Ghirlanda.

M-am luat cu munca si am uitat sa scriu, editez, public cate ceva… n-am avut si inca nu am starea necesara sa iau o idee si sa o duc la capat, dar cand am intrat in aplicatie si am vazut ultimul articol publicat acum 7 zile mi-am dat seama ca am inceput sa imi calculez timpul in functie de cum postez pe blog. Si spun sincer ca nu imi amintesc ce am mancat aseara, dar imi amintesc exact ce faceam in ziua in care am publicat articolul respectiv. Maine am doua saptamani de cand sunt in Irlanda de Nord, si e foarte ciudat fiindca am impresia ca timpul trece repede si greu in acelasi timp. Adica, cand ma gandesc ca abia a inceput luna iulie mi se pare ca abia se tara timpul, dar cand ma gandesc ca am doua saptamani de cand sunt aici mi se pare foarte putin, parca sunt aici de-o viata. Toata agitatia cu plecarea parca a fost acum ani de zile… capul meu e varza. Eu si asa stau aiurea cu timpul, dar… meh. Habar n-aveam ce fiinta curajoasa sunt, pupa-m-as. Serios, n-am avut niciun fel de emotie la primul meu zbor cu avionul – care e doar o ameteala usoara si o forta care parca iti impinge corpul in sus si in jos, e sec -, primul meu interviu de angajare si intr-o limba straina, prima mea zi de munca, n-am avut nici pe dracu’, sunt uimita si dezamagita de mine. N-am mai citit nimic, m-am angajat la un restaurant, fac prajituri and shit, imi place. Momentan am o colega romanca si e si mai bine. Pentru ca astia au un accent de te doare capul, pe unii ii inteleg, dar unii pot vorbi pana fac rosu in gat…nem, nu pricep, no tengo, habar namos, hasta la pasta. Au cuvinte dubioase, spun spots la cartofi si intotdeauna ma intreb cum suna pentru ei hotspot wi-fi. Am facut cheesecake-uri, pavlove si biscuiti de mi-au iesit pe nas, abia astept sa invat si altceva. Oamenii sunt faini aici, adica nimeni nu are treaba cu tine, nu ca in Romanica, unde te arata cu degetul si cand mergi pe strada. M-am dus in pijamale, iar varu-miu in chiloti la nasii nepotelului meu si nu s-a uitat nimeni la noi pe strada. Sunt amabili, daca trebuie sa interactioneze cu tine si atat. Aici vine vecinu’ sa iti zica ca ai lasat farurile aprinse sau cheia in usa. Nici nu mai fac comparatie cu Romania ca ma ia cu lehamite. Imi place ca sunt vreo 3 sefi, si toti vin sa vada ce facem, toti ma intreaba cum sunt, daca sunt bine, daca sunt suparata, nervoasa, daca am nevoie de ceva sau daca ma doare-n limba. Verii mei sunt nebuni, ca intotdeauna, rad incontinuu de cand am venit. Cred ca o sa fac o rubrica aici, numai sa notez fazele lor, fiindca sunt prea multe si eu am memorie scurta. Sunt moarta de obosita, dar tot vreau sa public asta. N-am spus niciun sfert din lucrurile pe care voiam sa le spun, asa ca imi fac aici un memento – schema, pana mea, poate nu o sa scriu despre astea, dar o sa-mi aduc aminte cand o sa citesc: 

curent, apa la wc, marea, clanta, masina, O2, iaurt, tata, wi-fi, deja-vu, polonez, tigari, mesaje

Anunțuri

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: