Pășciun fericit !

Anul acesta am primit mai multe cadouri și mai faine ca niciodată, dar Crăciunul ăsta e mai sec ca oricând. :/
Ce mama lui Magellan s-a intâmplat? Unde e zăpada, unde sunt bulgării care-ţi ameninţă urechile, oamenii de zăpadă siniștrii, spiritul Crăciunului? Oricât de anti-iarnă sunt, trebuie să recunosc că perioada asta nu mai are niciun farmec… Zilele acestea am stat efectiv in tricou afară, n-aveai niciun stres, cer albastru, frumos, senin, nicio urmă de nor, soare puternic… Când eram mică și mă trimitea mama să iau praf de copt in Ajun, luam trei șube pe mine, și tot ţurture mă intorceam acasă. Ţin minte că-mi lua o oră să-mi revin și să mă incălzesc când veneam de afară, iar in drum spre școală mergeam efectiv cu spatele, așa viscol era, că nu vedeai pe unde mergi. Săracii oameni, care-și dădeau zăpada, ne făceau potecă, iar după ce treceam, maxim două minute și zăpada era inapoi. Aveam in curte mormane de doi metri de zăpada, Dani iși făcea cazemate, stătea câte un om de zăpada o lună in faţa porţii. Acum n-ai cu ce să faci nici un bulgare. Cum se pune se și topeste… și intr-un fel mă bucură, dar mi se pare al naibii de straniu când văd cum bate soarele ăla orbitor pe bradul meu.

Apoi, mai era și Crăciunul. Ignorând aspectul religios, care s-a pierdut de mult și pe care noi nu l-am sărbătorit niciodată…. ţin minte că in fiecare Ajun făceam prăjituri cu mama; imi dădea acolo o bucată de aluat și-l dădeam de toţi pereţii, făceam forme dubioase ce-mi veneau mie in minte, le punea la copt separat, iar apoi sub braduţ cu un pahar de lapte, iar eu mă rugam toată noaptea să nu-și rupă Moșul dinţii in ele… ca no, aluatul ăla era ca cimentul, dar era cute. Crăciunul era perioada aia de zile liniștite petrecute in familie, prin zăpadă, prin casă la vin fiert și la un film pe Hallmark. Ce iţi trebuia mai mult?
Acum știi că vine Craciunul când apar decoraţiuni in toate magazinele, te inghesui și să-ţi iei o pâine, vine popa peste tine in casă să sfinţească, apar afișe cu Hrușcă, reclame la concertele lui Bănica, glume cu Fuego, Singur acasă pe ProTv, orașul incepe să se imbrace in luminiţe and shit, vezi știri de genul „intoxicaţie alimentară, au mâncat prea mult, au băut prea mult.” A devenit monoton, același scenariu an de an.
Adevarul e ca iarna, cel puţin pentru mine, e un anotimp deprimant și fără beculeţe și decoraţiuni, totul ar fi așa sec, gri. Dar care e rostul? Bănuiesc că se bagă destui bani in decoraţiuni prin oraș și electricitate, mai ales in Brașov, bani care ar putea fi folosiţi in scopuri umanitare, că tot nu mai putem noi de bunătate in perioada asta.
Acum copiii vor iphone și tablete numai pentru a se lauda pe facebook cu ele, colindă pentru bani, se strâmbă dacă le dai o portocală, iar toţi oamenii sunt așa plini de o ipocrizie și lăcomie in perioada asta, de-mi vine să vomit. Adică, eu nu consider că ai nevoie de un anotimp sau o sărbătoare ca să faci un bine, asta e o chestie ce ţine de natura ta ca om. Omul in esenţă este bunătate, toleranţă, altruism și nu inţeleg de ce ai nevoie de un cult, o religie sau o sărbătoare care să iţi amintească asta. Dacă nu o faci dintr-o pornire interioară de-a ta, ce rost are? Atâta ipocrizie, falsitate, cum spuneam. Trebuie să devenim mai buni… nu, trebuie să fim buni. Tot timpul. Nu să devenim, nu mai buni. Și unde Cristos scrie in Biblie că trebuie să mănânci până ţi se face rău și ajungi la spital? Nu-i inţeleg pe oamenii ăștia.

Recent am auzit o chestie de genul: Moș Crăciun e o minciună, iar eu n-o să-mi mint copilul, ce o sa inţeleagă din asta, că e bine sa minţi?
Toată treaba cu Moș Crăciunul, la fel ca și cea cu Iepurașul sau Zâna Mâseluţă e o joacă(pe lângă faptul că e o chestie din care unii scot bani frumoși), iar copiii au nevoie de joacă ! Un copil care nu se joacă o sa aibe o viaţă de căcat, și să fim serioși, că viaţa e din ce in ce mai de căcat, dar dacă căcatul incepe dinainte să se termine copilăria… urât. E rău să fii prea serios cu viaţa, prea raţional. Mă uit la fratele meu, e un copil foarte inteligent, amuzant, gânditor, analizează totul și nu spun asta pentru că e fratele meu, ci pentru că toată lumea il consideră un copil special.Asta pentru că intotdeauna ne-am folosit de imaginaţie… mereu am creat povești, mai mult sau mai puţin credibile pentru el, ca Marţianul Marţipan, care trăiește in guriţa lui, face surf din când in când pe limbă și când cască i se agaţe de omuleţ sau de-un dinţișor și ţipă după ajutor (stupid, știu, dar pentru un copil de 6 ani, asta era distracţie garantată). Mă uit la el cum iși creează tot felul de povestioare, scrie toată ziua, are atât de multă imaginaţie, fiindcă intotdeauna s-a jucat cineva cu el și este un copil foarte fericit, foarte dus cu pluta și in același timp mă uimește când vine de la școală și-mi zice: mă tot gândesc… dar nu stiu ce sa cred. sa o cred pe doamna de religie care spune ca omul a fost facut din pamant… sau sa o cred pe doamna de biologie care spune ca s-a facut din maimuta. Are 11 ani și deja se indoiește de existenţa lui Dzo și-și pune tot felul de intrebări curioase, deci nu văd cum i-a dăunat lui faptul că a crezut in Dzo, Crăciuni și alte chestii până nu demult. Oameni, lăsaţi copiii să viseze, să creadă in Moș și-n zâne, nu-i faceţi niște triști. Să-i spui unui copil că nu există Moș Crăciun, când toţi colegii lui sau copiii de vârsta lui se laudă cu ce-au primit de la Mosul, e ca și cum i-ai lua copilului jucaria din mana și-ai zice: nu te juca cu asta, nu e o mașina reală ! nu-i pune nume la păpușa asta, nu are certificat de naștere, buletin, nu există. Au și lucrurile astea un farmec al lor. Amintirile legate de acea perioadă, când il așteptam le moșul, sunt singurele la care mă gândesc cu drag. Mie nu-mi plac copiii, dar in perioada asta, parcă fain ar fi fost ca Dani să mai fi crezut in Moșul, cu toate că mai face el pe prostul câteodată ca să pară inocent și dulce… Dar gata, că devin nostalgică.

Mulţum’ tuturor pentru cadourile de anul acesta, au fost tot ce mi-am dorit, și chiar un pic mai mult.

Crăcit Fericiun !

image

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

4 răspunsuri to “Pășciun fericit !”

  1. Frumoasă postare ,deși mi-a plăcut partea cu imaginația ,mă sperie poza aia

  2. Epica incheierea =))))

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: