Fă ca ursu’.

Eu tind să cred că intuiesc ușor caracterul oamenilor și de aceea știu să-mi aleg prietenii…
Dar bineinţeles că am, răsfirate printre adevarate prietenii, și două-trei persoane cu care schimb o vorbă ocazional și asta pentru că
1. ori nu mă deranjează deloc genul ăsta de amiciţie. ceea ce e ciudat, având in vedere cât de strictă-s in legatură cu prieteniile și timpul meu liber
2. ori imi e dragă persoana, cu toate că nu suntem foarte apropiate, la modul să ne cunoaștem personal and shit
3. ori s-au milogit să nu le dau cu flit și au ramas „in viaţa mea” doar ca să existe, că personal nu mă incântă cu nimic categoria asta.

Revelaţia mea a fost că, dintre toţi prietenii mei, care-mi suportă fundul mare și leneș, personalitatea vulcanică, critica acidă, sinceritatea morbidă, care-mi ascultă toţi neuronii mei somnambuli, și-mi respectă poftele de gravidă, cei care fac cel mai mare fâs de existenţa lor… sunt, exact, categoria a treia !
Adică tipul care iși aduce aminte de mine de doua ori pe lună, dar una din două daţi pentru că e excitat.
Adică tipul căruia dacă-i povestesc ceva, trebuie să-i traduc in trei limbi și să-i dezvolt personajele, pentru că
1 nu e suficient de atent
2 nu reţine 3 nume de prieteni mai apropiaţi
Amu’, eu nu știu cum sunt alţii, dar când pretind că ţin la o persoana și mă interesează viaţa ei, chiar dacă nu particip propriu-zis la acţiune, știu cine e X si Y din alte contexte și imi dau silinţa să inteleg situaţia per ansamblu, ca să pot să-mi fac o parere și să dau, implicit, un sfat, in cazul in care mi se cere.
Ori discuţiile cu categoria a treia sunt ceva de genul:
eu:  … și, ii spun holapayee
tip: ce-i aia holapayee
eu: replică celebră de-alu bunica-miu
tip: cum? ho..holapayee?
Dacă trebuie să-ţi repet informaţii pe care ţi le-am dat și acum o luna, păi fută-te dzo, ca să nu-mi fuţi tu mie timpul.
Adică tipul ăla, care atunci când te enervezi și pui picioru-n dungă, incepe telenovela…

„dar tu esti o persoana speciala pentru mine!”
Dacă eram suficient de specială, mă căutai mai des decât de doua ori pe lună, și nu ca să te milogești de mine să te fut. Ori măcar spuneai: bă, n-am timp, nu-mi arde, am probleme, nu pot vorbi. Nu-mi declari prietenie, apoi iţi dai puf-puf ca glade microspray și dispari. Eu nu sunt asa, prietenii sunt prieteni, nu mă leg de nimeni ca să-l ignor, iar apoi să-l intreb: dar vai, tu de ce nu dai niciun semn? Pentru că n-ai niciodată nimic interesant de zis, iar discţiile despre vreme mă plictisesc. Vino la mine când ai nevoie de ceva, mă bucur să ajut când și dacă pot, nu asta mă deranjează, doar nu mă numi „prietena” ta. Prieten e un cuvânt mare pentru mine, nu o etichetă care i-o pun oricărei persoane cu care am vorbit de două ori in viaţă, ori pentru care am făcut un lucru drăguţ, pentru că sunt o drăguţă și dacă ar fi s-o luăm așa, ar trebui ca toate babele din cartier să-mi fie prietene, la cât le-am reparat televizoarele și le-am reglat radio-urile. Am prieteni cu care vorbesc foarte rar, la câteva luni, dar când vorbim, vorbim de parcă nu ne-am mai văzut de ieri. Ori cu câte un categoria-trei, imi dau seama că nu avem niciun fel de relaţie când ia de-a bună toate ironiile și glumele mele de tractoristă.

„dupa atata timp…”
Timpul pentru ceva matematică !
Să zicem că vorbesc cu Miţă Sămânţarul de doua ori pe lună.
Să zicem că vorbesc cu Miţă sămânţarul de 6 luni.
2 conversatii x 6 luni inseamna = 12 conversatii
12 conversatii despre: vreme, vremea de ieri, vremea de azi, vremea din timpul saptamanii, vremea de saptamana trecuta, de cea viitoare, vremea de luna asta etc.
Să zicem că in curs de 6 luni avem o schimbare de anotimp, asta inseamana discutii noi: noua vreme, noua vreme de ieri, noua vreme de azi, noua vreme din timpul saptamanii, noua vreme de saptamana trecuta, de saptamana viitoare, de luna aceea si prognoze nostradamice pentru lunile urmatoare.
După cum se vede, e o jignire pentru astfel de „bolboroseală” să o numești conversaţie.
Să zicem ca informaţiile, puţine de altfel, despre viaţa mea s-au șters, in locul lor stând prognoza pe 1 iunie. Pentru că fuck. Ziua copiiilor e mai importantă pentru Miţă Sămânţarul decat mine, iar in 6 luni de zile, felicitari, a aflat cum mă cheamă!

N-am nevoie de oameni din aștia, dacă te simţi, dă-ţi cu flit și nu te mai intoarce la mine, nici măcar să-mi spui că ai avut dreptate și că o să plouă de 1 iunie. Pentru că o să plouă. Cu lacrimi. Ale tale. Când o să-ţi fut un block și-o restricţie pe apel.

„eu am fost langa tine si te-am ajutat”
Ok, staţi să respir, că mă ia nervul pe repede-rapid si de aici a pornit și ideea de articol. Deci chestia asta mă scoate din minţi, și eu n-am reacţii din astea necontrolate, cu dorinţe puternice de a-mi băga degetul in mixer.
In primul rând, pentru că mai nimeni nu-mi cunoaște problemele.
In al doilea rând, pentru că eu nu cer ajutorul și nu mă las ajutată. LOGIC?
In al treilea rând, pentru ca eu nu mă plâng de ale mele decât la o mână de oameni, și culmea, dar ăia nu mi-au scos niciodată ochii cu această afirmaţie mirifică, cum că m-au ajutat. Și cred că nici nu ar avea TUPEU, pentru că se intâmplă in Lume o chestie numită „respect”, iar in momentul in care permiţi unui om să-ţi spună „maimuţă troglodită”, nu pot să-i scoţi ochii că-ţi spune „maimuţă troglodită”. Ma rog, asta e doar o comparaţie stupidă din seria mea de comparaţii stupide.
Insă noi, spre deosebire de un shitoman care mă intreabă ce am și apoi imi spune: știu cum e ! și-mi dă un sfat gen „treci peste” sau „ah. stai lin. o să fie și mai rău”, NOI ne ajutam reciproc, ne incurajăm reciproc, și prietenia noastră este ca un castel de zahar, pentru că e dulce și frumoasa, nu pentru că sunt eu fumată.

„daca nici eu nu tin la tine, apai cine?”
dovada că omul habar nu are de pe ce planetă vin. dragostea-iubirea-vieţii mele, am prea mulţi prieteni, prea mulţi oameni care ţin la mine, care mi-au demonstrat de mult prea multe ori ce inseamnă să ţii la o persoană, astfel incât pot să-mi dau seama când cineva ţine la mine sau iși bate jderul.

„eu imi doream sa devenim prieteni foarte buni, ca doi frati”
Atunci comunică cu mine, impodobite-ar Fuego, in paștele mă-tii! Vorbește cu mine și voi face la fel. Cum să inţeleg o persoană, pe care o intreb ce face și-mi spune „bine”.

„si tu raspunzi la fel”
In momentul in care nu arăţi nicio deschidere pentru o relaţie, fie ea si de amiciţie, in momentul in care nu am ce vorbi cu tine, și cuvintele tale sunt monosilabice, nu am efectiv ce să-ţi spun altceva decat: NU-MI MAI IROSI TIMPUL.

asta, sau mi-ești antipatic, nu-mi inspiri incredere și vreau sa mori.

Acum o sa urmeze inca o tona de mesaje private: E DESPRE MINE? Daca te-ai simţit, da, tot ce-i posibil. Fă ca ursul. Mori.

asta nu are legătură cu textul, dar mi-am amintit de ea și wow, ce veche e

https://youtu.be/S-Z8Haku4AQ

Anunțuri

12 răspunsuri to “Fă ca ursu’.”

  1. e nor afara Says:

    O_o ooook

  2. de-asta nu (prea) am eu prieteni..

  3. Eu cred stiu cine e norul ala si cred ca nu a inteles nimic :)) din nou…

    • Julia says: Says:

      Sincer, m-aș simţi jignită dacă m-ar inţelege toată lumea.

      Nu știu cine e, dar cred că a plouat de mult pe la el.

  4. Blog cu personalitate. 😀 sper sa nu ploua prea curand pe la mine.

  5. Mi s-a intamplat des sa pun oamenii fata in fata cu propiile minciuni, si asta mi-a atras multi dusmani.
    Avand o memorie buna si o logica de fier (atunci cand imi propun asta, anyway), i-am cam luat pe cativa la tocat (pe sistemul tau, aici) si n-au mai avut ce sa spuna. Poate doar faptul ca sunt ciudat.
    Atunci cand traiesti intr-o lume in care celalalt exista doar cat timp il mulgi sau o futi (in cazul femeilor), oricine iti face comparatia dintre ce-ai spus, ce-ai facut, ce-ai schimbat la 180 de grade intr-un timp scurt, devine ciudat.

    Din ciclul: „What do you see? -Everything. That’s my curse” (citat din Sherlock Holmes), in timp am invatat sa-i citesc rapid si sa-mi vad de viata linistit atunci cand ma intersectez cu vreunul.
    Chiar am renuntat la vreo 3 grupuri de „prieteni” din cauza asta, nu suportam cuvintele mari si prietenia speciala, dar doar cand au ei nevoie de ceva.
    Atitudinea asta de tarfa bolnava a oamenilor este incurajata de toti oamenii „diplomati” care fie ii tolereaza datorita slabiciunii pe care o au la linguseli, fie din bun simt. Daca li s-ar spune mai des „Mori” sau „da-te-n gura ma-tii”, „lumea ar fi un loc mai bun”, ca sa citam din textele inepte ale filozofilor poptamaseni.

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: