Viaţă la castel.

Am cam luat-o razna.
Chiulit in prostie, excese de tot felul, plimbări nocturne spre nicăieri și discuţii interminabile despre ieri.
Am stricat multe prietenii in ultimele două săptămâni, și sincer, nu știu dacă-mi pare sau nu rău. In jur de cinci oameni, șase aproape. Yup, dar am câștigat prietenia altcuiva, care simt că merită, so… idk.
Vreau să fiu lăsată-n pace și să nu-i pese nimănui de mine. Yeah, viaţă la castel. Și pentru că mă cheamă Iulia, o să ingraș porcul in ajun, pentru că am de gând să-mi motivez absenţele, să-mi măresc mediile, să termin cu tezele, să public 100 de articole pe blog, să citesc măcar cât să completez lista de 30 de cărţi de anul ăsta *puţin, știu, plâng*, să mă ingraș, să renunţ la chestii și să mă apuc de altele, așa, pe ultima sută, să nu zic că n-am avut iniţiativă. Dar… asta după o mică excursie weekend-ul ăsta. Și nu, nu mai amân la nesfârșit, fiindcă mi-am propus să duc multe lucruri la capăt anul ăsta… si, Gizăs, a fost un an plin.
Colega de bancă mă sperie, când credeam că nu poate fi mai ciudată, am descoperit că are poze cu Ceaușescu, de când era tânăr, in telefon. Profa de română ne pune să invăţăm poezii și ne ascultă din ele, ca la grădiniţă. Am luat 9 pe Psalm (III), noroc că-s a 26-a la catalog, până a ajuns la mine cu ascultatul am auzit-o de atâtra ori că am reţinut-o fără să-mi arunc ochii pe foaie. Acum mă disperă altă colegă, care de câte ori mă vede leșinată imi aduce câte-o cafea și nu vrea să-mi ia banii, iar când vreau să-i fac figura și să-i iau eu, se prinde și dispare, fut-o dzo. IAR EU SUNT TOT TIMPUL LEȘINATĂ. Urăsc să am datorii.
Am pus ceva burtică, me happy, imi aștept certificatul de ECDL și n-am răbdare până imi vin ochelarii, fiindcă, frate, sunt așa de obosită din cauza ochilor că uneori mi se face rău fizic.
Abia aștept târgul de Crăciun de la școala, poate apuc și eu să vând ceva anul ăsta.

Dacă imi place ceva la liceul meu, este faptul că se implică in tot felul de activităţi extrașcolare, proiecte de voluntariat și schimburi de experienţe. In fiecare an, fiecare clasă „adoptă” câte un copil bolnăvior (in general de leucemie) de la un spital din apropiere și strângem pentru el hăinuţe, dulciuri, jucării, orice se poate strânge. Sper să fie băieţel și anul acesta, că n-am apucat să-i golesc de tot dulapul și sacul cu jucării lui frati-miu. Muhaha.

Deja e ora șapte, iar eu mâine la cinci dimi sunt pe drum, baaaag plușica.
Ultimul articol random pe anul ăsta. Sper…

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

2 răspunsuri to “Viaţă la castel.”

  1. 100 ? :))
    Sa te vad !

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: