Arhivă pentru Martie, 2015

Publicitate.

Posted in De-ale mele... with tags , , , on 31 Martie 2015 by Julia says:

„Iţi daaau … o săptămână jumate. Maxim !”

Trebuie s-o fac oficială, pentru că prietenii mei nu mă cred in stare: voi lua o pauză de la blog. Nu de o săptămână, dar nici de un an. Sunt obosită, atât de obosită incât am ajuns să adopt un stil de viaţă răhăţit, la modul că beau nes cu halba, mănânc ca un șoarece somalez și iau 3 feluri de pastile ca să mă ţin pe picioare. Sunt semiadormită non-stop, vremea mă bagă-n depresie, și nu de puţine ori am ajuns să dorm câte 14 ore fără intrerupere; eu, care am fost toată viaţa o insomniacă. Majoritatea articolelor din ultimul timp le-am scris incordată și nu sunt mândră de ele, iar la starea in care sunt, nu vreau să continui. Nu vreau ca blogul să devină o responsabilitate, o obligaţie, nu vreau să mai scriu numai de dragul de a apăsa „Publicare”. Mi-am șters toate ciornele, care deși erau abia incepute, parcă mă trimiteau in trecut și vreau să mă deconectez o perioadă de tot ce inseamnă blog. Am nevoie de timp să-mi fac curăţenie in viaţă, să-mi răspund la niște intrebări, să prioritizez lucrurile, să-mi fixez niște chestii in căp’șor și să scap de astenie. Deci să fac niște schimbări. Masive. Și să-mi revin. Poate o să mă intorc cu ceva mai bun. Sau mai altfel. Dar acum, așa chef n-am…

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

Untitled 29

Posted in Droguri with tags , , , , , on 29 Martie 2015 by Julia says:

Absolut de fiecare dată când ascult melodia asta mă uit la comentarii și rămân fără cuvinte.

Rar vezi oameni care, deși sunt anonimi și ar putea trece cu o mare durere de bască prin comentarii, se opresc să-ţi spună două cuvinte incurajatoare…

Vedeţi răspunsurile primite de Κώστας Μεσσίνας și alţii.

And yet I find, yet I find repeating in my head
„If I can’t be my own, I’d feel better dead”

Posted from WordPress for Android

Ceai masonic.

Posted in Ceai, nene with tags , , , , , , , , , , , on 21 Martie 2015 by Julia says:

Iubesc ceaiul, am o adevărată bibliotecă cu tot felul de ciudăţenii și m-am gândit să scriu câte ceva despre cele care mi se par mai deosebite, pentru că mă pasionează subiectul, dar n-am cu cine vorbi despre el. Prietenii mei sunt niște ignoranţi, care beau numai ceai de mentă și de tei, n-au simţul aventurii și nu le place să incerce chestii noi. Da, la tine mă uit urât acum, Rebike.

So, primul este ultima mea iubire: ceaiul masonic de la Sir Edward Tea, care nu numai că-mi incântă retina cu pliculeţele alea piramidale, dar face mai suportabil și băubil ceaiul verde.
Eu beau mult ceai verde/negru, pentru că sunt o bleagă și mă ajută (parţial), să evit nesul-cel-de-toate-zilele, fiind energizant, doar că nu mi-e tot timpul plăcut la gust, e puţin amar, deși pun zahăr și miere. Dar astea două indulcite cum trebuie sunt perfecte, și vorbesc de:

wpid-img-20150321-wa0095.jpg

Green Tea, Melissa & Lemon, care are un puternic miros de melissa (roiniţă/lămâiţă) pe care-l iubesc și Orange & Mandarin, care nu mi-a placut de la inceput, probabil uitasem să-l indulcesc fiindca am fost bleah-câh-ihh mood până a doua oară când aproape m-a obligat mama să-l beau și a fost mai mult de cât okay, imi place mai mult decât primul.

Eu le-am luat din Lidl, conţin 20 de piramide (x1,8 g), abia aștept să mai incerc și alte sortimente și cutiile sunt geniale :))

Poza am făcut-o aiurea, nu credeam că o să ajungă pe blog, voiam să fac un adevărat shooting cu acele cutii de ceai, dar n-am avut timp și nici n-am găsit poze pe net, deci merge și asta, sper că se văd cum trebuie.

Posted from WordPress for Android

Ce filme așteptăm în 2015.

Posted in Filme with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 20 Martie 2015 by Julia says:

Suntem puțin dezamăgite de filmele de anul acesta, dar eu cu Aky ne-am gândit să facem totuși o listuță cu câteva filme pe care vrem să le vedem.

1. Insurgent – pentru noi Divergent a fost filmul anului 2014 și nu vrem să dăm o notă pesimistă postării, dar meh. Ne așteptăm la ceva slăbuț față de prima parte, ca deobicei.

2. Hunger Games: Mockingjay – Part 2 – o altă ciorbă lungită, dar păstrăm tradiția din respect pentru prima parte, care a fost genială. Amin.

Mockingjay2_1419011809

3. Insidious: Chapter 3/Star Wars: Episode VII-The Force Awakens – aici ne-am cam despărțit așteptările :))

Și da, eu sunt cu Star Wars-ul. E singurul film pe care-l aștept cu nerăbdare.

Altele nu atât de așteptate, dar cărora le-am da o șansă:

Cam atât, urmează lista de filme anii 80-90 de văzut, că anul ăsta nu avem destule motive să ne pierdem timpul pe la Cinema. 😦

Sunt a 12-a, scoate-mă de-aici.

Posted in De-ale mele..., Liberte, Postzilla., Random with tags , , , , , , , , , on 19 Martie 2015 by Julia says:

In ultimele zile nu aud prin clasă decât „mai sunt 3 luni!”, „incă 3 luni!”, „3 LUNI”. Visez cifra 3, văd cifra 3 pe tablă, am cifra 3 pe caiete, mai am puţin și păţesc ca in generală când căpătasem toată clasa ticul de a răspunde cu „șeptieșpe” la orice ne intrebau profesorii. L-am innebunit intr-un hal pe profu’ de religie, că la un moment dat ajunge acasă, il intreabă nevastă-sa ce să-i gătească, și el răspunde: șeptieșpe! Inconștient.
Așa și acum. Dacă inainte de simulări eram „fmm istorie” și când mă intreba lumea de sănătate, acum sunt „mai sunt 3 luni”.

Tragi-comic. Suntem niște fraieri. Ne grăbim să dăm piept cu viaţa și să ne luam la trântă cu ea, să scăpăm din burta asta de pește, ca să ne inghită alt pește, că tot am citit Iona azi. Și ce mai pește, școala asta! Stat in bancă, ascultat și notat, teme când și când, profi inţelegători… hamsi. Și totuși, am colege care se bat cu pumnul in piept că nu există ceva mai groaznic ca școala, au trecut ele prin toate și știu. Ori colegi care nu pot asculta un sfat de la un profesor, pentru că ei le știu pe toate, s-au născut filosofi. Și eu sunt sătulă, stresată și intr-un hal de obosită incât abia văd ce scriu aici, pierd idei, mânânc cuvinte și mă opresc din două in două cuvinte să visez, aștept cu nerăbdare să se termine, dar mi-e frică de ce va urma; Eu una sunt sigură că voi regreta liceul, că o să existe perioade infinit mai grele și că o să-mi plâng de ciudă că mi-am pierdut anii ăștia cu căștile-n urechi, incercând să evit să fac legături cu colegii. Fiinţe cu care am vieţuit 12 ani in aceiași incăpere, dar care nu știu să lege două fraze despre mine. De asta nici nu inţeleg dorinţa asta de maturizare forţată care le-a pălit pe unele colege, de au ajuns borţoase la 18 ani, măritate cu casieri de la Profi, care chiulesc de la ultimele ore ca să meargă acasă să le gătească la soţi, și care plâng toată ziua certându-se cu soacrele la telefon. Nici nu am cum să inţeleg din moment ce nu sunt in locul lor. Cred că nu sunt destul de matură și responsabilă. Ori inconștientă.

Ooo, ești gravidă? Felicitări!
Da, felicitări ! Tocmai ţi-ai ratat viaţa.
Viaţa e prea scurtă ca să te legi singur la cap.

Am 19 ani și am stafide-n buzunar; vârsta asta nu-mi spune nimic, nu trezește sentimente materne in mine, nici măcar dorinţa de a-mi găsi un loc, ori sunt eu un spirit prea liber și nu suport ideea de stabilitate. Visez să-mi pierd tinereţea plimbându-mă cu trenul, termosul cu ceai și cărţile dintr-un colţ intr-altul al vieţii.
Dar știţi cum e, visăm la mare, ca copiii lui Iona; la marea fără pești.

Câteva citate din Iona, care m-au urmărit toată ziua:

„Incepe să fie târziu in mine. Uite, s-a făcut intuneric in mâna dreaptă și-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să strâng cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse…”

„Ar trebui să se pună un grătar la intrarea in orice sufet. Ca să nu se bage nimeni in el cu cuţitul.”

„Un sfert din viaţă il pierdem făcând legături. Tot felul de legături intre idei, intre fluturi, intre lucruri și praf. Totul curge așa de repede, și noi tot mai facem legãturi intre subiect și predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, așa cum ne vine exact, să nu mai incercăm să facem legături care nu ţin.”

„De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârșitul vieţii?”

Dar și mai important,
„de ce oamenii-și pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?”

Posted from WordPress for Android

UTOK caută un geniu al aplicaţiilor mobile.

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , on 15 Martie 2015 by Julia says:

Be Tomorrow’s App Genius este un concurs organizat de cei de la UTOK pentru tinerii care știu să dezvolte aplicaţii de Android. Premiul cel mare este de 2000€ și inscrierile au loc până in data de 19 aprilie, deci grăbiţi-vă și daţi vestea mai departe :D.

Acum ca să răspund și eu provocării blogaliniţiative, trebuie să recunosc că imaginaţia mea a cam luat-o razna și am inceput să mă gândesc la tot felul de aplicaţii care detectează pletoși pe o rază de 5 km, care alungă câinii vagabonţi prin fluiere, vibraţii, unde speciale, prin care poţi să-ţi personalizezi propria pizza pe micul ecran și să plasezi comanda spre cea mai apropiată pizzerie și una și mai SF: să schimbe design-ul exterior al telefonului după preferinţele tale. Asta ar fi tare.

Dar una mai serioasă, care m-a pus pe gânduri este Aplicaţia Ochișor – și nu râdeţi, știu că sună dubios, insă e primul nume care mi-a venit in minte :)).
Așa cum au spus blogalinitiative: Trăim intr-o lume in care există aplicaţii pentru absolut orice !
Petru ca suntem tot mai absorbiţi de tehnologie și majoritatea, in special a copiilor și adolescenţilor, petrecem mult timp cu ochii in micile ecrane ale telefoanelor, fie că scriem, trimitem mesaje, ne jucam sau testăm noi aplicaţii, ne forţăm ore in șir ochii și ar fi interesant să existe o aplicaţie care să anunţe periodic: băi, mai ia o pauza ! și să insiste, fiindcă suntem incăpăţânaţi. Iar pentru cei neinspiraţi, care nu au idee ce să facă cu mâinile când nu au un telefon prin apropiere, să vină și cu idei: fă-ţi temele, plimbă-ţi pisica, imbrăţișează un copac, cumpără chestii nefolositoare, ai o oră să inveţi să mergi voios in pas de cha-cha.
Să conţină un program de exerciţii pentru relaxarea ochilor – pentru că nu știu despre voi, dar eu cu cât sunt mai obosită, cu atât sunt mai trează, agitată și nu pot adormi, deci stau cu ochii in telefon – si de ce nu, că tot ni se permite s-o dăm in SF, să-ţi scaneze ochiul și să-ţi spună cât % este obosit, solicitat și de câtă pauză ai nevoie pentru a-și reveni (poate să-ţi calculeze și dioptria). Ori să regleze singură luminozitatea potrivită ochilor tăi… dar deja gândesc prea departe, așa că mă opresc aici.

Sunt curioasă, dacă v-aţi pricepe, voi ce aplicaţii aţi inventa? 😀

Posted from WordPress for Android

Tralalala-uri.

Posted in Random with tags , , , , , , , , , , , , , on 14 Martie 2015 by Julia says:

Sunt inconjurată de oameni serioși, plini de responsabilităţi, deci enervanţi de plictisitori. So, un articol random, pentru că n-am mai făcut de mult timp așa ceva, și mi-e dor să fiu o chestie stupidă – numai la asta sunt și eu bună.
In ultimul timp, i-am umplut mamei frigiderul de Fruttia – Nectar de Pere și Figo cu zmeurică, pe lângă Tedi-ul cel de toate zilele (cu banane, mai nou). Iubesc nectarul ăla.
Mai mult ca rulada. Și Julia nu iubește nimic mai mult decât rulada cu fructe de pădure. Și ceaiul. Și ness-ul. O să fac o rubrică despre ceaiuri. Ori băuturi. Ori smth. Nu știu, dar beau atâtea minuni intr-o singură zi, apoi mă mir de ce am o vezică așa mică și stresată.
Ador noua serie Teen Titans Go (2013). Sunt atât de coloraţi, nebuni și adorabili.
Și, ca să reliefez și mai mult personalitatea mea de copil bebe, ori chestie stupidă și romantică, intr-o dimineaţă m-am uitat la Elizabethtown (2005) și mi-a plăcut ! E un film amuzant, care incepe cu un eșec și se termină cu speranţă; un film despre viaţă și moarte, despre alegeri și despre lucrurile care contează cu adevărat. M-am uitat pentru că juca Orlando Bloom in el. Și deși ploua afară, mă simţeam ca intr-una din sâmbetele insorite in care ne uitam toată familia la comedii romantice, desene animate sau filme cu căţei. M-am simţit diferită, pentru că e genul de film pe care in alte contexte l-aș fi văzut legată de scaun. Totuși, nu inţeleg critica din spatele lui.
Dar am avut nevoie de filmul ăla. Cum am nevoie de Glee Club câteodată, când mai cade cerul pe mine și-mi petrec dimineţile de sâmbătă ciufulita, in cearceaful meu Pokemon, mâzgălind in agendele mele cu Despicable me 2 și Hobbitul, pentru că sunt atââât de matură…

Deci da, nu știu ce-i cu mine. Ori mă sperie bacul, facultatea, mutatul și alea-alea.
Ori sunt eu de fel un copil tâmpit cu o personalitate in contradictoriu.
Ori n-am personalitate.
Ori am doar o perioadă dubioasă in care imi iese la iveală partea mea copilăroasă mai mult decât ar trebui.

Cert e că iar am facut borș din blogul ăsta. Lacrimă.

Posted from WordPress for Android