Arhivă pentru Ianuarie, 2015

Nyu.

Posted in De-ale mele..., neCiorne with tags , , , on 5 Ianuarie 2015 by Julia says:

Incep să devin paranoică urmărind „evoluţia” aplicaţiei WordPress și incă mă bântuie drama-ciornelor de anul trecut, așa că am creat o nouă categorie pentru ciornele cărora știu că nu le voi găsi prea curând o continuare, ori lucruri găsite la intâlmplare pe care nu vreau să le pierd, așa că salvez cum pot; unele prin memento-uri, altele prin mail-uri and shit. Făcând puţină ordine pe aici mi-am dat seama că scriu foarrrte mult și prost. Postez și eu ce mi se pare mai interesant și mai de ţinut minte, dar nu garantez postări foarte intelectualnice or smth la categoria asta. Postări intelectualnice, HAHAHA. Măi ce-mi plac glumele mele…
Revenind. Am găsit asta intr-un memento, e tema mea la engleză de acum un an, doi. Ţin minte că am scris-o cu două minute inainte de a incepe ora și pe moment mi s-a părut foarte tare, dar acum mă intreb ce dumniehristos? Trebuia să facem reclamă unui produs și ca deobicei, nu pot face nimic serios cu viaţa mea.

Cangurul tau tocmai a facut pipi pe teza ta de doctorat? Ponta Printer iti sare in ajutor! Cu un design impresionant de Mickey Mouse, chiar si copiii tai vor fi incantati de el. Cumpara acum si vei primi o pereche de bocanci uzati si semnati „curul lui Basescu”. Ah, niciodata facultatea n-a fost mai usoara… Acum poti fi si tu prim-ministru. Ponta printer! Plang si crinii de ciuda….

Chiar imi pare rău că nu mi-a cerut tema, nu inţeleg de ce nu mă verifică niciodată. Nu e ca și cum i-aș face esee despre clonele lui Michael Jackson și scrisori către persoane cu nume de prostituate asiatice, nyu.

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

Ceva ce mă inspiră.

Posted in De-ale mele... with tags , , , , , , , on 4 Ianuarie 2015 by Julia says:

I hope that in this year to come, you make mistakes.

Because if you are making mistakes, then you are making new things, trying new things, learning, living, pushing yourself, changing yourself, changing your world. You’re doing things you’ve never done before, and more importantly, you’re Doing Something.

So that’s my wish for you, and all of us, and my wish for myself. Make New Mistakes. Make glorious, amazing mistakes. Make mistakes nobody’s ever made before. Don’t freeze, don’t stop, don’t worry that it isn’t good enough, or it isn’t perfect, whatever it is: art, or love, or work or family or life.

Whatever it is you’re scared of doing, Do it.

Make your mistakes, next year and forever.

                         – Neil Gaiman

Nu-mi place să umplu spaţiu aiurea cu citate and shit, pentru asta am post-it-uri, dar Neil ăsta m-a lăsat așa… pe lângă gard, pe lângă drum, nu știu cum să zic, mă bântuie de câteva zile cuvintele lui și le găsesc foate inspiraţionale, motivaţionale și alte cuvinte care se termină in „ale”… dar mai puţin anale. Nu, că iar sunt retardată… imi place citatul ăsta, fac dzo din el, pa.

Posted from WordPress for Android

Tragem o liniuţă?

Posted in De-ale mele..., Postzilla. with tags , , , , on 1 Ianuarie 2015 by Julia says:

New year, new me… bullshit.

Din ianuarie mă pun cu burta pe carte… mă apuc de sport… devin vegetariană…mă las de fumat… citesc atâtea cărţi… nu mai chiulesc… nu mai beu… nu mai joc voley cu găinile lu’ vecina…
Oh, staph.
Dacă n-ai făcut un lucru din ce ţi-ai propus in acest an, ori nu a fost destul de important pentru tine, ori pur și simplu n-a fost momentul lui, n-ai avut posibilitatea; deci gata cu vinovăţia și promisiunile pentru „la anu'”, eu una m-am săturat de latura mea perfecţionistă care s-a păstrat din vechea-Iulia, care simte nevoia de schimbare la apropierea oricărei zi de luni sau de intâi sau la care dezinteresul total se instalează brusc când vede că nu i-a ieșit un lucru perfect din prima. Pentru că oricât de dezordonată si uitucă am devenit, incă mă calcă pe nervi când văd trei lucruri de mărimi diferite nearanjate in ordinea corespunzătoare (mic-mare sau mare-mic); da, am o problemă cu multe chestii de genul ăsta, dar mă repar. Adică, ori suntem dezordonaţi, ori nu mai suntem. Știu, acum cineva m-ar intreba (pentru a mia oară, de altfel): cum să-ţi dorești să fii dezordonată? Nu imi doresc așa ceva. Vreau un echilibru: nu vreau nici să mă enerveze dacă cărţile nu-mi sunt aranjate după mărime și la distanţe egale, nici să mă simt confortabil cu fotoliul plin de cărţi și caiete. Fuck, uneori nici eu nu mă inţeleg. Dar oamenii perfecţioniști, in opinia mea, sunt niște triști, și spun asta fiindcă și eu am fost acolo: niciodată nu vei fi mulţumit de tine, vei fi stresat de cum să faci să fie tot mai bine (și da, am avut o copilărie stresată fără ca părinţii mei să pună vreo presiune pe mine) și o să ajungi un depresiv… asta dacă nu-ţi bagi picioarele sau te lași influenţat de gena strămoșească (incep să cred că am moștenit zăpăceala și memoria de la neamul mamei, doar că nu s-a instalat la timp). Eu acum imi dau seama că atunci când eram mică eram (mă enervează până și să repet același cuvânt de două ori intr-o singură frază, de aia scriu in propoziţii scurte) ca bunicul meu și cu timpul am ajuns ca bunica. De la un pol la altul. Yay, „maturizare”, m-ai zăpăcit. Kay, iar sunt retardată… Ignoraţi titlul postării, nu are legătură cu faptul că aberez pe aici.
Revenind, inainte făceam și eu listuţe, dar zilele trecute tot vorbind cu lumea, tot primind intrebări de genul: ce planuri ai pentru 2015? mi-am dat seama că nenea Paișpicel ăsta a fost total imprevizibil și spontan, iar majoritatea lucrurilor pe care le-am bifat pe listuţa to-do 2014 le-am făcut pentru că trebuiau să se intâmple, era inevitabil, erau lucruri incepute in anii vechi, care trebuiau să-și găsească sfârșitul cândva. Mi-am dat seama că n-am nicio satisfacţie când urmez un scenariu. Că prefer să fac o nebunie de moment decât să-mi pun o sută de intrebări și să ratez momentul, ca apoi să am ce regreta. Și că dacă imi doresc un lucru, il fac pur și simplu. Vreau să mă las de fumat, mă las de fumat – nu mai pun mâna pe ţigară, pa. Vreau să devin vegetariană, nu mă mai dau la găinile lu’ vecina. Vreau să-l pup pe Luke Evans, il pup, după ce… titlu. N-ai nevoie de promisiuni, ai nevoie de ambiţie. Așa că anul acesta NU listuţe, NU promisiuni, chiar dacă o să fie greu pentru că iulia. Mai degrabă voi construi lista pe parcursul anului…

Un an tot pe-atât de bun și nebun imi doresc, și voi fi fericită !

La mulţi ani, lume! An nou fericit and shit.

P.S: lel, nu-mi vine să cred că tocmai am scris articolul ăsta, abia ce-am ajuns acasă, e 7 dimineaţa și sunt ameţită
P.S 2: PRIMA POSTARE DIN 2015.

Posted from WordPress for Android