Arhivă pentru Septembrie, 2014

Fomișţi la mâna a 3-a.

Posted in Filme, Recenzii with tags , , , , , , , , , , on 27 Septembrie 2014 by Julia says:

The maze runner (2014) – am plecat la film motivată de niște șuturi in cur primite de la Izu’ și conștiinţa mea incărcată de faptul că am cam lăsat-o baltă in ultimul timp. Singurul lucru pe care il știam despre film, e că in el joacă Kaya Scondelario (și da, chiar incerc să-mi ignor imaginaţia bolnavă care ii spune Coaie Scandaloasă și să scriu o recenzie serioasă) și culmea, tocmai ea m-a dezamăgit. Tipa asta e criminală, in sensul că ea (cred că) nu poate juca altceva decât rolul de fiinţă plânsă și confuză. S-a simţit ceva actorie jalnica a.k.a Skins, rolul ei fiind de umplutură. Serios, prezenţa ei nu a avut niciun rost, cel mai probabil a fost băgată și ea in marea aia de bărbaţi pentru a nu părea un film complet misogin. Adică, arunci o femeie intr-o pădure cu 30j de bărbaţi: am eu o minte murdară sau autorul e cam perv? N-am inţeles rolul ei. De fapt, nu-mi amintesc să fi făcut, in afară de secvenţa in care arunca cu pietre de la balcon ca o Julietta in varianta morocănoasă, nimic memorabil. N-am inţeles ce a făcut ea in filmul ăsta in afară să fie pizdă. Aaa, a găsit niște seringi in buzunar, electrizant !

Trecând peste Kaya (pleacă Imaginaţie, pleacă), nu sunt eu genul care se dă in vânt după modă, comercialisme and shit, insă valul ăsta distopic m-a prins. Da, pe moment toate par niște copii ieftine Hunger Games, insă nu sunt la fel, HG e doar un punct de plecare. Fă tu asta, incearcă să-ţi imaginezi o lume care nu a mai fost imaginată până acum, care să fie in viitor, dar totodată realistă. Eu nu reușesc să-mi imaginez decât felii de pizza plimbătoare și wc-uri care-și trag singure apa, fml. Mi-a plăcut Hunger Games, am murit după Divervent, iar The maze runner pot zice că e a treia mea distopie preferată, pentru că altele n-am văzut *mă rostogolesc râzând și dau cu pumnii in podea*, plus că mi se pare interesant, curios și original.
Singurul lucru de care sunt obosită, pot zice aproape scârbită, e toată treaba cu „oh, the chosen one”. Toate filmele distopice au in prim-plan un om de-o perfecţiune inimaginabilă, atât de special, incât schimbă soarta omenirii. Câcat. Măcar de data asta a fost mascul, te cam saturi de Katniss-uri.

Interesant, dar filmul nu m-a plictisit, poate fiindcă nu aveam idee despre ce e vorba, nici nu știam cum se numește, rar se intâmplă să nu imi zic „da intră-n pâine-n pana mea odată” și să fiu așa prinsă-n film.

Dubios, dar n-am vazut nimic romantic, niciun kissuleţ, niciun futai, nici o ţâţă goala, wtf. Probabil e film pentru adolescenţi, dar până și-n Divergent a fost ceva acţiune.Ar putea primi un premiu pentru Singurul film din secolul 21, care a avut succes fără romantisme, pornache and shit.

Ce am aflat după film? Este ecranizarea primului volum a unei trilogiiiii. DĂ CE MĂ MIR? Nu, nu mă mir. Aștept partea a doua, atât la filmul ăsta, cât și la Divergent. Am o vagă bănuială că vor fi slabe, in comparaţie cu primele filme. Mereu e așa.
*faţă tristă*
*lacrimă*

Iar asta pentru că a fost o seară memorabilă :)), de mult nu m-am mai distrat așa:
hashtagmemories

image

Anunțuri

Hasta la pasta !

Posted in De-ale mele... with tags on 14 Septembrie 2014 by Julia says:

Vreau o pauză de la tot ce inseamnă internet și tehnologie. Cât mai indelungată. Simt nevoia să mă rup de toate astea, fiindcă observ că dacă stau prea mult pe internet o iau razna și public articole răhăţite, ca ultimele. Șiii pentru că m-am plictisit să stau cu nasul in telefon in cele mai importante momente din viaţă, nefăcând altceva decât să scriu. Adică da, nu stau pe facebook, dar sunt băgată in aceiași oală cu „o, copiii dependenţi de facebook, numai cu nasul in telefon, o rușine pentru societate, copii fără viitor, oamenii muncesc și ei fac schimb de like-uri, isi arata fundurile la web pentru un comentariu, fac sex virtual uitandu-se la filme cu imperecherea la hipopotami, o, la naiba, viaţa e așa nedreaptă, mă cinusiiiiiid„. Vedeţi? O iau razna. Deci gata, punct, pa, sayonara, au revoir, hasta la pasta !