E tot filozofie…

” – Neliniște metafizică? și o priveam adânc in ochi…
Neliniște metafizică e să privești o femeie cu ochii mari.
– Ei, nu…
– …Să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumuseţea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul. Să fii, din cauza asta, trist…”

A căzut toamna peste mine, am devenit sentimentală. Am momente, ca și acesta, când mă sâcâie simpla idee că nimic nu e corect in viaţă, că nimic nu e concret, că cele mai simple decizii sunt greu de luat, că lucrurile mărunte iţi dau cele mai mari bătăi de cap…
Am zile când imi citesc gândurile-n cărţi scrise de alţii și e bine; mă mulţumește gândul că nu sunt singura care simte lumea așa, că nu sunt singura.
Am zile in care sunt trecută dintr-un film in altul, de oameni simpli, idei simple, cuvinte simple care-mi ajung simplu la ureche…
Am descoperit că am mai multe euri, că am mai multe percepţii despre lume, despre oameni și viaţă, că părerile mele rămân neschimbate, rămân in picioare și gata de a fi apărate, dar care… se simt altfel. Sunt zile când o idee mă scârbește și incerc să fug de ea. Sunt zile când o idee mă domină și am impresia că da, așa e, ăsta e adevărul absolut. Sunt zile când nu-mi pasă… Iar asta e una dintre zilele in care o idee pe care ieri o credeam genială, de care eram sigură și mândră, azi o văd stupidă și fără rost. Pentru că ești atât de sigur de realitatea ta interioară, de tine, de gânduri, de idei. Apoi incerci să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă și intâlnești la fix un om, cu o realitate total diferită de a ta, cu alte preocupări, cu alte păreri și idealuri. Te intrebi aproape inconștient dacă nu cumva are mai multă dreptate ca tine și-l studiezi, și in studiul ăsta e posibil să dai de anumite aspecte pe care realitatea ta nu le poate concepe.
Sunt atât de puţine lucruri care contează cu adevărat in viaţă, iar noi punem preţ pe lucruri care n-au niciun sens, n-au niciun rost și nu valorează pentru tine, ca și om, absolut nimic. Ne batem capul cu lucruri care nu pot fi demonstrate ca fiind sau nu adevărate, ne ocupăm timpul cu lucruri, care avem impresia că ne inalţă spiritul, dar de fapt ne innăbușe individualitatea, creativitatea. Vrem să facem parte dintr-un tipar. Intelectualul. Anarhistul. Alergăm ca nebunii după fericirea in bani, in materiale, in imagine și in acte false de credinţă. Uităm să fim noi inșine, uităm să fim copii și ne e frică să fim fericiţi, căci avem impresia că nu merităm asta, că asta va aduce o nenorocire sau un lanţ de regrete.

Uităm să trăim.

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

3 răspunsuri to “E tot filozofie…”

  1. Esti bine?

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: