebări de genul: ce planuri ai pentru 2015? mi-am dat seama că nenea Paișpicel ăsta a fost total imprevizibil și spontan, iar majoritatea lucrurilor pe care le-am bifat pe listuţa to-do 2014 le-am făcut pentru că trebuiau să se intâmple, era inevitabil, erau lucruri incepute in anii vechi, care trebuiau să-și găsească sfârșitul cândva. Mi-am dat seama că n-am nicio satisfacţie când urmez un scenariu. Că prefer să fac o nebunie de moment decât să-mi pun o sută de intrebări și să ratez momentul, ca apoi să am ce regreta. Și că dacă imi doresc un lucru, il fac pur și simplu. Vreau să mă las de fumat, mă las de fumat – nu mai pun mâna pe ţigară, pa. Vreau să devin vegetariană, nu mă mai dau la găinile lu’ vecina. Vreau să-l pup pe Luke Evans, il pup, după ce… titlu. N-ai nevoie de promisiuni, ai nevoie de ambiţie. Așa că anul acesta NU listuţe, NU promisiuni, chiar dacă o să fie greu pentru că iulia. Mai degrabă voi construi lista pe parcursul anului…

Un an tot pe-atât de bun și nebun imi doresc, și voi fi fericită !

La mulţi ani, lume! An nou fericit and shit.

P.S: lel, nu-mi vine să cred că tocmai am scris articolul ăsta, abia ce-am ajuns acasă, e 7 dimineaţa și sunt ameţită
P.S 2: PRIMA POSTARE DIN 2015.

Posted from WordPress for Android

Pășciun fericit !

Posted in De-ale mele..., Postzilla., Românica, Storytime with tags , , , , , , on 26 Decembrie 2014 by Julia says:

Anul acesta am primit mai multe cadouri și mai faine ca niciodată, dar Crăciunul ăsta e mai sec ca oricând. :/
Ce mama lui Magellan s-a intâmplat? Unde e zăpada, unde sunt bulgării care-ţi ameninţă urechile, oamenii de zăpadă siniștrii, spiritul Crăciunului? Oricât de anti-iarnă sunt, trebuie să recunosc că perioada asta nu mai are niciun farmec… Zilele acestea am stat efectiv in tricou afară, n-aveai niciun stres, cer albastru, frumos, senin, nicio urmă de nor, soare puternic… Când eram mică și mă trimitea mama să iau praf de copt in Ajun, luam trei șube pe mine, și tot ţurture mă intorceam acasă. Ţin minte că-mi lua o oră să-mi revin și să mă incălzesc când veneam de afară, iar in drum spre școală mergeam efectiv cu spatele, așa viscol era, că nu vedeai pe unde mergi. Săracii oameni, care-și dădeau zăpada, ne făceau potecă, iar după ce treceam, maxim două minute și zăpada era inapoi. Aveam in curte mormane de doi metri de zăpada, Dani iși făcea cazemate, stătea câte un om de zăpada o lună in faţa porţii. Acum n-ai cu ce să faci nici un bulgare. Cum se pune se și topeste… și intr-un fel mă bucură, dar mi se pare al naibii de straniu când văd cum bate soarele ăla orbitor pe bradul meu.

Apoi, mai era și Crăciunul. Ignorând aspectul religios, care s-a pierdut de mult și pe care noi nu l-am sărbătorit niciodată…. ţin minte că in fiecare Ajun făceam prăjituri cu mama; imi dădea acolo o bucată de aluat și-l dădeam de toţi pereţii, făceam forme dubioase ce-mi veneau mie in minte, le punea la copt separat, iar apoi sub braduţ cu un pahar de lapte, iar eu mă rugam toată noaptea să nu-și rupă Moșul dinţii in ele… ca no, aluatul ăla era ca cimentul, dar era cute. Crăciunul era perioada aia de zile liniștite petrecute in familie, prin zăpadă, prin casă la vin fiert și la un film pe Hallmark. Ce iţi trebuia mai mult?
Acum știi că vine Craciunul când apar decoraţiuni in toate magazinele, te inghesui și să-ţi iei o pâine, vine popa peste tine in casă să sfinţească, apar afișe cu Hrușcă, reclame la concertele lui Bănica, glume cu Fuego, Singur acasă pe ProTv, orașul incepe să se imbrace in luminiţe and shit, vezi știri de genul „intoxicaţie alimentară, au mâncat prea mult, au băut prea mult.” A devenit monoton, același scenariu an de an.
Adevarul e ca iarna, cel puţin pentru mine, e un anotimp deprimant și fără beculeţe și decoraţiuni, totul ar fi așa sec, gri. Dar care e rostul? Bănuiesc că se bagă destui bani in decoraţiuni prin oraș și electricitate, mai ales in Brașov, bani care ar putea fi folosiţi in scopuri umanitare, că tot nu mai putem noi de bunătate in perioada asta.
Acum copiii vor iphone și tablete numai pentru a se lauda pe facebook cu ele, colindă pentru bani, se strâmbă dacă le dai o portocală, iar toţi oamenii sunt așa plini de o ipocrizie și lăcomie in perioada asta, de-mi vine să vomit. Adică, eu nu consider că ai nevoie de un anotimp sau o sărbătoare ca să faci un bine, asta e o chestie ce ţine de natura ta ca om. Omul in esenţă este bunătate, toleranţă, altruism și nu inţeleg de ce ai nevoie de un cult, o religie sau o sărbătoare care să iţi amintească asta. Dacă nu o faci dintr-o pornire interioară de-a ta, ce rost are? Atâta ipocrizie, falsitate, cum spuneam. Trebuie să devenim mai buni… nu, trebuie să fim buni. Tot timpul. Nu să devenim, nu mai buni. Și unde Cristos scrie in Biblie că trebuie să mănânci până ţi se face rău și ajungi la spital? Nu-i inţeleg pe oamenii ăștia.

Recent am auzit o chestie de genul: Moș Crăciun e o minciună, iar eu n-o să-mi mint copilul, ce o sa inţeleagă din asta, că e bine sa minţi?
Toată treaba cu Moș Crăciunul, la fel ca și cea cu Iepurașul sau Zâna Mâseluţă e o joacă(pe lângă faptul că e o chestie din care unii scot bani frumoși), iar copiii au nevoie de joacă ! Un copil care nu se joacă o sa aibe o viaţă de căcat, și să fim serioși, că viaţa e din ce in ce mai de căcat, dar dacă căcatul incepe dinainte să se termine copilăria… urât. E rău să fii prea serios cu viaţa, prea raţional. Mă uit la fratele meu, e un copil foarte inteligent, amuzant, gânditor, analizează totul și nu spun asta pentru că e fratele meu, ci pentru că toată lumea il consideră un copil special.Asta pentru că intotdeauna ne-am folosit de imaginaţie… mereu am creat povești, mai mult sau mai puţin credibile pentru el, ca Marţianul Marţipan, care trăiește in guriţa lui, face surf din când in când pe limbă și când cască i se agaţe de omuleţ sau de-un dinţișor și ţipă după ajutor (stupid, știu, dar pentru un copil de 6 ani, asta era distracţie garantată). Mă uit la el cum iși creează tot felul de povestioare, scrie toată ziua, are atât de multă imaginaţie, fiindcă intotdeauna s-a jucat cineva cu el și este un copil foarte fericit, foarte dus cu pluta și in același timp mă uimește când vine de la școală și-mi zice: mă tot gândesc… dar nu stiu ce sa cred. sa o cred pe doamna de religie care spune ca omul a fost facut din pamant… sau sa o cred pe doamna de biologie care spune ca s-a facut din maimuta. Are 11 ani și deja se indoiește de existenţa lui Dzo și-și pune tot felul de intrebări curioase, deci nu văd cum i-a dăunat lui faptul că a crezut in Dzo, Crăciuni și alte chestii până nu demult. Oameni, lăsaţi copiii să viseze, să creadă in Moș și-n zâne, nu-i faceţi niște triști. Să-i spui unui copil că nu există Moș Crăciun, când toţi colegii lui sau copiii de vârsta lui se laudă cu ce-au primit de la Mosul, e ca și cum i-ai lua copilului jucaria din mana și-ai zice: nu te juca cu asta, nu e o mașina reală ! nu-i pune nume la păpușa asta, nu are certificat de naștere, buletin, nu există. Au și lucrurile astea un farmec al lor. Amintirile legate de acea perioadă, când il așteptam le moșul, sunt singurele la care mă gândesc cu drag. Mie nu-mi plac copiii, dar in perioada asta, parcă fain ar fi fost ca Dani să mai fi crezut in Moșul, cu toate că mai face el pe prostul câteodată ca să pară inocent și dulce… Dar gata, că devin nostalgică.

Mulţum’ tuturor pentru cadourile de anul acesta, au fost tot ce mi-am dorit, și chiar un pic mai mult.

Crăcit Fericiun !

image

Posted from WordPress for Android

Rockerul manelist

Posted in Azi mă piş pe ..., Genul ala, Postzilla. with tags , , , , , , , , , , , on 24 Decembrie 2014 by Julia says:

hei 

Julia P
hei

Rockerul manelist
imi dai add te rog :o3.
ma enerveaza fb.ul ca nu pot da add.. (ciudaaat)

Julia P
nu stiu. in primul rand, de ce ti-as da add? ne cunoastem? de unde m-ai cules? :))

Rockerul manelist
de pe grupul ala
sunt andrei imi pare bine

Julia P
iulia, si mie, dar cu ce ocazie?
care grup? sunt in multe. :)) comunitatea rock?

Rockerul manelist
mda
mhm
ala cu „romana” lui (sunt curioasă dacă a ta e mai bună)

Julia P
da :)) m-am distrat.

Rockerul manelist
si eu 
cati ani ai?

Julia P
18, tu/

Rockerul manelist
24
22 * (nici nu știe câţi ani are)

Julia P
multi inainte

Rockerul manelist
si asculti rock ? (nu, m-ai găsit intr-un grup de rockeri pentru că, evident, ascult gangsta-rap)

Julia P
da

Rockerul manelist
ia zi ce :)(
:)) maneleeeee (miștocărie de „rocker experimentat” din părţi)

Julia P
heavy

Rockerul manelist
:))) (nu inţeleg de ce râde)
ok

Julia P
da, pă sistem

Rockerul manelist
si esti din brasov

Julia P
sorry, dar imi merge netu ca pl (metaforă)

Rockerul manelist
:)) (râs die pulă)

Julia P
da

Rockerul manelist
intra greu pl ? (a auzit cuvântul magic: „pulă”)

Julia P
vorba vije
vine

Rockerul manelist
nu intra greu atata timp cat e excitata si e uda :)) . intra chiar foarte usor sti (zi zău)

Julia P
stiu. (meh)

Rockerul manelist
ai vazut pornache si sti de acolo (tu sigur nu știi din altă parte)

Julia P
wtf (unde dracu’ e butonul de block?)

Rockerul manelist
:))
ce ?
oricine s a uitat la pornache :)) (zi zău part II)

Julia P
ya, dar n-am inteles ce ai vrut sa insinuezi

Rockerul manelist
meh nu te am intrebat daca ai incercat :)) (dar nu trebuie să mă intrebi tu așa ceva și nu-mi amintesc de ce purtăm discuţia asta de căcat)

Rockerul manelist
asa. sti ce simtim noi baietii acolo? :)) (pfoa, zi să moară nea Mărin din colţ !)
:)) (râs de pulă, reluare)

Julia P
ma rog, sorry, dar te-am scos de la prieteni :)). nu pari genul meu de om, nu prea ne intelegem. sa ai o viata faina ! (părere sinceră aici, incercare de amabilitate. fail)

Rockerul manelist
lol o.o (privire dubioasă)
te apuca (constatare)
da mi si block ca sa fie treab treaba (pentru că da, dacă un om nu vrea să vrea să vorbească cu tine, nu ajunge să-l scoţi din listă și să nu-i mai violezi căsuţa de mesaje, block, nene ! păi ce facem aici?)
nasoalo :)) (acum 10 min când cerșeai add nu eram nasoală, nu?)

Julia P
poftim? :))

Rockerul manelist
dispari pa
da mi in pula mea block ca sa fie treaba treaba :)) (dar dă-mi tu, te crizezi ca o pizda pe aici. lene la castel)

Julia P
sunt oameni si oameni, dude, doar pentru ca nu pari genul meu de om, nu inseamna ca sunt o nasoala or smth, pur si simplu simt ca nu ne intelegem. da-mi block, idgaff (hipster mode on)

Rockerul manelist
mori
dispari
da mi block si suge pula :))

Rockerul manelist
esti manelista (dacă un om nu vrea să vorbească cu tine, sigur e manelist !)

Julia P
omule, ai probleme, critici manelistii, dar esti mai prejos ca ei.

Rockerul manelist
lasa te de metal si rock si apuca te de facut dedicatii la lautari (habar n-am cum vine chestia asta cu lăutarii, dar văd că le știe el binie)
tu ai probleme

Julia P
:)) bine, ma, daca zici tu. acum te simti mai bine?

Rockerul manelist
esti o vaca
hai continuam sa ne injuram? (nu pot să continui ceva ce n-am inceput, baftă!)
te fut in gura

Julia P
:)) penibil

Rockerul manelist
penala
:))
manelista (mamă, asta e jignirea supremă pentru el, cred că e genul ăla care mângâie parizerul pe ascuns și se folosește de chestia asta ca să se mascheze)

Julia P
omule, eu imi dau seama din prima conversatie daca o sa ma inteleg cu un om sau nu. am avut dreptate, esti un jeg

Julia P
nu te-am jignit, tu ai inceput. sa nu mai spui nimanui ca esti rocker

Rockerul manelist
imi dai odata block inainte sa ti dau report la profil. sunt jegos cu cine merita (mă ameninţă, how cute :3 ca la grădi.)

Julia P
si de ce merit?

Rockerul manelist
sunt rocker de 15 ani :)). (da, sigur de asta merit; ce treabă are muzică cu rahatul lui de comportament, oricum?) de cand tu sugeai de la ma ta (poţi să fii și de 20, tot puţi a prost)

Julia P
penibil, omule. fa-ti un control la cap.
nu se vede
mai lucreaza la atitudine, ca e mai jalnica decat a unui manelist

Rockerul manelist
nu mai stau sa ti explic teoria. (teoria a ce?) :)) vacile nu au ce cauta pe fb sau sa asculte rock
du tte la pascut
ratato
:))

Julia P
nu ma cobor la mintea ta, n-am de gand sa te jignesc, ca te-a jignit destul natura.

Rockerul manelist
o sa te injur si imi bag pula in gura ta pana mi dai block
:))

Julia P
daca atat te duce capul :)). bafta !

Rockerul manelist
pisi hai sa fim seriosi. (deci eu sunt neserioasa aici) oamenii au fost creati pe cacata asta de stanca ovala ca sa se accepte unul pe altul asa cum sunt ei (ah, deci eu sunt obligată să vorbesc cu orice dubios pe care-l mănâncă in cur să se bage in seamă cu mine; dacă ești așa pro-pace și toleranţă, de ce nu-mi respecţi căcatul și mă jignești, in loc să mă accepţi așa cum sunt și treci peste? oh, stai, deja cer prea mult cutiuţei ăleia)
fie boi inculti dobitoci sau jegosi (te-ai descris perfect)
nu eu trebuie sa mi fac control. ci tu. . tu nu accepti oamenii asa cum sunt
si din cauza asta te injur :)) (nu, mă injuri fiindcă ești te frustrează faptul că ţi-am dat cu flit și pentru că de altceva oricum nu ești in stare) ca tu ai fost jegoasa
nu eu . eu nu am nici o vina pisi
de aia meriti sa fiu.jegos cu tine. specimene ca tine is pe toate drumurile :)). (mă cunoaște?) si nici macar nu ma cunosti si deja iti dai cu parerea. (dar tu ce faci, boua?) ce repede.. voi femeile aveti impresia ca le stiti pe toate (poate pentru că vă simţim, bă, pulărăilor)
toate exagerati (da, mă, eu am injurat in toate direcţiile pentru că cineva a zis că nu sunt genul lui de om)

Julia P
in primul rand, nu ma lua cu pisi :)). in al doilea rand, cred ca am tot dreptul sa aleg cu cine sa vorbesc si cu cine nu, mai ales ca e facebook-ul si timpul meu liber, iar daca eu simt ca nu suntem pe aceiasi lungime de unda, e fix problema mea. mi s-a parut mai CORECT sa-ti spun asta, decat sa te ignor si sa te trezesti scos de la friend

Julia P
„specimene ca mine” – omule, nu ma cunosti si n-ai niciun drept sa ma judeci pentru o decizie din asta. crezi ce vrei mi se rupe

Rockerul manelist
atunci.o sa vedem daca o sa ti convina sa te aleaga altiu pe tine dupa bunul plac :)) (nu inţeleg. ce cocostaneză vorbește ăla acolo?)
si meriti sa se comporte toti jegos cu tine pizda proasta :)) (care „toţi”, mă? :)) )

Julia P
? uite, vezi, nu ne intelegem :))
(de unde atâta calm pe capul meu?)

Rockerul manelist
sa mori calcata de masina

Rockerul manelist
tu m ai provocat (ce)
faci umbra degeaba pamantului (da, adevărul e că el aduce o contribuţie imensă societăţii belind pula pe facebook)

Julia P
un om inteligent nu raspunde la provocari puerile, cati ani ziceai ca ai? ai trait degeaba

Rockerul manelist
tu traiesti degeaba. eu am 22 de ani am 2 facultati si lucrez la o companie straina
tu esti un nimic (știe el, mă !)

Julia P
nu se vede !

Rockerul manelist
mai degraba la tine nu se vede. nici nu ai stat sa ai rabdare sa vezi cum sunt :)) (de ce trebuie să am eu răbdare cu orice dubios, de ce?)

Julia P
10 facultati sa ai, daca comportamentul tau e de cacat, esti egal cu zero. nu ma cunosti, nu stii ce-am facut cu viata mea, dar judeci. om de cacat. ce vrei, sa am 2 facultati la 18 ani?

Rockerul manelist
si deja crezi ca sti totul de dinainte . cine te crezi ? nostradamus? (tu mi-ai zis acum un minut că sunt un nimic, când nu știi nici cum mă cheamă, iar eu sunt nostradamus)

Julia P
tu vorbesti? :))

Rockerul manelist
nu imi mai bat capu. (hahaha, bună gluma cu capul) felicitari pentru gandirea asta
ai block  
paa 

Julia P
pa 

Rockerul manelist
ai rabdare cu oamenii (tu ești om, mă? eu am răbdare cu oamenii, nu cu lăbarii virtuali)
cu fiecare imparte. ca din prima nu se face asa  esti copila (‘te dreacu’ de pedofil, atunci)
:))

Julia P
hai, viata faina !

Rockerul manelist
viata trista sa ai :* (orgoliu de căcat)

You cannot reply to this conversation.

N-aș fi lăsat lucrurile să ajungă atât de departe, dacă aș fi găsit la timp butonul de block pe aplicaţia asta nenorocită. De mult nu m-am mai certat cu cineva intr-un mediu din ăsta, virtual. De fapt, de mult n-am mai purtat o discuţie atât de stupidă și inutilă. Uitasem că există astfel de oameni, mă jur. Și mi s-a părut funny, pentru că eu in realitate chiar sunt o toantă care inţelege pe toată lumea, caută numai lucrurile bune in oameni (că nu găsesc, asta e altă poveste) și in care toată lumea are incredere. De asta am amice ţigănci, piţipoance, curvuștine, copile de clasa a 5-a, berbece și alte dubioșenii. Dacă nici eu nu sunt tolerantă, apăi nu știu cine-i. Dar tipul ăsta… mi s-a părut un dubios de când mi-a cerut să-i dau add. Ţin minte că in următoarele două secunde și făcusem un ss și ii trimisesem unei prietene că „s-a băgat in seamă un dubiooos”.
Nu știu despre alţii, dar eu am persoane cu care mă simt okay de la primul „hei”, ori care-mi sunt antipatice numai dacă respiră in direcţia mea și oricât de tolerantă aș fi eu, unii nu merită.

image

Imediat după faza asta am aflat că s-a mai dat la o prietenă. Cred câ poza asta spune multe despre sănătatea lui mintală.

Posted from WordPress for Android