Aici sau acolo.

Observ că românii au o problemă cu gânditul. Li se pare lor foarte normal să iţi spună ce e bine, rău, normal, ce și cum trebuie să faci, și dacă se poate, să ia și decizii in locul tău.
Intotdeauna am fost de părere că fiecare are dreptul să-și aleagă calea, independent de părerile – de rahat – ale celor din jur, și nu consider decizia de a părăsi ţara un criteriu după care să poţi judeca un om. Nimeni nu pleacă de prea bine, toţi pleacă de nevoie. Pentru un trai mai bun, o șansă la viitor pentru copii, un mediu mai sănătos, intre oameni mai civilizaţi, dar mai ales, pentru că tu, ca și român, nu ești susţinut in propria ta ţară. Iar dacă tu nu faci un pas pentru o existenţă mai bună, nimeni altcineva nu il va face in locul tău. Nici Ponta, nici Basescu, nici Dzo.

Și acum vin patrihoţii cu a lor mentalitate de căcat, bazată pe principiul fută-i capra vecinului: că nu vă iubiţi ţara, n-aveţi pic de respect pentru strămoșii voștri, ești un laș care alege calea mai ușoară, că mergi să fii sclav in ţara altora, ar trebui să ţi se retragă cetăţenia și drepturile, n-ar trebui să te mai numești român, trădătorule, huo etc, și da, am auzit și afirmaţii mai grave, mai aberante, mai pline de ură. Ura unor români pentru alţi români. Dar ca să răspund la toate:
Faptul că m-am născut in România este o intâmplare. Nu am niciun fel de obligaţie morală faţă de ţara asta, deoarece nu am ales să mă nasc in ea. Este doar un spaţiu geografic de care mă leagă amintiri. Istoria strămoșilor noștri nu imi arată decât că românul intotdeauna a fost un nenorocit, se vede in poezie și in faptul că exact aceiași situaţie in care suntem acum, erau și românii de acum 100 de ani. Nu invăţăm nimic din greșelile pe care le facem, pentru că suntem superficiali și ignoranţi, un popor spălat pe creier și incapabil să evolueze. O dată la câteva sute de ani trebuie să vină un străin să facă curăţenie in ţară, căci românii sunt ocupaţi cu cearta, corupţia, „care-i mai părerist” etc. Trebuie să fii idiot, nu laș, să te mulţumești cu căcatul care ţi se dă și să nu-ţi dorești nimic mai mult pentru tine, familia ta. Comentariile astea negative nu pot veni decât de la niște oameni lași, conștienţi de faptul că nu ar avea curajul să plece și să se descurce singuri in lume. Și n-am să inţeleg niciodată ideea de „cale mai ușoară”. Nu e ca și cum ești plătit să stai degeaba, doar că munca ta e apreciată altfel, are o altă valoare. Nu e deloc ușor să-ţi lași familia in ţară și să iei de la zero printre străini. Nici dincolo nu e viaţa roz, și acolo ai problemele tale, dar e ceva mai mult. Nu e bătaie de joc pe faţă. De ce să stai să te plângi in România că nu ţi-e bine și să te lupţi singur cu morile de vânt, când poţi să mergi să-ţi fie bine? Alegi calea mai ușoară, dar totodată ești un sclav? Logicus maximus. Mai bine sclava altora, decât sclavă in propria ţară. Și, până la urmă, de ce trebuie să fie muncă așa de solicitantă? De ce trebuie să te chinui, ca să ai un trai decent? Eu sincer, nu văd prea multe motive pentru care aș rămâne in România, și nu neapărat din cauza banilor, ci din cauza oamenilor imi vine să fug. Când am revenit in România, parcă mi s-a pus un nor negru deasupra capului, e un mediu foarte stresant, iar aici nu fac decât să merg la școală, acolo munceam și eram mult mai relaxată și odihnită după 6 ore de muncă, decât sunt aici după 6 ore de stat in cur la școală inconjurată de giboni.
Cât despre cetăţenia română… o, ce pierdere ! Intr-o ţară in care corupţia e la putere, economia scârţâie, sistemul de invăţământ este prost, iar cel de sănătate este bolnav, să-ţi tot vină să te mândrești cu ţara ta. Drepturile nu pot să mi le ia, fiindcă nu pot lua ceva ce nu am. Cum ar fi dreptul la sănătate. Fac naibii un infarct in drum. Chemi salvarea, iar după ce ca ii ia mai bine de o oră să ajungă, se trezesc la faţa locului că trebuie să cheme Smurdu, că ei n-au un căcat de defibrilator. Am văzut cu ochii mei cazuri de genul.

Acum, inţeleg mândria de a avea un președinte care promite multe, dar de la asta la „parcă te unge pe suflet când vorbește”, e cale lungă. Numai vă drogaţ. Va dura un timp pana vor incepe sa se indrepte lucrurile. Hai să nu facem semizeu dintr-un om căruia nu știm ce-i poate capul.

NU URĂSC ROMÂNIA. Este o ţară prea frumoasă, cu o limbă foarte expresivă și cu siguranţă există și ţări care o duc mai prost, dar mă obosesc oamenii, popor manelizat, cre(ș)tinopat, atât de plin de ifose și prejudecăţi, atât de intolerant și mândru pe „munca” altora. Vai, suntem români… Ce-ati făcut voi pentru ţara asta, ca să vă puteţi mândri cu faptul că sunteţi români? Și-a luat-o mă-ta pe sub fustă pe plai ardelenesc, extraordinar. Mai spune-mi…

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

3 răspunsuri to “Aici sau acolo.”

  1. Nu pot sa cred ca existi.
    In oct am o nunta la brasov.
    Te sun eu.
    Fac rost de numar,da? :))

    • Julia says: Says:

      da, sigur, mă anunţi :)) ţi l-aș da de acum, dar mi-l schimb in fiecare lună pentru că #foștidubioși #mafie

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: