Arhivă pentru Decembrie, 2014

2014 in cărţi.

Posted in De-ale mele... with tags , , , , on 29 Decembrie 2014 by Julia says:

Cum am mai spus, a fost un an traumatizant din punct de vedere literar, nu știu dacă din cele 27 – DA, numai atât am reușit să citesc – pot să aleg 5 cărţi pentru raftul de cărţi preferate.

Am inceput anul in forţă, am citit Tess d’Urberville, patru volume din Harry Potter (II-V), Alice in Ţara Minunilor și Ţara din Oglindă, apoi am lălăit-o; am vomitat pe Exerciţii de echilibru, Fluturi și Lovestory-ul lui Segal, am fost dezamăgită de Divergent, Sputnik și Eliade – am ales Dragostea nu moare in locul Mayitreei; am redescoperit-o pe Christie prin a ei Crimă anunţată; mi-am imaginat ce frumos ar fi fost liceul in perioada Cișmigiu & comp; Bună dimineaţa, băieţi ! și Liceenii; am descoperit scriitori japonezi ca Murakami și Kawabata; am rămas puţin hipnotizată de Copiii pierduţi ai lui Straub și am inceput și abandonat o grămadă de cărţi pe care nu știu dacă le voi mai relua vreodată.

Cam astea ar fi preferatele de anul ăsta:
1. Pădurea norvegiană, Murakami
2. Hoţul de cărţi, Zusak
3. Cimitirul, Teleșpan
4. Frankenstein, Shelley
5. Harry Potter și prizonierul din Azkaban, Rowling
6. Omul invizibil, Wells
Sunt mai multe decât imi imaginam.
Ar mai fi Orașul cu salcâmi, insă incă nu am terminat-o, probabil o voi termina in ianuarie, dacă nu mă apucă in seara asta vreo ambiţie.
Nah, pe cine păcălesc, Lenea și-a reluat activitatea și mintea mea e numai la Revelion.
Curios, dar mi-a mers bine in toate direcţiile anul acesta, mai puţin cea literară. Sunt atât de dezamăgită incât aproape mi-a pierit orice chef de a incepe o carte nouă, dar voi găsi eu ceva ambiţie cât de curând, sper…

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

Momentul ăla…

Posted in De-ale mele..., Random with tags , , , , on 28 Decembrie 2014 by Julia says:

– când aștepţi foarte mult un mesaj de Crăciun de la o anume persoană, iar când in sfârșit il primești răspunzi: „mutumesc”. FAIL TASTATURA FAIL MI-AI STRICAT MOMENTUL TU ȘI STELUŢA SALVATOARE *

– când nu suporţi un om, te-ai certat cu el recent și i-ai da genunchi in gât și-n somn, iar apoi iţi zici: of, e singură și pustie, hai să-i urez un Crăciun de care vrea ea, iar răspunsul ei e atât de călduros și jalnic, incât ţi se face milă de ea și-ţi petreci o noapte făcând-o să râdă și să se simtă specială, iar apoi te compleșește cu amabilităţi și incredere… și puii mei, de ce nu pot fi malefică până la capăt?

– când te cerţi cu tot fameleonul că nu vrei brad de Crăciun, apoi ești cea mai entuziasmată de el și-l pozezi din toate unghiurile;

– când in Ajunul Crăciunul stai in tricou afară și te plâgi că nu-i Crăciun fără zăpadă, iar a treia zi de Crăciun vine frigul și zăpada și te plângi că nu e vară;

– când ești atât de plictisit incât ajungi să te joci Chicken Invaders 3, ediţia de Crăciun.

Vreau să-mi fac banner pentru blog din pisica asta, cum e? 🙂

image

Posted from WordPress for Android

Pășciun fericit !

Posted in De-ale mele..., Postzilla., Românica, Storytime with tags , , , , , , on 26 Decembrie 2014 by Julia says:

Anul acesta am primit mai multe cadouri și mai faine ca niciodată, dar Crăciunul ăsta e mai sec ca oricând. :/
Ce mama lui Magellan s-a intâmplat? Unde e zăpada, unde sunt bulgării care-ţi ameninţă urechile, oamenii de zăpadă siniștrii, spiritul Crăciunului? Oricât de anti-iarnă sunt, trebuie să recunosc că perioada asta nu mai are niciun farmec… Zilele acestea am stat efectiv in tricou afară, n-aveai niciun stres, cer albastru, frumos, senin, nicio urmă de nor, soare puternic… Când eram mică și mă trimitea mama să iau praf de copt in Ajun, luam trei șube pe mine, și tot ţurture mă intorceam acasă. Ţin minte că-mi lua o oră să-mi revin și să mă incălzesc când veneam de afară, iar in drum spre școală mergeam efectiv cu spatele, așa viscol era, că nu vedeai pe unde mergi. Săracii oameni, care-și dădeau zăpada, ne făceau potecă, iar după ce treceam, maxim două minute și zăpada era inapoi. Aveam in curte mormane de doi metri de zăpada, Dani iși făcea cazemate, stătea câte un om de zăpada o lună in faţa porţii. Acum n-ai cu ce să faci nici un bulgare. Cum se pune se și topeste… și intr-un fel mă bucură, dar mi se pare al naibii de straniu când văd cum bate soarele ăla orbitor pe bradul meu.

Apoi, mai era și Crăciunul. Ignorând aspectul religios, care s-a pierdut de mult și pe care noi nu l-am sărbătorit niciodată…. ţin minte că in fiecare Ajun făceam prăjituri cu mama; imi dădea acolo o bucată de aluat și-l dădeam de toţi pereţii, făceam forme dubioase ce-mi veneau mie in minte, le punea la copt separat, iar apoi sub braduţ cu un pahar de lapte, iar eu mă rugam toată noaptea să nu-și rupă Moșul dinţii in ele… ca no, aluatul ăla era ca cimentul, dar era cute. Crăciunul era perioada aia de zile liniștite petrecute in familie, prin zăpadă, prin casă la vin fiert și la un film pe Hallmark. Ce iţi trebuia mai mult?
Acum știi că vine Craciunul când apar decoraţiuni in toate magazinele, te inghesui și să-ţi iei o pâine, vine popa peste tine in casă să sfinţească, apar afișe cu Hrușcă, reclame la concertele lui Bănica, glume cu Fuego, Singur acasă pe ProTv, orașul incepe să se imbrace in luminiţe and shit, vezi știri de genul „intoxicaţie alimentară, au mâncat prea mult, au băut prea mult.” A devenit monoton, același scenariu an de an.
Adevarul e ca iarna, cel puţin pentru mine, e un anotimp deprimant și fără beculeţe și decoraţiuni, totul ar fi așa sec, gri. Dar care e rostul? Bănuiesc că se bagă destui bani in decoraţiuni prin oraș și electricitate, mai ales in Brașov, bani care ar putea fi folosiţi in scopuri umanitare, că tot nu mai putem noi de bunătate in perioada asta.
Acum copiii vor iphone și tablete numai pentru a se lauda pe facebook cu ele, colindă pentru bani, se strâmbă dacă le dai o portocală, iar toţi oamenii sunt așa plini de o ipocrizie și lăcomie in perioada asta, de-mi vine să vomit. Adică, eu nu consider că ai nevoie de un anotimp sau o sărbătoare ca să faci un bine, asta e o chestie ce ţine de natura ta ca om. Omul in esenţă este bunătate, toleranţă, altruism și nu inţeleg de ce ai nevoie de un cult, o religie sau o sărbătoare care să iţi amintească asta. Dacă nu o faci dintr-o pornire interioară de-a ta, ce rost are? Atâta ipocrizie, falsitate, cum spuneam. Trebuie să devenim mai buni… nu, trebuie să fim buni. Tot timpul. Nu să devenim, nu mai buni. Și unde Cristos scrie in Biblie că trebuie să mănânci până ţi se face rău și ajungi la spital? Nu-i inţeleg pe oamenii ăștia.

Recent am auzit o chestie de genul: Moș Crăciun e o minciună, iar eu n-o să-mi mint copilul, ce o sa inţeleagă din asta, că e bine sa minţi?
Toată treaba cu Moș Crăciunul, la fel ca și cea cu Iepurașul sau Zâna Mâseluţă e o joacă(pe lângă faptul că e o chestie din care unii scot bani frumoși), iar copiii au nevoie de joacă ! Un copil care nu se joacă o sa aibe o viaţă de căcat, și să fim serioși, că viaţa e din ce in ce mai de căcat, dar dacă căcatul incepe dinainte să se termine copilăria… urât. E rău să fii prea serios cu viaţa, prea raţional. Mă uit la fratele meu, e un copil foarte inteligent, amuzant, gânditor, analizează totul și nu spun asta pentru că e fratele meu, ci pentru că toată lumea il consideră un copil special.Asta pentru că intotdeauna ne-am folosit de imaginaţie… mereu am creat povești, mai mult sau mai puţin credibile pentru el, ca Marţianul Marţipan, care trăiește in guriţa lui, face surf din când in când pe limbă și când cască i se agaţe de omuleţ sau de-un dinţișor și ţipă după ajutor (stupid, știu, dar pentru un copil de 6 ani, asta era distracţie garantată). Mă uit la el cum iși creează tot felul de povestioare, scrie toată ziua, are atât de multă imaginaţie, fiindcă intotdeauna s-a jucat cineva cu el și este un copil foarte fericit, foarte dus cu pluta și in același timp mă uimește când vine de la școală și-mi zice: mă tot gândesc… dar nu stiu ce sa cred. sa o cred pe doamna de religie care spune ca omul a fost facut din pamant… sau sa o cred pe doamna de biologie care spune ca s-a facut din maimuta. Are 11 ani și deja se indoiește de existenţa lui Dzo și-și pune tot felul de intrebări curioase, deci nu văd cum i-a dăunat lui faptul că a crezut in Dzo, Crăciuni și alte chestii până nu demult. Oameni, lăsaţi copiii să viseze, să creadă in Moș și-n zâne, nu-i faceţi niște triști. Să-i spui unui copil că nu există Moș Crăciun, când toţi colegii lui sau copiii de vârsta lui se laudă cu ce-au primit de la Mosul, e ca și cum i-ai lua copilului jucaria din mana și-ai zice: nu te juca cu asta, nu e o mașina reală ! nu-i pune nume la păpușa asta, nu are certificat de naștere, buletin, nu există. Au și lucrurile astea un farmec al lor. Amintirile legate de acea perioadă, când il așteptam le moșul, sunt singurele la care mă gândesc cu drag. Mie nu-mi plac copiii, dar in perioada asta, parcă fain ar fi fost ca Dani să mai fi crezut in Moșul, cu toate că mai face el pe prostul câteodată ca să pară inocent și dulce… Dar gata, că devin nostalgică.

Mulţum’ tuturor pentru cadourile de anul acesta, au fost tot ce mi-am dorit, și chiar un pic mai mult.

Crăcit Fericiun !

image

Posted from WordPress for Android

Rockerul manelist

Posted in Azi mă piş pe ..., Genul ala, Postzilla. with tags , , , , , , , , , , , on 24 Decembrie 2014 by Julia says:

hei 

Julia P
hei

Rockerul manelist
imi dai add te rog :o3.
ma enerveaza fb.ul ca nu pot da add.. (ciudaaat)

Julia P
nu stiu. in primul rand, de ce ti-as da add? ne cunoastem? de unde m-ai cules? :))

Rockerul manelist
de pe grupul ala
sunt andrei imi pare bine

Julia P
iulia, si mie, dar cu ce ocazie?
care grup? sunt in multe. :)) comunitatea rock?

Rockerul manelist
mda
mhm
ala cu „romana” lui (sunt curioasă dacă a ta e mai bună)

Julia P
da :)) m-am distrat.

Rockerul manelist
si eu 
cati ani ai?

Julia P
18, tu/

Rockerul manelist
24
22 * (nici nu știe câţi ani are)

Julia P
multi inainte

Rockerul manelist
si asculti rock ? (nu, m-ai găsit intr-un grup de rockeri pentru că, evident, ascult gangsta-rap)

Julia P
da

Rockerul manelist
ia zi ce :)(
:)) maneleeeee (miștocărie de „rocker experimentat” din părţi)

Julia P
heavy

Rockerul manelist
:))) (nu inţeleg de ce râde)
ok

Julia P
da, pă sistem

Rockerul manelist
si esti din brasov

Julia P
sorry, dar imi merge netu ca pl (metaforă)

Rockerul manelist
:)) (râs die pulă)

Julia P
da

Rockerul manelist
intra greu pl ? (a auzit cuvântul magic: „pulă”)

Julia P
vorba vije
vine

Rockerul manelist
nu intra greu atata timp cat e excitata si e uda :)) . intra chiar foarte usor sti (zi zău)

Julia P
stiu. (meh)

Rockerul manelist
ai vazut pornache si sti de acolo (tu sigur nu știi din altă parte)

Julia P
wtf (unde dracu’ e butonul de block?)

