Archive for the Hatetime Category

fluturași și inimioare

Posted in Azi mă piş pe ..., Filme, Hatetime with tags , , , , , , , , , , , , on 16 Decembrie 2015 by Julia says:

Atenție: spoilere agresive – dacă ai de gând să vizionezi acest film, nu citi această postare. 

(ba da, citește-o, și nu-ți fute in moduri nesexoase timpul cu mizeria asta pls ms)

Anul trecut am fost la The Maze Runner și am scris câteva cuvinte despre film aici.

Anul acesta am bănuit că partea a doua va fi de beep beep boop, așa că am amânat rezervările la nesfârșit și m-am trezit uitându-mă la el zilele trecute, akăsikă.

De mult nu am mai văzut un film atât de prost <3.

Hai să incep cu părțile bune,

grafică mișto, efecte speciale mișto, ăăă, atât. lucruri care, sincer, nu știu de ce se mai laudă, suntem in 2015. mai există filme cu grafică de caca? ei bine, eu nu le nimeresc niciodată. mai pun și acțiunea aici, pentru proști care se uită la filme numai ca să vadă transpirați alergând cu fețe crispate.

Atenție, rezumat aiurit și spoilerit.

PĂRȚILE RELE, 

Povestea este stupidă, incepe să ni se dea de ințeles de ce i-au băgat pe copiii ăștia in labirint filmul trecut. de ce? ah, pentru că toată planeta suferă de zombitită acută. și singurul mod de a vindeca și salva omenirea, este de a găsi un leac, dar pentru leac au nevoie de sânge de virgini, așa că sunt gata să sacrifice o intreagă generație. bineințeles că generația se revoltă, adică cum adică să sacrifici o generație ca să salvezi omenirea? CUUUM? doamne ferește, mai bine crăpaț toți, eu mă duc să stau in munți și să mănânc pietre până se dezvoltă atât de mult microbul incât poate veni și la mine, in zbor, purtat de fluturași. ce-mi pasă, sunt un tânăr liber, fuck iu, Omenire!

și avem aici doo tabere: cei care i-au băgat in labirint ca să-i testeze sau de ce plm că nu mai știu, și cei care i-au salvat din labirint. care de fapt, sunt toți de aceeași parte. logicus maximus. am ințeles de ce au făcut asta, dar a fost un detaliu de umplutură ca multe altele, pe care le voi incerca să le ignor, altfel postarea asta nu o să se termine niciodată.

avem și un idiot suprem, personajul principal, the chosen one, care află că se intâmplă ceva, NU ȘTIE CE, dar incepe să alerge ca bezmeticul luându-și și potăile după el (a se citi prietenii). după ce fug din inchisoare și ajung proștii in mijlocul deșertului plin de zombie, iși dau seama și potăile că nu știu de ce fug, că liderul lor nici atât, că nu au niciun plan și că urmează să moară haliți de zombie. mă rog, pornesc ei in sfârșit in căutarea civilizației și

tralala, acțiune, acțiune, acțiune, personaje noi, tralalala.

finalul grandios și contribuția minunatei Kaya in acest film, care din nou, reușește să-mi provoace dorințe incontrolabile de a-mi băga degetele-n mixer: fug ăștia in munți, unde e e altă organizație de virgini, ca să le ceară ajutorul. când in sfârșit ii găsește, când in sfârșit ăia devin pașnici și vor să se ajute reciporc și să fie toți o familie frumix și maaale și să oprească forțele răului care vor să salveze omenirea de acea boală oribilă….

Kaya e o pizdă proastă. și ii cheamă pe ăia malefici in munți, vin ăia și fac prăpăd și-i iau pe (aproape) toți. cum ia chemat? nu știu, ori n-am fost pe fază, ori fata are puteri telepatice. cum, tu, tută dragă, mă uit două ore la tine cum te chinui să fugi, să te ascunzi, te bați cu zombie, jmekerie pe câmpie, să fie bine ca să nu fie rău, un prieten de-al tău se impușcă, o prietenă de-a voastră moare de zombitită și tu-ți amintești de mă-ta și gata, hai să-i chemăm, că asta trebuie făcut. OMORÂȚI NAIBII PERSONAJUL ĂSTA. e sinistru de proastă

apoi un discurs jalnic, pentru că evident, câțiva au rămas in munți să mănânce pietre, și in partea a treia, este logic că vor s-o omoare pe blonda malefică a.k.a medicul care caută leacul omenirii.

CÂCAT. pardon, FIN

Celelalte părți rele:

ZOMBIE ! urăsc zombie atât de mult, incât atunci când am văzut primul specimen am zis: nu, clar, asta este atât de greșit! sunt cele mai puțin credibile creaturi, mi se par penibile și de la o serie care, cel puțin in prima parte, părea să aibă potențial și ceva …. idk, altfel, s-a transformat intr-o poveste clasică (,) cu adolescenți care fug de zombie să nu-i muște că se transformă….

Tot filmul au dat-o-n sus și-n jos că ăia fac ceva malefic, dar nu s-a spus ce anume. Nu am niciun indiciu. In afară de aia cu sacrificiul, nu văd ce făceau rău și de ce fugea chosen-ul.

Prea multă acțiune ! da, știu, am pomenit-o și la părți bune, dar nu părți bune pentru mine. pentru mine acțiunea aia a fost o lăbăreală și puteau s-o scurteze, că nu mă deranja

Personaje picate din luna. Kaya fuge ca o proasta și la sfârșitul filmului se intoare de unde a plecat. Thomas habar nu are de ce fuge. Potăile după el, ce contează că știe ce face sau nu, au incredere in el. De aia mor doi pe drum, de prea multă incredere. Un negru și fii-sa fug de-acasă cu ăștia, să-i ajute să-și găsească virginii din munți. Mai apare și-un tâmpit, care cică-i pește și are un bar de fufe și drogați. Numai personaje mirobolante.

Deci nici nu știu de ce stau și despic fiecare personaj. Is degeaba toți.

Ar mai fi o grămadă de aspecte, dar mă opresc aici, s-a ințeles ideea principală: un film fără sens, complet rupt de prima parte și probabil și de cărți, o ciorbă lungită. 

Nu am citit cărțile, nu știu dacă și-n ele este așa o prăpastie intre primul volum și al doilea. De al treilea nici nu vreau să știu.

APROPO, de ce trilogia se numește THE MAZE RUNNER, dacă din partea a doua nici nu mai e vorba de un labirint? 

In concluzione, urăsc chestiile de adolescenți, nu o să mai văd așa ceva prea curând, e vina lu’ Iza că mi-a plăcut prima parte și e vina mea că am pretenții atât de mari de la un film pentru adolescenți.

maze

Aceasta este părerea mea și nu-mi pasă dacă ești de acord sau nu cu ea.

Anunțuri

the real #dontjudgechallenge

Posted in Azi mă piş pe ..., De-ale mele..., Hatetime, Liberte, Random, Yay or nay? with tags , , , , , , on 24 Iulie 2015 by Julia says:

Acum câteva zile am primit un video cu #dontjudgechallenge (click). Persoana care mi-a trimis-o se distra copios, in timp ce eu nu inţelegeam ce privesc. Mi s-a părut stupid și n-am găsit nicio explicaţie logică pentru evenimentul ăsta. N-am inţeles de ce niște dubioși iși pictau acnee, monosprâncene, puneau ochelari, mâzgăleau dinţii și se strâmbau ca niște măscărici, ca apoi să acopere camera cu mâna pentru câteva secunde, și apoi să inceapă să-și masturbeze feţele.
Primul gând a fost: o, stai, port ochelari, ar trebui să mă simt ofensată? Ei bine, nu mă simt, pentru că papagalii care au făcut treaba asta, n-au inţeles nici ei la rându-i, cutia lor craniană fiind mai strâmtă ca pipota unei găini. Mi-am amintit de video-ul mai sus (YOU LOOK DISGUSTING), dând scroll pe pagina mea de facebook unde postasem asta acum câteva săptămâni.
Eu sincer, incepusem să mă impac cu ideea de societate, să am speranţe in umanitate, văzând atâtea evenimente care promovează pacea și alte chestii care nu fac oamenii să se mănânce intre ei. Eu sunt o fire optimistă, pozitivă, plină de incredere in lucrurile stupide și uneori prea zen pentru lumea asta, eu chiar credeam că suntem capabili să evoluăm de la stadiul de găină cu creierul mai strâmt decât o virgină, dar hei…  ce-i aia inţelegere? ce-i aia acceptare? ce inseamnă să-ţi vezi de faţa ta?
Genul ăsta de evenimente eu le numesc „parazite”, pentru că influenţează/modifică, mai mult sau mai puţin conștient, ideea generală de frumuseţe. Până și eu am fost spălată pe creier de-a lungul timpului, mi-a intrat in minte un anumit tipar de frumuseţe din cauza căruia mi-am pierdut increderea in mine, am devenit neglijentă și credeţi-mă, nimic nu e mai groaznic decât să ai o stimă de sine scăzută, pentru că te afectează in tot !

Cât timp nu arunci cu căcat in alţii ca să te simţi tu mai bine și n-o arzi in aroganţe ieftine, nu văd nimic in neregulă in a te considera cum vrea mușchiul tău. Frumoasă, sexy, star porno etc. Pentru că o faci pentru tine, nu pentru Gigel și nu ca să te compari cu Gigel. Nu Gigel trebuie să te vadă frumoasă, tu trebuie să te simţi bine in pielea ta, pentru că femeile care au incredere in ele sunt sexy (faptul că așa te place și Gigel e doar un plus). Și nu-și ratează viaţa din motive stupide ca, am o bucă mai mare decât celalaltă, mă sinucid. Suntem mulţi, de toate formele, culorile și mărimile, cred există șanse destule să găsești oameni care să te considere așa cum te simţi.

E okay să te accepţi așa cum ești, cât timp nu consideri că a avea 20 kg in plus sau minus faţă de greutatea ideală pentru inălţimea ta e normală, pentru că aici nu mai e vorba de felul in care arăţi, ci de sănătatea ta.

E okay să iţi dorești să fii mai slabă, cât timp nu te infometezi ca ultima bătută-n cap de soartă ce ești, și mergi la medic pentru aţi planifica un program de slăbire sănătos, fără efecte dubioase asupra organismului tău.

E okay să mergi la sală, să pui un mușchiuleţ pe tine, să-ţi faci un abdomen mai plat, un cur mai rotund, cât o faci intr-un mod sănătos și ai grijă să-ţi modelezi frumos și caracterul.

Dacă deja s-a „adoptat” moda challengelui ăstuia in Românica, dragilor:

* ochelarii sunt un accesoriu drăguţ și te fac să arăţi inteligent. dar rolul lor principal e să-ţi corecteze vederea

* acneea este, de cele mai multe ori, o problemă hormonală și nu merită luată-n râs.

* numai boschetarii pot avea dinţii in halul ăla de neingrijiţi

* cunosc un singur tip cu monosprânceană, nu-i stă fffoarte rău, nici extraordinar de bine, dar in ideea mea de frumuseţe e mai acceptabilă decât mustaţa. plus că se poate lua jos oricând.

* expresia aia clișeică cu „frumuseţea din ochii privitorului”? e cât se poate de adevărată. e normal să ai preferinţele tale in materie de orice, dar asta nu inseamnă că trebuie să-i judeci pe alţii după ele, ori să faci remarci răutăcioase, care nu ajută la nimic pe NIMENI (in traducere: nici pe tine, nici pe cel pe care-l jignești), e okay să nu-ţi placă faţa lui tanti Geta, dar ţine-o pentru tine. nu trebuie să-ţi placă ţie decât dacă vrei s-o iei de soţie. de ce atâta răutate? aspectul exterior contează, orice am spune, dar in alte contexte. cred că putem convieţuii fără să ne omorâm pentru niște lucruri care nu ne afectează pe noi, personal. nu cred că te-ai impiedicat vreodată de-o aluniţă sau ţi-a sărit un perciun la gât si ţi-a sugrumat inspiraţia in timp ce-ţi actualizai statusul pe Facebook.

* dontjudgechallange ar fi ieșit o chestie frumoasă, dar a luat-o intr-o direcţie greșită și ghiciţi de ce:

* adolescenţii sunt cretini

* și nu inţeleg ideea de frumuseţe promovatã in ziua de azi: toţi arată la fel. ten perfect, aceeași freză, același gen de haine. băieţii sunt prea delicaţi și mult mai feminini decât mine, iar fetele nu ies din casă fără makeup, dar nu-i nimic in neregulă cu asta. tragedie ar fi fost dacă citeau prea mult și erau nevoiţi să poate ochelari, dacă aveau dereglări hormonale și un dihor in loc de sprânceană, așe-i? hoţul strigă hoţul?

Nu văd in decizia de a participa la acest challenge decât un strigăt de atenţie (iar eu sunt una din proastele care oferă atenţia, dar nu mă pot abţine, cineva trebuie să-mi facă rost naibii de o bazookă), o metodă in plus de a-ţi afișa narcisismul, talentul de makeup artist și figurile de copchil scapat in cap la maternitate. Să exagerezi defectele unor oameni și să te compari cu ei, numai pentru a te scoate pe tine in evidenţă mi se pare jalnic. Jalnic fiind un compliment din partea mea, pentru că azi mă simt doamnă.

Sper să n-o dea grav ebola asta și in România. Până atunci, le inmânez celor care au participat deja la acest proiect premiul Pulitzer in gât.

Dar in final, toată lumea te judecă, să-i calce iuda de nenorociţi.

Posted from WordPress for Android

Fă ca ursu’.

Posted in Azi mă piş pe ..., De-ale mele..., Hatetime, Postzilla. with tags , , , , , on 1 Mai 2015 by Julia says:

Eu tind să cred că intuiesc ușor caracterul oamenilor și de aceea știu să-mi aleg prietenii…
Dar bineinţeles că am, răsfirate printre adevarate prietenii, și două-trei persoane cu care schimb o vorbă ocazional și asta pentru că
1. ori nu mă deranjează deloc genul ăsta de amiciţie. ceea ce e ciudat, având in vedere cât de strictă-s in legatură cu prieteniile și timpul meu liber
2. ori imi e dragă persoana, cu toate că nu suntem foarte apropiate, la modul să ne cunoaștem personal and shit
3. ori s-au milogit să nu le dau cu flit și au ramas „in viaţa mea” doar ca să existe, că personal nu mă incântă cu nimic categoria asta.

Revelaţia mea a fost că, dintre toţi prietenii mei, care-mi suportă fundul mare și leneș, personalitatea vulcanică, critica acidă, sinceritatea morbidă, care-mi ascultă toţi neuronii mei somnambuli, și-mi respectă poftele de gravidă, cei care fac cel mai mare fâs de existenţa lor… sunt, exact, categoria a treia !
Adică tipul care iși aduce aminte de mine de doua ori pe lună, dar una din două daţi pentru că e excitat.
Adică tipul căruia dacă-i povestesc ceva, trebuie să-i traduc in trei limbi și să-i dezvolt personajele, pentru că
1 nu e suficient de atent
2 nu reţine 3 nume de prieteni mai apropiaţi
Amu’, eu nu știu cum sunt alţii, dar când pretind că ţin la o persoana și mă interesează viaţa ei, chiar dacă nu particip propriu-zis la acţiune, știu cine e X si Y din alte contexte și imi dau silinţa să inteleg situaţia per ansamblu, ca să pot să-mi fac o parere și să dau, implicit, un sfat, in cazul in care mi se cere.
Ori discuţiile cu categoria a treia sunt ceva de genul:
eu:  … și, ii spun holapayee
tip: ce-i aia holapayee
eu: replică celebră de-alu bunica-miu
tip: cum? ho..holapayee?
Dacă trebuie să-ţi repet informaţii pe care ţi le-am dat și acum o luna, păi fută-te dzo, ca să nu-mi fuţi tu mie timpul.
Adică tipul ăla, care atunci când te enervezi și pui picioru-n dungă, incepe telenovela…

„dar tu esti o persoana speciala pentru mine!”
Dacă eram suficient de specială, mă căutai mai des decât de doua ori pe lună, și nu ca să te milogești de mine să te fut. Ori măcar spuneai: bă, n-am timp, nu-mi arde, am probleme, nu pot vorbi. Nu-mi declari prietenie, apoi iţi dai puf-puf ca glade microspray și dispari. Eu nu sunt asa, prietenii sunt prieteni, nu mă leg de nimeni ca să-l ignor, iar apoi să-l intreb: dar vai, tu de ce nu dai niciun semn? Pentru că n-ai niciodată nimic interesant de zis, iar discţiile despre vreme mă plictisesc. Vino la mine când ai nevoie de ceva, mă bucur să ajut când și dacă pot, nu asta mă deranjează, doar nu mă numi „prietena” ta. Prieten e un cuvânt mare pentru mine, nu o etichetă care i-o pun oricărei persoane cu care am vorbit de două ori in viaţă, ori pentru care am făcut un lucru drăguţ, pentru că sunt o drăguţă și dacă ar fi s-o luăm așa, ar trebui ca toate babele din cartier să-mi fie prietene, la cât le-am reparat televizoarele și le-am reglat radio-urile. Am prieteni cu care vorbesc foarte rar, la câteva luni, dar când vorbim, vorbim de parcă nu ne-am mai văzut de ieri. Ori cu câte un categoria-trei, imi dau seama că nu avem niciun fel de relaţie când ia de-a bună toate ironiile și glumele mele de tractoristă.

„dupa atata timp…”
Timpul pentru ceva matematică !
Să zicem că vorbesc cu Miţă Sămânţarul de doua ori pe lună.
Să zicem că vorbesc cu Miţă sămânţarul de 6 luni.
2 conversatii x 6 luni inseamna = 12 conversatii
12 conversatii despre: vreme, vremea de ieri, vremea de azi, vremea din timpul saptamanii, vremea de saptamana trecuta, de cea viitoare, vremea de luna asta etc.
Să zicem că in curs de 6 luni avem o schimbare de anotimp, asta inseamana discutii noi: noua vreme, noua vreme de ieri, noua vreme de azi, noua vreme din timpul saptamanii, noua vreme de saptamana trecuta, de saptamana viitoare, de luna aceea si prognoze nostradamice pentru lunile urmatoare.
După cum se vede, e o jignire pentru astfel de „bolboroseală” să o numești conversaţie.
Să zicem ca informaţiile, puţine de altfel, despre viaţa mea s-au șters, in locul lor stând prognoza pe 1 iunie. Pentru că fuck. Ziua copiiilor e mai importantă pentru Miţă Sămânţarul decat mine, iar in 6 luni de zile, felicitari, a aflat cum mă cheamă!

N-am nevoie de oameni din aștia, dacă te simţi, dă-ţi cu flit și nu te mai intoarce la mine, nici măcar să-mi spui că ai avut dreptate și că o să plouă de 1 iunie. Pentru că o să plouă. Cu lacrimi. Ale tale. Când o să-ţi fut un block și-o restricţie pe apel.

„eu am fost langa tine si te-am ajutat”
Ok, staţi să respir, că mă ia nervul pe repede-rapid si de aici a pornit și ideea de articol. Deci chestia asta mă scoate din minţi, și eu n-am reacţii din astea necontrolate, cu dorinţe puternice de a-mi băga degetul in mixer.
In primul rând, pentru că mai nimeni nu-mi cunoaște problemele.
In al doilea rând, pentru că eu nu cer ajutorul și nu mă las ajutată. LOGIC?
In al treilea rând, pentru ca eu nu mă plâng de ale mele decât la o mână de oameni, și culmea, dar ăia nu mi-au scos niciodată ochii cu această afirmaţie mirifică, cum că m-au ajutat. Și cred că nici nu ar avea TUPEU, pentru că se intâmplă in Lume o chestie numită „respect”, iar in momentul in care permiţi unui om să-ţi spună „maimuţă troglodită”, nu pot să-i scoţi ochii că-ţi spune „maimuţă troglodită”. Ma rog, asta e doar o comparaţie stupidă din seria mea de comparaţii stupide.
Insă noi, spre deosebire de un shitoman care mă intreabă ce am și apoi imi spune: știu cum e ! și-mi dă un sfat gen „treci peste” sau „ah. stai lin. o să fie și mai rău”, NOI ne ajutam reciproc, ne incurajăm reciproc, și prietenia noastră este ca un castel de zahar, pentru că e dulce și frumoasa, nu pentru că sunt eu fumată.

„daca nici eu nu tin la tine, apai cine?”
dovada că omul habar nu are de pe ce planetă vin. dragostea-iubirea-vieţii mele, am prea mulţi prieteni, prea mulţi oameni care ţin la mine, care mi-au demonstrat de mult prea multe ori ce inseamnă să ţii la o persoană, astfel incât pot să-mi dau seama când cineva ţine la mine sau iși bate jderul.

„eu imi doream sa devenim prieteni foarte buni, ca doi frati”
Atunci comunică cu mine, impodobite-ar Fuego, in paștele mă-tii! Vorbește cu mine și voi face la fel. Cum să inţeleg o persoană, pe care o intreb ce face și-mi spune „bine”.

„si tu raspunzi la fel”
In momentul in care nu arăţi nicio deschidere pentru o relaţie, fie ea si de amiciţie, in momentul in care nu am ce vorbi cu tine, și cuvintele tale sunt monosilabice, nu am efectiv ce să-ţi spun altceva decat: NU-MI MAI IROSI TIMPUL.

asta, sau mi-ești antipatic, nu-mi inspiri incredere și vreau sa mori.

Acum o sa urmeze inca o tona de mesaje private: E DESPRE MINE? Daca te-ai simţit, da, tot ce-i posibil. Fă ca ursul. Mori.

asta nu are legătură cu textul, dar mi-am amintit de ea și wow, ce veche e

https://youtu.be/S-Z8Haku4AQ

Lacrimi

Posted in De-ale mele..., Hatetime, Postzilla. with tags , , , , , , on 24 Aprilie 2015 by Julia says:

mor de râs !

Am postat articolul ăsta mai de mult, l-am șters a doua zi pentru că mi s-a părut exagerată reacţia mea, acum mi se pare HILARĂ. Nu mă indur s-o șterg, dar nici memorie nu mai am in note, așa că fie…

una bucată Julie nervoasă

M-am cam săturat de bârfe, și nu legate de mine, ci la modul general. Sunt sătulă de oamenii ăștia de căcat, care judecă un om, ori râd pe seama lui fără să-l cunoască.
Azi i-a fost rău unei colege, diriga a chemat salvarea, toată lumea… pfoa, e gravidă. PULA MEA. Are o cădere de calciu și o ia leșinul, care e problema voastră? Sare berbeaca, care nu iese niciodată din clasă: păi, la ea e posibil, n-ai văzut ce făcea pe coridor anii trecuţi? Mă doare fix in cur ! Nu am văzut-o, nu o cunosc, am legat două cuvinte cu ea de când sunt in școala asta: o dată i-am zis la mulţi ani și o dată m-a intrebat dacă i-am văzut căștile, uaaaau, da, o cunosc atât de bine incât pot să zic ce-i de capul ei; nu pot ! Și mie chiar mi se pare o fată la locul ei, din ce am văzut in comportamentul ei din clasă. Dar berbeaca le vede pe toate. Și nu numai ea, dar toate satanele (a se citi fetele), și nu colegele ei, ci realistele care chiar nu o cunosc, vorbeau așa aprinse, cu ranjete din alea superioare și erau așa sigure că au dreptate. Veneau la mine și mă intreabau curioase, dar cu speranţă-n glas: dar de ce ii e rău? PENTRU CĂ-S MAMA OMIDĂ. La un moment dat m-am și enervat, am inceput un monolog despre cum nu-mi bag eu pula-n oamenii ăștia, că-s plini de căcat și sunt sătulă de ura și invidia asta nejustificata care ii macină pe toţi. Berbeaca a zâmbit și a intors spatele *satisfacţie maximă pe capul meu*, iar o satanăa lăsat capul in jos și s-a prefăcut că nu m-a auzit. Că aia se fute cu X, că aia cu Y, din partea mea să se fută cu tot Brașovul, nu mă afectează cu nimic, nu am stat să-i ţin lumânarea, e pizda ei, face ce vrea cu ea. Jignesc cam des berbeaca in ultimul timp, dar mă bucur că o fac, poate iși dă și ea seama că suntem din filme diferite. Adică, serios, eu am incercat să o inţeleg și să o tolerez pe fiinţa asta, fiindcă eu chiar tolerez orice căcat de om, că-s așa, mai fraieră, dar ea are toate defectele pe care le urăsc la un om. Și i-am tot găsit scuze ca să-i suport prezenţa… că n-are prieteni, că nu o ascultă nimeni. No, mi-a fost milă de ea, dar nu merita. Mi s-a părut antipatică de când i-am văzut făţăul prima dată, insă am inceput să petrec timp cu ea doar de dragul Izabellei, am observat că o interesează părerile mele și numai noi două vorbeam când ieșeam in gașcă, pentru că numai eu aveam răbdarea necesară să o suport, restul iși găseau alte ocupaţii. Prin clasele 9-10 incepuse să-mi spună chestii de genul: vai, dar eu te iubesc, că ești sinceră și ai curajul de a fi tu insuţi, că nu te interesează parerile altora blabla. Apoi probabil a văzut că nu mă dezlipesc de Aky și a luat-o pe Iza iar la ture și au devenit foarte bune „prietene”. Eu n-am vrut să mă bag, dar i-am spus de la inceput Izabellei părerea mea legată de relaţia dintre ele două și cum imi miroase deznodămândul ei, nu a vrut să mă asculte, iar când lucrurile s-au agravat, m-am băgat ca chilotul in cur și i-am zis mai politicos, mai subtil, fără să-i dau impresia că o jignesc, care e părerea mea și de ce nu e ok ceea ce face. Dacă ar fi fost o prietenă bună pentru Iza aș fi zis, da, n-am nimic cu ea, dar să-ţi facă crize că nu-i răspunzi la telefon când are ea chef? Și, vai, dar te-a sunat de două ori ! Făcea niște faze de tot rahatul și-mi venea să mă infig in gâtul ei, dar Iza: nu, nu, nu. Acum a deschis și Izabella ochii și aud pentru a mia oara „ai avut dreptate”. Nu inţeleg de ce nu mă ascultă lumea când zic: nu sta cu ăla, e un om de căcăt. Nu e prima oară când vine cineva cu coada intre picioare și-mi dă dreptate după ce și-a luat-o-n freză. M-a surprins reacţia ei de după ce m-am luat de ea, a zis că-mi apreciază părerile fiindcă studiez oamenii in detaliu și nu judec fără bază și argumente, și de aia nu s-a supărat că mi-am băgat puţin picioarele și i-am dat un bocanc in orgoliu.
Acum e foarte afectată și o intreabă pe Izabella pe la colţuri: Iulia și-a schimbat părerea despre mine? Așa simt…
Vai, de aia nu dormi tu noaptea? Asta a fost părerea mea de la inceput, dar nu mi-am spus-o fiindcă nu am avut de ce. Am incercat să văd doar părţile bune in ea, că n-ar fi fată rea in unele contexte și chiar ai ce vorbi cu ea, e fată deșteaptă, dar o strică in primul rând invidia și falsa asta idee a ei că e superioară tuturor. Mă rog, are prea multe defecte, iar eu prea puţin timp să-mi bag pula-n toate. Puii mei, nu sunt eu perfectă, dar nu dau capul pe spate când intră in clasa o persoana pe care nu o suport și-mi dau aere facând glume de ţânci de clasa a treia, care se vor subtile, inteligente și amuzante, dar care sună fake, studiate și fix ca pula.  Invidiază și bârfește la mine niște persoane, foste colege de-ale mele, cu care nu a schimbat două vorbe in viaţa ei, judecând numai după profilul de Facbook: ce fac ele mai bine ca mine de sunt populare? Pfoai de capul tău, tu suferi pentru like-uri? Mai râde și singură la propriile glume, deși n-are nicio treabă cu simţul umorului ce screme ea acolo. N-am inţeles niciodată chestia asta. Urăști un om, il consideri inferior ţie, dar te dedai la inţepături, apropuri, jigniri josnice, care să-l facă să se simtă prost, ca tu să te umflii in pene că – vai, ce lucru inteligent și sănătos ai făcut tu ! Spune-mi ce dușmani ai, ca să-ţi spun cine ești. Crezi că e o proastă? Ar trebui să-ţi fie indiferentă. Oameni proști sunt peste tot. Dar din moment ce o urăști, inseamnă că e ceva mai mult, că ești invidios dintr-un motiv sau altul. Ce are ea și nu ai tu, dacă te consideri așa perfectă? Nu inţeleg bucuria asta de a face rău sau de a te bucura de răul unei persoane pe care nici măcar nu o cunoști. Ţin să menţionez că persoana pe care o judecă berbeaca la modul grav pentru că „e proastă” sau „plânge din orice” este o fată a cărei părinţi i-au murit intr-un singur an: mama spânzurată, tata cancer la creier, iar eu o admir că incă zâmbește, nu știu cum aș fi reacţionat eu in locul ei. ȘI TOATĂ CLASA IN FRUNTE CU BERBEACA SUNT DE PĂRERE CĂ: vai, ţi-au murit părinţii, treci peste.Am o scârbă infinită pentru voi, dar n-aș vrea să vă văd in locul ei.

Logică de om care se consideră sănătos la cap:
o, lui Xulina ii e rău? tremură? vomită? ooo, sigur e gravidă. Da, hai să ne dăm cu presupusul, de ce să-i dăm o mână de ajutor? De ce să vezi ce-i cu ea și-apoi să dai din clanţă, măcar să dai justificat? HAI SĂ LĂSĂM OMUL SĂ MOARĂ, NE MULŢUMIM CU IDEEA CĂ O SĂ CRAPE GRAVIDĂ. o, ce societate minunată, uitaţi:
CĂCAT.

Păpaţi tot ! :*

Plin de culturiști.

Posted in Azi mă piş pe ..., Genul ala, Hatetime with tags , , , , , , , , , , , , , , , on 9 Martie 2015 by Julia says:

1. Genul ăla de intelectual, care se intreabă „cum să fi atât de incult”. SĂ FI

2. Genul ăla de prost de rând, care abuzează de cuvântul „frustrat”, la modul greșit și injurios.

3. Genul ăla, care mimează că e cult.
Sau pruna de pe colivă:

Acum doi ani i-am imprumutat Berbecii o carte. Acum un an i-am imprumutat altei colege o carte, dar cartea respectivă, fără măcar să mi se ceară permisia a ajuns la Berbeacă. A ajuns la ea pe ideea „lasă, că vorbesc eu, suntem prietenele la cataramă”. Haha, mori.
Ambele sunt cărţi preferate de-ale mele. Niciuna nu s-a intors incă la mine. Deși nu am bătut apropuri, ci i-am SPUS să mi le-aducă inapoi. Niciuna din cărţi nu a citit-o cap-coadă, mi-a spus că nu i-au plăcut, dar la o ora oarecare de engleză, când profa a pomenit de una dintre ele, cine era mândră că a „citit” cartea și „ia plăcut”? Nu eu, care e cartea mea preferată. Ci ea. Să-mi sară soarele de nu a zis că-i faină.
La o altă oră, tot de engleză, fiindcă la orele astea ne dăm cel mai mult cu părerea, profa a intrebat dacă ni s-a intâmplat să imprumutăm lucruri și să nu le mai primim inapoi. Cine a ridicat prima mâna? Berbecita. Și era foarte afectată că nu și-a primit bluza inapoi, in timp ce eu mai aveam puţin, săream peste bancă și-i dădeam o trimitere unde si-a inţărcat copiii Dracu’.

Când a fost la modă găleata cu cărţi a fost prima care a inșirat „lista”. Ce se găsea in listă? Mara, Ion, La ţigănci,  The Fault in Our Stars, Exercitii de echilibru și cele două cărţi ale mele CARE NU I-AU PLĂCUT. Pentru că altele nu a citit, logic?
Nu e in stare să citească o carte până la capat, dar distribuie poze cu „read a book”, luate de pe pagina mea și comentează de mimozele care-și pun pe failbook citate din cărţi pe care nu le-au citit, de parcă ea ar face altceva.
Nu mă interesează atât de  cărţi, cât mă deranjează gestul și mă enervează felul ăsta al ei de-a fi. Fake. Mai ales că știi că ambele sunt două amintiri pentru mine: cartea preferată a mamei, adică prima carte pe care am citit-o și una pe care am primit-o de ziua mea de la cineva special. Nu fac recomandări de caca, nu-mi dau cărţile de caca. Așa că, dacă știi că ţi-am dat o carte, mișcă-te ca pantera cu ea in dinţi după ce-o termini.

Nu sunt eu genul care să tacă și in mod normal aș face scandal o lună pe tema asta, dar să se mai mire că o ignor și mă bag cu ea in seamă numai când am motive să-i comentez ceva, că sunt tare curioasă cât o mai ţine nesimţirea asta.

Posted from WordPress for Android

Pușcărieee.

Posted in De-ale mele..., Hatetime, Liberte, Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , on 17 Decembrie 2014 by Julia says:

Știu că intr-o zi o să-mi fie dor de școală și o să mă consider o mare fraieră că n-am apreciat această minunabilă perioadă din viaţa mea, dar azi am chiluit de la o oră neimportantă, iar proful le-a dat vin fiert ăstora care au rămas și mă oftic, așa că asta este răzbunarea mea. Pentru că chestii gratis și pentru că profitoare.
Sunt câteva chestii care mă depășesc legate de dragul meu liceu:

De ce nu există loc de fumat? Nu fumez și dacă aș fuma, nu aș fuma la colţ cu toată școala, dar domn’le, zilnic certuri pe tema asta. Mare chestie, desenezi un cerculeţ cu creta pe asfalt și pui un semn „loc de tras din pipă” si aia e. Nuuu, dar de ce să te complici? Mai bine punem camere de supraveghere și postăm profesori la toate colţurile, stăm la pândă după ei ca după niște infractori, ţinem 20 de minute din fiecare oră să-l certam pe
X si Y că a fost la fumat, consilii, „măsuri drastice” și așa mai departe. Păi nu? Adică cum adică? Profii fumează după școală și le pufăie la elevi in faţă, dar ei n-au voie să iasă din curte la aproximativ 20 de m să fumeze liniștiţi și să se intoarcă in clasă. Nu, ei (inconștient) fac din chestia asta un joc, care pe elevi ii incită, că e foarte funny să te joci de-a ninja cu proful de serviciu și apoi să-ţi povestești prin școală aventurile. Că dacă te calcă mașina? Sunt 20 de m și nici atât, e o străduţa mică, plină cu mașini ale profesorilor, șanse să treacă o mașină pe acolo sunt destul de mici, și să calce un elev de 18 ani… hai să fim seriosi !
De ce avem camere de supraveghere?
Oricum nu funcţionează. Ne tot mint ei: stai frumos, că te vede directorul. La ce poziţii dubioase am in bancă și căști albe, care se văd cum atârnă și din avion, ar fi trebuit să se ia directorul de mine zilnic. O singură dată a pornit-o, știu sigur, că venit de vreo 3 ori in clasă să se ia de noi din tot felul de nimicuri.
De ce vine directorul in inspectie sa vada cum ne comportam la ore, DACA EXISTA CAMERĂ DE SUPRAVEGHERE?
In ultimul timp a tot venit la ore, s-a pus frumos in spate și mâzgălit ceva acolo. Chestia pe care nu o inţelege el și IN GENERAL, inspectorii, e că profesorii NU TREBUIE ANUNTAŢI DIN TIMP. Când aud un prof: invătaţi, vine maine directorul la ora, deja știu… ăsta mâine vine aranjat, frezat, cu poezia invăţată, glas de cocomârlă in călduri și s-a rezolvat. El a trecut testul, dar noi tot un prof de căcat avem. Cât despre comportamentul elevilor la oră, nu e logic că atunci când vine directorul toţi elevii sunt ascultători and shit? Unde dracu’ aţi studiat  voi psihologia elevilor, pe Insula Marea Brăilei? Parcă voi n-aţi fost niciodată elevi.
De ce avem magazin in curtea scolii?
Nu poţi lua nimic de acolo, numai produse de firme obscure de care n-a auzit nici nea Mărin din colţ, covrigi tari, jeleuri care se sfărâmă și …mor cand văd copii cu felii de pizza, care mai mult ca sigur sunt resturile de la restaurantul de lângă școală la cum arată, unde pizza oricum e jalnică, dar și jalnică, și veche, și reincălzită… scârbă infinită. Ar trebui să aibe fructe, măcar chestii comestibile, puii mei, e școală, copii mici, dracu’ știe ce ebola imprăștie marfa aia dubioasă.
De ce avem cabinet medical, dacă niciodată nu e nimeni acolo?
Ultima data când ia fost rău unei colege a trebuit să chemăm salvarea.
Mergi la cabinet, ţi-e rau, nimeni.
Mergi la cabinet, e cineva… Ce te doare? Dar de ce Cristos mă intrebi, dacă indiferent ce mă doare, ce maţ mă ustură și ce chiloţi mă rod, tu-mi dai tot aspirină?
De ce sunt toate profesoarele de franceza handicapate?
Am o scârbă infinită pentru o anumită profesoara, dar nici celelalte nu-s mai prejos. Mă jur, toate profesoarele de franceză pe care le-am avut au fost niște scrântite. Iar asta pentru care am o scârbă infinită am auzit că s-a mutat pe lângă mine. Vreau o bazooka.

Și cine dracu’ face regulile cu absenţele? In mod normal, in școala mea, la 40 de absenţe ar trebui să fii exmatriculat. Ei bine, alţii au o sută (printre care și eu) și n-au primit nici măcar un preaviz de exmatriculare. E după preferinţele directorului or what? Ar trebui să mă simt specială? Pentru că lună trecută a zburat o colegă la 60 de absenţe.

P.S: Profu’, te-am văzut la volan azi, după ce mi s-a comunicat că ai turnat câteva paharele de vin. Așa exemple de oameni să tot avem in viaţă !

Posted from WordPress for Android

VREAU IN AUSTRALIA.

Posted in De-ale mele..., Hatetime, Românica with tags , , , , , , , , on 6 Decembrie 2014 by Julia says:

image

Urăsc frigul, gheaţa, vântul rece-n faţă. Hainele groase și incomode, mersul pe zăpadă, alergia la frig.
Urăsc că m-am născut in anotimpul ăsta deprimant.
Urăsc trecerea de la rece la cald, urăsc că mi se aburesc ochelarii, urăsc să-mi ingheţe părul dimineaţa in drum spre școală.
Mă dor ochii de la albul zăpezii, mă doare pieptul de la aerul rece, de munte, mă doare-n cur de oamenii care mă injură că mă bag in faţa lor la cafea.
Urăsc că nu pot face nimic in anotimpul ăsta, că mi-e silă să ies din casă și dacă iarna ar insemna doar casă-căldurică, pulovere-drăguţe, chestii-calde, ochi-in-geam și seara-beculeţe, aș fi foarte fericită.
Urăsc că-mi miroase părul a fum și că aud cum taie vecinii porcii.
Urăsc că am curtea din faţă acoperită complet de viţă-de-vie și ii vine să se scuture numai când trec eu pe acolo. Urăsc când imi ingheaţa clanţa și mai ales poarta, iar asta mă ţine mai mult timp sub viţă.
Urăsc să-l văd pe bunicul meu, om la 81 de ani, căţărat pe scară, in vie, ori pe acoperișul holului, să dea zăpada. Urăsc să vad scara aia pusă pe SCĂRILE ingheţate, gata să alunece oricând. Urăsc scările, urăsc că-mi ingheaţă mâinile pe chestii și urăsc colindele. Urăsc Ajunul Crăciunului, când trebuie să stingem luminile in faţă, pentru că vin ţiganii „cu colindul”. Și boroșogii ăia beţivi, care umblă cu capra.
Urăsc când se topește zăpada, e totul mocirlă și curge apă de pe case.
Urăsc cerul alb-murdar.
Urăsc iarna.

Posted from WordPress for Android