Arhivă pentru August, 2014

Untitled 31

Posted in De-ale mele..., Random, Rezumatul săptămânii, Românica with tags , , , , , , , , , , on 31 August 2014 by Julia says:

Un ultim articol random in ultima zi oficiala de vara.

1. n-am vrut sa scriu pe bucatele, dar m-am dat rau de tot peste cap si ma incurc in idei. n-am dormit aproape doua zile, am mancat numai tampenii si inca ma simt aiurea, sunt ametita, desi am o energie … cred ca-i de la zahar.
2. nu venisem nici de 24 de ore in Romanica si deja voiam sa plec inapoi. de ce? oh, de unde sa incep.
a) cand am intrat in Brasov, primii oameni pe care i-am vazut erau incruntati si se certau, ceva probleme cu masinile.
b) merg pe strada cu Aky, trece un tigan: „sa-mi bag pula-n pizdele voastre”, asa, fara niciun stres, fara ca noi sa-i fi remarcat prezenta inainte sa spuna asta.
c) trei tipi ne-au urmarit toata ziua. sa te tot simti in siguranta ! iar seara, stand pe scari, IN PRORPIA CURTE, mancand papanasi in bezna, cum numai noi putem, trec cei trei, ne vad (nu stiu cum) si ce se gandesc ei: doi se prefaceau ca se leaga la sireturi, ca al treilea sa-si dea pantalonii jos si sa ne arate curul. mi-e mila de Aky ca a vazut, eu n-am apucat, doar am auzit-o pe ea spunandu-mi „uita-te, fii atenta la astia, eram sigura”, iar apoi comentandu-le. culmea e ca ei au inceput sa rada, li se parea ca au facut un lucru atat de inteligent si distractiv, cu asa umor, ma mir ca n-au ajuns comedianti. mi-e mila de ei, sincer. si mi-e sila de tot ce inseamna Romania, dar despre asta o sa scriu intr-un post viitor. oricum, dupa „tactica” asta, si avand in vedere ca n-a durat un minut toata tarasenia, se vede ca nu e prima oara cand fac asta.
3. am speriat-o pe mama. a lipsit doua ore de-acasa si m-a gasit mov. Aky voia vopsea mov, asa ca am luat una permanenta si una semipermanenta (pun link-uri alta data).

eram foarte incantata de nuantator, fiindca movul din poza e genial, iar eu avand parul destul de deschis si o suvita blonda, mi-am zis ca o sa iasa o culoare destul de apropiata de cea de pe cutie. ETE FAS! am stat 40 de minute, poate chiar mai mult sa fiu sigura ca iese, pe suvita alba si inca una normala, ca apoi sa clatesc si sa vad ca … nu iesisera decat doua fire din suvita blonda. asa ca m-am enervat si m-am facut cu cea permanenta in tot capul. am zis ca daca nici asta nu iese mov, pornesc ww3. dar a iesit o dubiosenie, cred ca am 5 nuante in cap, depinde din ce unghi si la ce lumina privesti. cu ochiul liber, de la departare e un brunet cu reflexii visinii, de la apropiere, la putina umbra e mov inchis cu suvite satene, in casa il vad un visiniu foarte genial inchis, afara la soare si in poze e cam asa:

image

NU MAI INTELEG NIMIC.
tot incerc sa-mi fac poze la diferite lumini, dar in niciuna nu iese aceiasi culoare, am parul cameleon.

oh, da, si cum ma cheama Iulia si n-am rabdare sa fac niciun lucru calumea, imediat ce mi s-au imbibat manusile de vopsea, le-am aruncat si-am bagat mainile-n par, ca apoi sa ma chinui sa scot vopseaua din piele si sa nu pot dormi, dupa aproape doua zile de nesomn, de mancarime. am crezut ca am alergie, mama era sa ma duca la urgente… asa ca da, nu fiti Iulia, dauneaza grav sanatatii.

Pinguini in frigider

Posted in Flux, Random, Rezumatul săptămânii with tags , , , , , , , on 26 August 2014 by Julia says:

Imi pare rau ca n-am continuat sa scriu la categoria Rezumatul saptamanii. Prea repede am uitat de ea, prea multe se intampla si prea repede trece timpul. Prea, prea, prea… 
So, ieri mi-am pierdut ochelarii si vecinul a chemat politia din cauza mea. Motiv: am intarziat acasa, nu mi-am luat cheile stiind ca-i varul meu liber, el m-a sunat, eu am stat peste program la munca, deci nu i-am raspuns, el a crezut ca termin la 18, eu deobicei am program pana la 16 si ori e alba, ori e neagra, asa ca s-a dus la cumparaturi. Eu vin acasa, frig ca dracu’, vad ca nu raspunde, incep si bat in prostia aia de lemn de la usa, nimic, ma gandesc ca doarme, asa ca vreo juma de ora am batut cacatul ala de lemn in speranta ca se trezeste. Vine vecinul nervos, ca il deranjez  ca se duce, ca cheama, ca se caca pe el. Ma rog, il ignor si astept, frig, vant, aveam o fisa in mana de la munca, s-a indoit ca dracu’, ma enerva geanta, mi se incurcasera castile, 11% baterie, you’re balance is low, ii trimit 15 mesaje pe facebook in speranta ca bazaitul „il va trezi”, nervi, pachet de nervi, BOOM. Serios, imi venea sa plang de nervi. Apoi il vad pe El, cum paseste saltaret cu pleata lui inexistenta roscovana in vant si-si balangane plasele-n ritm cu bataia inimii mele *bing-bang-boom*. Cu ce sunt eu de vina ca irlandezii sunt atat de idioti, incat nu stiu ce-i aia sonerie? Au un lemn, ca-n filmele alea cu castele bantuite, la care cand bati se aude pe toata strada. Prima data cand a batut cineva la usa si eram aici, eram in camera de deasupra intrarii si simteam ca se zguduie cu mine, facea un zgomot infernal. Chiar atat de greu e sa ding-dong? Adica, fml. Trecand peste asta, omul era mai pitic ca mine, cred ca o sa am cosmaruri cu el. Mic, putin cocosat si cu o privire albastra si usor exoftalmica. Brrr. Quasiomodoul Irlandei mele ! 

Acum stau in bucatarie, cu usa deschisa, trei pulovere pe mine si mananc inghetata. Si nici macar nu-mi place inghetata asta. Nu-mi place inghetata de ciocolata. Vanilie FTW ! Ah, si mi s-a stricat tasta „e”, asta in caz ca scriu cu cinspe e-uri si mi-e lene sa corectez. In seara asta am ascultat numai Odyssey, nu ma omor eu dupa balade, dar astia suna al naibii de bine:

Azi cred ca am ascultat aproape toate trupele pe care le iubesc de ani si ani (si a dracu’, ca nu-s putine) si parca niciuna nu se potrivea cu starea mea, pana la asta. Chiar voiam sa mai ascult si ceva romanesc.

Maine e ultima mea zi de munca, joi plec acasa. Si s-a nimerit sa am acelasi zbor cu o babuta, care o stiu de la munca, deci fml, o sa-i ia varu-miu pe ea si sotul ei pana-n Dublin cu masinu, ioi, deci banuiesc ca de data asta nu vom da Pantera la maxim. Mi-e dor de bunica-miu. Serios, aseara am facut pe facebook chat la o poza cu mancarea noastra (o data pe an gatim si noi, si mancam calumea, trebuie sa postam pe facebook, ca nu? =))) si am transformat sectiunea de comentarii in batalia celor mai ciudate, dubioase, amuzante replici ale lui *padadadum* tataie.  Chestia e ca, unele nici nu se pot reproduce in scris, iar asta e frustrant. Daca o sa-mi fac vreodata vlog, o sa fac un video despre asta incercand sa-l imit cat mai bine, e criminal omul. Cateva replici celebre:

  • Holapayee
  • Pomana lui Zvaisnix
  • Ne ia scaraoski.
  • Ce vorbesti, Franz?
  • Lalala si balbalbal (fuck, n-am diacritice)
  • Ne canta popa-n cur
  • Citare din Matei!!!
  • Tie nu-ti prea place munca, asa-i?
  • Arhanghelu’ lua, arganghelu’ da.
  • Tu nici nu stii sa mergi in papuci.
  • Tu nu stii nici cate sine are trenul.
  • Ma, astia n-au creier in cap
  • Zici ca-i sarit din copac.
  • Cand eram eu tanar si cresteam purcelusi japonezi….
  • La turnatorie cu tine !
  • Luna ma-tii azi si maine.

Altele: cimpanzeule, kimirsen, scamatorie, japonezule, pacsandin, ciulanlai (asta e imposibil de scris). Si mereu ne incurca numele: cand nu-mi zice iuli imi spune ori Mihaela, ori Dana, lu’ Dani ii spune Cata, lu’ mama ii spune Mihaela, lu’ Mihaela ii spune Dana. Lu’ Simi ii spune Luci si lu’ Marius ii spune Cata. Deci da. O data mi-a zis Viorica, FML.

Iar am facut o varza de postare, ideea era ca AKY DA MAINE EXAMEN. AI INCREDERE IN TINE, sper ca vezi asta dimineata, STII CA TOATA LUMEA ITI TINE PUMNII SI TE IUBESTE. Mai ales eu. ❤

Ah, si ma doare limba. Iar poza asta e foarte tare:downloadLater edit: Too much beer. I need a cure. Another beer.

Ma cac in gheata voastra.

Posted in Azi mă piş pe ..., Hatetime with tags , , , , , on 24 August 2014 by Julia says:

Daca n-ai trait sub o piatra in ultima luna, e imposibil sa nu fi auzit de „intelectualnicul” eveniment care ia amploare pe toate retelele de socializare: ICE BUCKET CHALLENGE. *FUUUUUU*

Treaba cu lighianul de gheata turnat in cap in scopuri umanitare. Ideea nu ar fi fost in totalitate rea, daca intr-adevar AR DONA CINEVA CEVA. Dar internetul vuieste de asemenea „challenge accepted” si „nominalizari”, in timp ce Africa moare de sete. Daca fiecare individ care a participat la challenge ar dona intr-adevar un leu sau un lighean de apa, in pana mea, ar merita, dar joaca asta devine penibila si insistenta. Facebook, instagram, tumblr, au ajuns pana si la teveu. Ma cac in gheata voastra. Sau pe, cum va place.

Nu pot intelege gandirea asta cum ca, ai nevoie de UN MOTIV sa faci un bine, sa ajuti un om etc. Ai nevoie de un Dumnezeu, ca sa fii un om bun, ai nevoie de un trend sa-ti aduci aminte ca exista oameni care au nevoie de tine, ai nevoie de-un reminder sa nu uiti ca esti om. Ma rog, asta in cazul in care intr-adevar a donat cineva ceva pana acum. Insa ma indoiesc, cred ca multi nici n-au retinut partea cu donatia, o fac de „distractie”… da, foarte distractiva-i apa rece, ma ia cu tremurici.

Si cum Alex a venit cu ideea de „Plastic Bag Challenge: unde cei care vor să dovedească ceva și care au curajul să-și  pună pe cap o pungă”, si cum suntem doi tineri inovatori, care vrem sa salvam planeta de specimene mondene, lansam si noi cateva (mai multe) provocari:

Carton Challenge, sa se bage intr-o cutie, sa-i ambalam si sa-i trimitem in Timbuktu.
Knife Challenge să-și taie venele să să vedem cine rezistă mai mult până moare.
Electric Challenge, sa-si bage degetele-n priza, sa vedem caruia i se scoala parul din cap mai inalt ca Turnul Eiffel.
Mafia Challenge să se arunce intr-un lac cu pietre la picoare să vedem cine ajunge mai repede la fund.
Creion Challenge, sa-si bage un creion in nas, sa vedem care ajunge primul la creier.
Building Challenge – scopul jocului este să vedem cine ajunge mai repede de la etajul 4 pe pavgiul din fata blocului ,puncte bonus pentru cantitatea de sange scursă.
Recunosc, Alex m-a batut la jocul asta, n-am fost prea inspirata in seara asta. Daca ai idei de trenduri care ne-ar face viata mai buna, let us know.
Later edit:
Atat !

Leul din Pireu.

Posted in Random, Rezumatul săptămânii with tags , , , , , , , , on 19 August 2014 by Julia says:

Mi-am promis ca nu mai scriu articole random si fara sens, dar… dar… meh, n-am nici o scuza.

Vesti bune:

1. Mi-am luat belet. Pe 29 la 4 dimineata sunt acasa si mananc papanasi cu Akysor.

2. Mi-am facut gmail, mi-a fost foarte greu sa renunt la contul meu de youtube, care cred ca avea mai mult de cinci anisori. Dar am facut-o si pe asta. Weep !

3. Mi-am facut Skype, din cauza unei fiinte minunate. Simte-te.

4. Oficial sunt umanista.

Azi am fost in Pantera-Down-Journey mood, so:

Si pentru ca lumea se plangea ca nu exista informatii de contact pe blog:

https://eversoriss.wordpress.com/contact/

Si Leul din Pireu. Yummy !

Tag: Behind the blog.

Posted in Lepșe, Postzilla., Random with tags , , , , , , , on 17 August 2014 by Julia says:

Multum’ Mich pentru tag si felicitari Pufulet pentru initiativa!

Regulile sunt simple:
Trebuie să răspunzi sincer.
Trebuie să iei imaginea tag-ului si s-o încorporezi în postarea ta.
Tăguieste cât mai multi din blogării tăi favoriti.

Acum cerintele, vor fi 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea) și 4 (sau mai multe, dar minim 4) lucruri pe care vrei tu să le stie lumea.

image

1. Din ce oras esti?

Brasov – cu ocazia asta mi-am amintit ca mi-e dor de el, de atmosfera de festival continuu si cultura.

2. Cati ani ai?

18,6 – pe care stiu ca nu-i arat.

3. Care e mancarea ta preferata? Dar dulcele preferat?

Nu cred ca prefer ceva anume, dar in momentul asta as manca un pui cu ciuperci si smantana proaspata, cu putina ceapa verde si niste papanasi cum numai mama stie sa faca. Cu dulcele nu prea le am (ironia, ca lucrez intr-un restaurant si tocmai la deserturi), dar imi place cheesecake-ul cu banane si caramel, care imi iese genial, apropo :)).

4. Care e cel mai mare vis al tau?

Uite, despre lucrul asta nu am vorbit cu nimeni. Multi apropiati vor fi socati, avand in vedere ca nu-mi plac copiii si mereu sustin sus si tare ca nu am nevoie de asa ceva. Dar intotdeauna am visat sa am o casa de copii. Mai dur spus: un orfelinat. Unde sa am foarte multi copii pentru care „casa” sa nu reprezinte doar un loc unde mananca si dorm, ci sa ii ajut prin fel de fel de lucruri sa-si descopere pasiunile, talentele, sa si le urmeze, sa se dezvolte si sa evolueze ca oameni, iar experienta sa nu fie una traumatizanta pentru ei, cum se stie ca este… ma rog, treaba e foarte complexa in capul meu. Ideea mi-a venit pe la 12 ani si de atunci s-a tot dezvoltat, cred ca am umplut cateva caiete cu subiectul asta si poate, in viitor o sa scriu pe larg, dar deocamdata mai mult de atat nu pot spune. 😀 Inca mi se pare prea intim.

5. Cea mai mare frica a ta este: 

Sunt capusele, mi-e groaza de ele. Mi-as petrece 80% din timp in poiana, in liniste si racoare, dar de cand a inceput ProTV-ul mini-documentarele alea despre cat de periculoase sunt si dupa ce am aflat ca doua cunostinte au fost muscate in poenita mea frumoasa de dubioseniile astea si acum fac tratamente and shit, mi-e frica sa ma plimb si prin iarba.

In rest, sunt plina de fobii, nu-s normala la cap: mi-e frica de ace, in octombrie anul trecut era sa lesin la scoala dupa ce am facut un vaccin. Mi-e frica de medici, mi-e frica sa ma dau cu viteza pe leagan, mi-e frica de durere… de orice fel. As putea scrie un postzilla numai despre asta.

6. Care este citatul tau preferat, dar motto-ul?

Am foarte multe, dar unul ar fi:

„Find what you love and let it kill you.”

Si inca unul, tot de Bukowski:

“Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead.” Indeed.

7. Aici o (sau mai multe) intrebare/i pusa/e de cititorii tai, revin-o cu un edit. 

Sincer, urasc sa editez postarile, fiindca wordpress-ul are doua moduri de editare, iar dupa ce public pot edita numai in modul vechi, care ma scoate din minti, n-am rabdare cu el. Asa ca daca are cineva vreo intrebare de pus, sa mi-o puna la comentarii si voi raspunde acolo. Multumesc anticipat !

Lucruri neinteresante despre mine:

  • Nu pot sa beau cafea. In primul rand, pentru ca nu-mi place gustul, mi se pare groaznic. In al doilea, fiindca o iau razna. Tremur, am palpitatii si ma agit pana mi se face rau.
  • M-am indragostit de vocea lui Renske si de toate melodiile trupei Katatonia. Mi se rupe pula de faptul ca unii spun ca e o trupa de depresivi, pe mine vocea lui ma hipnotizeaza, ma relaxeaza si nu am nevoie de o anumita dispozitie ca sa ii ascult. Cand cred ca am o melodie preferata de la ei, descopar alta si mai geniala.
  • Nu pot sa fac nimic in timp ce ascult muzica, trebuie sa o opresc daca vreau sa vorbesc cu cineva sau sa citesc ceva. Mi-am pierdut atentia distributiva si e al naibii de enervant.
  • Iubesc ploaia, am realizat-o de curand. Sunt asa de fericita cand ploua, dar ploaie din aia violenta si intunecata.
  • Mor dupa pletosi. Mai ales aia care seamana cu Iisus. :)) Numai pentru pletosi mai am eu cont pe tumblr. Si am o slabiciune pentru tobosari.
  • Am un obicei ciudat, dau tot timpul drumul la caldura si imi transform camera in sauna, numai ca apoi sa deschid geamul si sa-mi vina aer rece in fata.
  • O sa am o toamna plina, plus ca am o gramada de oameni din afara Brasovului cu care trebuie sa ma intalnesc. Mai sunteti? :)) Serios, ar trebui sa-mi fac o lista.
  • Urasc notificarile de orice fel, serios. Urasc sa vad bara aia plina la telefon, urasc mesajele pe telefon, urasc notificarile de pe facebook – la astea nici nu mai raspund. Urasc cand dau accept unei persoanee si incepe sa-mi dea like la tot ce gaseste pe profilul meu.
  • Imi place sa observ prin ce metode ajunge lumea pe blogul meu. Si da, pe langa dubiosii care cauta „melodii cu pizde goale”, „pizda love” si „despre pizde”, mai e si acest personaj deloc misterios care in fiecare zi cauta pe google link-ul de la blog sau „eversoriss wordpress”. Pentru ca e greu sa scrii link-ul in bara si sa dai click.
  • Cred ca am dubla personalitate: o parte din oameni ma vad rece, realista, matura, serioasa, timida si cuminte, alta parte afectuasa, imatura, nebuna, sincera, tupeista. Eu ma identific cu ambele, deci nu stiu ce sa cred, cred ca sunt cu duda.
  • Tocmai am facut o nefacuta:

Le eu pe facebook: tanananana, ce sa fac, lalala, ma plictisesc, potato, potato, ching, chong tomato si apoi TADA:

ma bag in seama cu tobosarul cu care schimb priviri de un an, stiind ca are prietena si ii spun:

Sincer, am o slabiciune pentru tobosari, implicit si pentru tine (dar tu nu stii asta, ok?) :)).

Nu stiu. Ma atrag. Dar la tine e altceva ca tu ma atragi din toate punctele de vedere.”

FUCK ! CE-A FOST IN CAPUL MEU? SUNT PREA DIRECTA. AM SPERIAT BAIATUL. WHO. Sper ca nu mi-a dat offline.

Raspuns: „Stai linistita, e ok :)) dar o sa fiu si eu direct :)) deja sunt luat de cineva care are aceeasi parere despre tobosari :))

Asta e un exemplu despre felul in care imi influenteaza si inspira blogul viata. Amin.

Scandura, te cheama ma-ta !

Posted in Filme, Recenzii with tags , , , , , , , , , , , on 15 August 2014 by Julia says:

Mama (2013) – de cate ori ma gandesc la filmul asta sau la persoana care mi l-a recomandat, ma apuca un ras mefistofelic si ma mananca degetele sa scriu o recenzie baga-pulista (da, tocmai am inventat termenul asta). 

Filmul este supraapreciat, lent si fara niciun fucking sens. Deci avem copile traumatizate, pierdute si crescute in padure de aceasta entitate pe care ele o numesc „mama”. False sentimente materne, poveste aparent originala, psihologie, salbaticie si personaje moderne. Ah, si tipica poveste cu casa bantuita. De ce te miri? Singurul lucru bun, mi-a placut actrita, care desi era terorizata, nu a fost genul de personaj-femela vulnerabila, cacata pe ea de frica. Pare ca a dat mai mult fata de alte personaje. Primele minute suna interesant, dar pe parcurs iti pierzi interesul, rasar cliseele ca nu te uita in dulap, e ceva in spatele tau, e cineva in coltul intunecat al camerei, buhuhu, e cineva langa patul tau si apoi apare Mama:

972123_482868078452270_1853177672_n

Ce dracu-i creatura asta? De ce e parodiata Sarah Jessica Parker in filmul asta? Asta ar trebui sa ma inspaimante? CGI-ul asta e atat de fake, parca m-as uita la un 3D din 2003. Ce-i cu finalul asta de rahat? Cum naiba au trait 5 ani in padure mancand cirese? Cum dracu’ nu le-a gasit nimeni in 5 ani cabana? Cum naiba le-au gasit niste boscheti cu picioare tocmai acum? Care-i logica in treaba cu repetarea istoriei? De ce a trebuit sa se mai arunce o data cu copilul de pe stanca? S-au despartit in timp ce-au cazut, iar daca se arunca cu alt copil lipit de ea isi gasea pacea? Daca asta era planul ei, de ce nu si l-a pus in aplicare in cei cinci ani? Ce a asteptat? Unde este suspansul de care vorbeste toata lumea? Unde este misterul de care vorbeste toata lumea, avand in vedere ca am vazut pe „mama” in toata splendoarea ei pe tot parcursul filmului? De ce e filmul asta considerat „horror”? De ce, de ce, de ce?

CGI-ul asta a stricat filmul, poate chiar mai mult decat finalul de rahat. Nu-mi plac filmele de genul acesta, fiindca nu par absolut deloc credibile si mi se par a naibii de amuzante, deloc horror. Mai interesant si inspaimantor era comportamentul fetitei aleia mici. Si povestea nebunei sinucigase (pana la cgi). Trecutul mortilor, al nebunilor, psihologia si creierul uman ma sperie si ma misca mai tare ca Jessica calcata de tren. Au irosit un concept inceput original, idei oarecum interesante, dar basite pe drum si talent, destul de mult talent. Serios, Toro? Dupa ce colaborezi in filme de genul Hobbitul si Pan’s labyrinth vii cu asta? . 

Si cica e abia prima parte…. oioioi.

Param-pam-pam.

Posted in De-ale mele..., Flux with tags , , , , , , , , , on 10 August 2014 by Julia says:

M-am apucat sa scriu un comentariu la De ce-am ales sa-mi fac blog? si m-am trezit scriind un roman, si cum n-am vrut sa oblig omul sa citeasca atat si nici sa-i ocup spatiul aiurea, mai ales ca ies putin din subiect… param-pam-pam.

Intotdeauna mi-a placut ideea de blog, dar nu mai stiu cu ce ganduri l-am creat pe primul, aveam in jur de doisprezece anisori. Iar de atunci am schimbat foarte multe bloguri, pana sa ma ambitionez sa raman la unul singur, caci nu-mi gaseam stilul, eram intr-o continua schimbare si orice scriam si reciteam a doua zi mi se parea stupid. Acum m-am obisnuit cu ideea de schimbare, inainte ma ingrozea, dar scrisul in general, si nu numai pe blog, m-a ajutat sa-mi fac ordine-n cap’sor, fiindca am o minte incalcita si de multe ori nici eu nu inteleg ce vreau sa spun. Acum am blog fiindca imi cam place sa-mi dau cu parerea, ca mi-am dat seama ca m-a ajutat destul de mult sa inteleg cine sunt si ce vreau de la viata, pentru ca unul dintre putinele locuri in care reusesc cat de cat sa fiu ordonata, pentru ca unul dintre putinele motive pentru care mai am conexiune la internet, pentru ca imi lucreaza ambitia, cu care mereu am avut o mica-mare problema, dar care acum e pe calea cea buna si pentru ca imi creeaza noi dimensiuni *o dau sf* – pentru ca atunci cand citesc o postare veche, parca ma intorc in trecut si parca simt perioada respectiva si simt ca am depasit-o. Mi-am dat seama ca schimbarea inseamna evolutie. Si ca cele mai interesante lucruri in viata (sau postari pe blog) vin spontan, nu planificate. Cum spune si peapetulburi: subiectele s-au tot schimbat, se schimba o data cu mine. Niciodata nu am crezut ca o sa scriu recenzii la filme, initial voiam un bookblog, and so on…

Oricare a fost motivul cu care am inceput, ma bucur ca am ajuns aici. Si inca sunt in modul mi-e-groaza-sa-imi-imaginez-viitorul-fara-blog, deci tind sa cred ca a devenit ceva mult mai serios decat era in zilele in care scriam despre frica tatalui meu de a manca dovlecel toata ziua.

Ma rog, inca ma consider la inceput 😀 Inca ma descopar…