Rockerul manelist
:))
ce ?
oricine s a uitat la pornache :)) (zi zău part II)

Julia P
ya, dar n-am inteles ce ai vrut sa insinuezi

Rockerul manelist
meh nu te am intrebat daca ai incercat :)) (dar nu trebuie să mă intrebi tu așa ceva și nu-mi amintesc de ce purtăm discuţia asta de căcat)

Rockerul manelist
asa. sti ce simtim noi baietii acolo? :)) (pfoa, zi să moară nea Mărin din colţ !)
:)) (râs de pulă, reluare)

Julia P
ma rog, sorry, dar te-am scos de la prieteni :)). nu pari genul meu de om, nu prea ne intelegem. sa ai o viata faina ! (părere sinceră aici, incercare de amabilitate. fail)

Rockerul manelist
lol o.o (privire dubioasă)
te apuca (constatare)
da mi si block ca sa fie treab treaba (pentru că da, dacă un om nu vrea să vrea să vorbească cu tine, nu ajunge să-l scoţi din listă și să nu-i mai violezi căsuţa de mesaje, block, nene ! păi ce facem aici?)
nasoalo :)) (acum 10 min când cerșeai add nu eram nasoală, nu?)

Julia P
poftim? :))

Rockerul manelist
dispari pa
da mi in pula mea block ca sa fie treaba treaba :)) (dar dă-mi tu, te crizezi ca o pizda pe aici. lene la castel)

Julia P
sunt oameni si oameni, dude, doar pentru ca nu pari genul meu de om, nu inseamna ca sunt o nasoala or smth, pur si simplu simt ca nu ne intelegem. da-mi block, idgaff (hipster mode on)

Rockerul manelist
mori
dispari
da mi block si suge pula :))

Rockerul manelist
esti manelista (dacă un om nu vrea să vorbească cu tine, sigur e manelist !)

Julia P
omule, ai probleme, critici manelistii, dar esti mai prejos ca ei.

Rockerul manelist
lasa te de metal si rock si apuca te de facut dedicatii la lautari (habar n-am cum vine chestia asta cu lăutarii, dar văd că le știe el binie)
tu ai probleme

Julia P
:)) bine, ma, daca zici tu. acum te simti mai bine?

Rockerul manelist
esti o vaca
hai continuam sa ne injuram? (nu pot să continui ceva ce n-am inceput, baftă!)
te fut in gura

Julia P
:)) penibil

Rockerul manelist
penala
:))
manelista (mamă, asta e jignirea supremă pentru el, cred că e genul ăla care mângâie parizerul pe ascuns și se folosește de chestia asta ca să se mascheze)

Julia P
omule, eu imi dau seama din prima conversatie daca o sa ma inteleg cu un om sau nu. am avut dreptate, esti un jeg

Julia P
nu te-am jignit, tu ai inceput. sa nu mai spui nimanui ca esti rocker

Rockerul manelist
imi dai odata block inainte sa ti dau report la profil. sunt jegos cu cine merita (mă ameninţă, how cute :3 ca la grădi.)

Julia P
si de ce merit?

Rockerul manelist
sunt rocker de 15 ani :)). (da, sigur de asta merit; ce treabă are muzică cu rahatul lui de comportament, oricum?) de cand tu sugeai de la ma ta (poţi să fii și de 20, tot puţi a prost)

Julia P
penibil, omule. fa-ti un control la cap.
nu se vede
mai lucreaza la atitudine, ca e mai jalnica decat a unui manelist

Rockerul manelist
nu mai stau sa ti explic teoria. (teoria a ce?) :)) vacile nu au ce cauta pe fb sau sa asculte rock
du tte la pascut
ratato
:))

Julia P
nu ma cobor la mintea ta, n-am de gand sa te jignesc, ca te-a jignit destul natura.

Rockerul manelist
o sa te injur si imi bag pula in gura ta pana mi dai block
:))

Julia P
daca atat te duce capul :)). bafta !

Rockerul manelist
pisi hai sa fim seriosi. (deci eu sunt neserioasa aici) oamenii au fost creati pe cacata asta de stanca ovala ca sa se accepte unul pe altul asa cum sunt ei (ah, deci eu sunt obligată să vorbesc cu orice dubios pe care-l mănâncă in cur să se bage in seamă cu mine; dacă ești așa pro-pace și toleranţă, de ce nu-mi respecţi căcatul și mă jignești, in loc să mă accepţi așa cum sunt și treci peste? oh, stai, deja cer prea mult cutiuţei ăleia)
fie boi inculti dobitoci sau jegosi (te-ai descris perfect)
nu eu trebuie sa mi fac control. ci tu. . tu nu accepti oamenii asa cum sunt
si din cauza asta te injur :)) (nu, mă injuri fiindcă ești te frustrează faptul că ţi-am dat cu flit și pentru că de altceva oricum nu ești in stare) ca tu ai fost jegoasa
nu eu . eu nu am nici o vina pisi
de aia meriti sa fiu.jegos cu tine. specimene ca tine is pe toate drumurile :)). (mă cunoaște?) si nici macar nu ma cunosti si deja iti dai cu parerea. (dar tu ce faci, boua?) ce repede.. voi femeile aveti impresia ca le stiti pe toate (poate pentru că vă simţim, bă, pulărăilor)
toate exagerati (da, mă, eu am injurat in toate direcţiile pentru că cineva a zis că nu sunt genul lui de om)

Julia P
in primul rand, nu ma lua cu pisi :)). in al doilea rand, cred ca am tot dreptul sa aleg cu cine sa vorbesc si cu cine nu, mai ales ca e facebook-ul si timpul meu liber, iar daca eu simt ca nu suntem pe aceiasi lungime de unda, e fix problema mea. mi s-a parut mai CORECT sa-ti spun asta, decat sa te ignor si sa te trezesti scos de la friend

Julia P
„specimene ca mine” – omule, nu ma cunosti si n-ai niciun drept sa ma judeci pentru o decizie din asta. crezi ce vrei mi se rupe

Rockerul manelist
atunci.o sa vedem daca o sa ti convina sa te aleaga altiu pe tine dupa bunul plac :)) (nu inţeleg. ce cocostaneză vorbește ăla acolo?)
si meriti sa se comporte toti jegos cu tine pizda proasta :)) (care „toţi”, mă? :)) )

Julia P
? uite, vezi, nu ne intelegem :))
(de unde atâta calm pe capul meu?)

Rockerul manelist
sa mori calcata de masina

Rockerul manelist
tu m ai provocat (ce)
faci umbra degeaba pamantului (da, adevărul e că el aduce o contribuţie imensă societăţii belind pula pe facebook)

Julia P
un om inteligent nu raspunde la provocari puerile, cati ani ziceai ca ai? ai trait degeaba

Rockerul manelist
tu traiesti degeaba. eu am 22 de ani am 2 facultati si lucrez la o companie straina
tu esti un nimic (știe el, mă !)

Julia P
nu se vede !

Rockerul manelist
mai degraba la tine nu se vede. nici nu ai stat sa ai rabdare sa vezi cum sunt :)) (de ce trebuie să am eu răbdare cu orice dubios, de ce?)

Julia P
10 facultati sa ai, daca comportamentul tau e de cacat, esti egal cu zero. nu ma cunosti, nu stii ce-am facut cu viata mea, dar judeci. om de cacat. ce vrei, sa am 2 facultati la 18 ani?

Rockerul manelist
si deja crezi ca sti totul de dinainte . cine te crezi ? nostradamus? (tu mi-ai zis acum un minut că sunt un nimic, când nu știi nici cum mă cheamă, iar eu sunt nostradamus)

Julia P
tu vorbesti? :))

Rockerul manelist
nu imi mai bat capu. (hahaha, bună gluma cu capul) felicitari pentru gandirea asta
ai block  
paa 

Julia P
pa 

Rockerul manelist
ai rabdare cu oamenii (tu ești om, mă? eu am răbdare cu oamenii, nu cu lăbarii virtuali)
cu fiecare imparte. ca din prima nu se face asa  esti copila (‘te dreacu’ de pedofil, atunci)
:))

Julia P
hai, viata faina !

Rockerul manelist
viata trista sa ai :* (orgoliu de căcat)

You cannot reply to this conversation.

N-aș fi lăsat lucrurile să ajungă atât de departe, dacă aș fi găsit la timp butonul de block pe aplicaţia asta nenorocită. De mult nu m-am mai certat cu cineva intr-un mediu din ăsta, virtual. De fapt, de mult n-am mai purtat o discuţie atât de stupidă și inutilă. Uitasem că există astfel de oameni, mă jur. Și mi s-a părut funny, pentru că eu in realitate chiar sunt o toantă care inţelege pe toată lumea, caută numai lucrurile bune in oameni (că nu găsesc, asta e altă poveste) și in care toată lumea are incredere. De asta am amice ţigănci, piţipoance, curvuștine, copile de clasa a 5-a, berbece și alte dubioșenii. Dacă nici eu nu sunt tolerantă, apăi nu știu cine-i. Dar tipul ăsta… mi s-a părut un dubios de când mi-a cerut să-i dau add. Ţin minte că in următoarele două secunde și făcusem un ss și ii trimisesem unei prietene că „s-a băgat in seamă un dubiooos”.
Nu știu despre alţii, dar eu am persoane cu care mă simt okay de la primul „hei”, ori care-mi sunt antipatice numai dacă respiră in direcţia mea și oricât de tolerantă aș fi eu, unii nu merită.

image

Imediat după faza asta am aflat că s-a mai dat la o prietenă. Cred câ poza asta spune multe despre sănătatea lui mintală.

Posted from WordPress for Android

Râsu’ plânsu’.

Posted in Azi mă piş pe ..., Cre(ș)tinităţi, Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on 20 Decembrie 2014 by Julia says:

Sunt plină de nervi și râd cu lacrimi in același timp, ciudat sentiment.

Acum câteva zile au venit niște pocăite la poartă. Bunicul meu, om educat, domn in toată firea, mai să ridice mătura la ele și să le fugărească, că: ce fel de femei sunteţi voi? n-aveţi familie, copii acasă? umblaţi ca descreieratele din poartă in poartă cu Biblia in mână și minţiţi lumea. de parcă Biblia nu tot de oameni a fost scrisă. ia nu-mi mai spuneţi mie povești, că vă pierdeţi timpul de pomană ! Holapayee !

Acum nu mai inţeleg nimic. Mă trezește ieri dimineaţă la 8: hai, iuli, că vine preotul. Și ce dacă vine preotul? hai, fă ordine, că-i ca la nebuni. Imi iau un tricou cu o trupă pe mine. dă satana jos că sperii popa! Dar eu vreau să sperii popa! las’ că-l sperii de bobotează. Când o fi si aia, okay. Il dau jos, bag muzică mea păgână la maxim și-l aștept, nu vine niciun popic.
Azi dimineaţă: hai, iuli, că vine popa. Și ce dacă vine popa?! du-te și stai in baie, numai nu-mi sta cu curul in sus aici. E camera mea, vreau să stai cu curul in sus aici. Mă mai fâţâi puţin. Dar hai, no, nu putem incuia și noi ușa măcar anul ăsta? Măcar ocoliţi camera mea. iouli ( pe tonul ăla), no, no, tradiţia blabla. vine pe la 12, fii pe faza. Deci m-ai trezit la 8 ca să-mi zici că vine la 12? arhanghelu’ luă, arhanghelu’ dă.
Vine ora 12…
Mama: mă duc la cumpărături, să nu mă prindă popa. EA E CREDINCIOASA
Bunică-miu: mă duc și eu la cumpărături, iţi las ușa din faţă deschisă, il primești tu, da? EL E CU TRADIŢIILE.
Bine că voi fugiţi și eu, care sunt atee, rămân să pup crucea ! Fuck logic !
O sun pe mama, ii urlu in telefon, mă aude tot magazinul. Casiera: hai, du-te acasă, salvează fata. Mama hlizește fasolea-n telefon până acasă. vai, ce situaţie amuzantă. vai, ești nebună.
Imi fac tactici de evadare: Dani, spui că ești singur acasă, poate nu intră. ba nu, hai să luăm banii de pe masă și să incuiem ușa, să stropim cu apa pe aici și să zicem că a fost. Dani nu, că el nu minte.
Vine mama acasă: vine luni, acum mi-a zis vecina. FUUUU
Bunică-miu: ne-a cântat popa-n cur? LUNI, BRE. ce bine ! Ftă-mă dzo, de pot să inţeleg. Să vină naibii să scap de el o dată.

Mă intreb, peste tot e tradiţia asta cu popa care-ţi udă prin casă? Mie mi-e groază de al meu. Ii plac monitoarele.

image

Maximă asta !

Posted from WordPress for Android

Pușcărieee.

Posted in De-ale mele..., Hatetime, Liberte, Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , on 17 Decembrie 2014 by Julia says:

Știu că intr-o zi o să-mi fie dor de școală și o să mă consider o mare fraieră că n-am apreciat această minunabilă perioadă din viaţa mea, dar azi am chiluit de la o oră neimportantă, iar proful le-a dat vin fiert ăstora care au rămas și mă oftic, așa că asta este răzbunarea mea. Pentru că chestii gratis și pentru că profitoare.
Sunt câteva chestii care mă depășesc legate de dragul meu liceu:

De ce nu există loc de fumat? Nu fumez și dacă aș fuma, nu aș fuma la colţ cu toată școala, dar domn’le, zilnic certuri pe tema asta. Mare chestie, desenezi un cerculeţ cu creta pe asfalt și pui un semn „loc de tras din pipă” si aia e. Nuuu, dar de ce să te complici? Mai bine punem camere de supraveghere și postăm profesori la toate colţurile, stăm la pândă după ei ca după niște infractori, ţinem 20 de minute din fiecare oră să-l certam pe
X si Y că a fost la fumat, consilii, „măsuri drastice” și așa mai departe. Păi nu? Adică cum adică? Profii fumează după școală și le pufăie la elevi in faţă, dar ei n-au voie să iasă din curte la aproximativ 20 de m să fumeze liniștiţi și să se intoarcă in clasă. Nu, ei (inconștient) fac din chestia asta un joc, care pe elevi ii incită, că e foarte funny să te joci de-a ninja cu proful de serviciu și apoi să-ţi povestești prin școală aventurile. Că dacă te calcă mașina? Sunt 20 de m și nici atât, e o străduţa mică, plină cu mașini ale profesorilor, șanse să treacă o mașină pe acolo sunt destul de mici, și să calce un elev de 18 ani… hai să fim seriosi !
De ce avem camere de supraveghere?
Oricum nu funcţionează. Ne tot mint ei: stai frumos, că te vede directorul. La ce poziţii dubioase am in bancă și căști albe, care se văd cum atârnă și din avion, ar fi trebuit să se ia directorul de mine zilnic. O singură dată a pornit-o, știu sigur, că venit de vreo 3 ori in clasă să se ia de noi din tot felul de nimicuri.
De ce vine directorul in inspectie sa vada cum ne comportam la ore, DACA EXISTA CAMERĂ DE SUPRAVEGHERE?
In ultimul timp a tot venit la ore, s-a pus frumos in spate și mâzgălit ceva acolo. Chestia pe care nu o inţelege el și IN GENERAL, inspectorii, e că profesorii NU TREBUIE ANUNTAŢI DIN TIMP. Când aud un prof: invătaţi, vine maine directorul la ora, deja știu… ăsta mâine vine aranjat, frezat, cu poezia invăţată, glas de cocomârlă in călduri și s-a rezolvat. El a trecut testul, dar noi tot un prof de căcat avem. Cât despre comportamentul elevilor la oră, nu e logic că atunci când vine directorul toţi elevii sunt ascultători and shit? Unde dracu’ aţi studiat  voi psihologia elevilor, pe Insula Marea Brăilei? Parcă voi n-aţi fost niciodată elevi.
De ce avem magazin in curtea scolii?
Nu poţi lua nimic de acolo, numai produse de firme obscure de care n-a auzit nici nea Mărin din colţ, covrigi tari, jeleuri care se sfărâmă și …mor cand văd copii cu felii de pizza, care mai mult ca sigur sunt resturile de la restaurantul de lângă școală la cum arată, unde pizza oricum e jalnică, dar și jalnică, și veche, și reincălzită… scârbă infinită. Ar trebui să aibe fructe, măcar chestii comestibile, puii mei, e școală, copii mici, dracu’ știe ce ebola imprăștie marfa aia dubioasă.
De ce avem cabinet medical, dacă niciodată nu e nimeni acolo?
Ultima data când ia fost rău unei colege a trebuit să chemăm salvarea.
Mergi la cabinet, ţi-e rau, nimeni.
Mergi la cabinet, e cineva… Ce te doare? Dar de ce Cristos mă intrebi, dacă indiferent ce mă doare, ce maţ mă ustură și ce chiloţi mă rod, tu-mi dai tot aspirină?
De ce sunt toate profesoarele de franceza handicapate?
Am o scârbă infinită pentru o anumită profesoara, dar nici celelalte nu-s mai prejos. Mă jur, toate profesoarele de franceză pe care le-am avut au fost niște scrântite. Iar asta pentru care am o scârbă infinită am auzit că s-a mutat pe lângă mine. Vreau o bazooka.

Și cine dracu’ face regulile cu absenţele? In mod normal, in școala mea, la 40 de absenţe ar trebui să fii exmatriculat. Ei bine, alţii au o sută (printre care și eu) și n-au primit nici măcar un preaviz de exmatriculare. E după preferinţele directorului or what? Ar trebui să mă simt specială? Pentru că lună trecută a zburat o colegă la 60 de absenţe.

P.S: Profu’, te-am văzut la volan azi, după ce mi s-a comunicat că ai turnat câteva paharele de vin. Așa exemple de oameni să tot avem in viaţă !

Posted from WordPress for Android

Nu am sentimente.

Posted in De-ale mele... with tags , , , , , , on 17 Decembrie 2014 by Julia says:

Am atins un nou nivel de miserupism.
Serios, nu-mi amintesc ultima dată când am avut o emoţie… Parcă nimic nu mă mai mișcă, nimic nu mă mai impresionează, nu-mi mai pasă de oamenii din jurul meu, mă rog, cu foarte mici excepţii; nu mai știu să apreciez un gest, nu mă mai enervez și nu mai bag mâna-n foc pentru nimeni, nu știu… sunt calmă, prea calmă. Examen? Chill. Exmatriculare? I don’t give a fuck. Bârfă? How cute. Moare nea Mărin din colţ? Aha. Despărţire? I HATE MY LIFE *două zile mai târziu* Ce, asta a fost tot? *câteva zile mai incolo*: impăcare? Haha, no, go fuck yourself. N-am frică de nimic, nici dor de nimeni. Nu mai am nici emoţia aia, produsă de melodiile mele vechi, baladele rock care urlă de suferinţă, nici emoţia unui lucru făcut pentru prima oară, gen… idk, sărit cu parapanta. Dacă aș fi impinsă acum de pe-o clădire nu cred că mi-ar păsa suficient de mult incât să mă zbat până jos, aș sta ca un cartof prăjit in vânt. No stress. Sunt o fire rece, intotdeauna am fost, dar inainte chiar imi dădeam silinţa să arăt că-mi pasă, cu toate că nu reușeam. De fapt, inainte chiar imi păsa…  Acum cred că sunt puţini oameni lângă care rămân eu, puţine persoane pentru care mă mai zbat, puţină lume de care mă mai leg. Imi place tot mai mult singurătatea. Și plimbările nocturne. Și tăcerea. Eu mi-am stabilit niște ţeluri, pe care le ţin in mine ascunse și muncesc pentru ele in fiecare zi, iar oamenii simt că-mi stau in cale.
Aș vrea să știu ce ii face pe oameni să se atașeze atât de ușor de mine și să-mi dea drumul atât de greu. Pentru că eu nu mai pot sub nicio formă să fiu.. ca ei.

Posted from WordPress for Android