Sap o groapă, sap o groapă.

Am incercat să evit subiectul, dar nu pot, pur și simplu nu suport oamenii. Nu vreau să folosesc cuvântul ură, fiindcă mi se pare un cuvânt prea brutal, iar eu incerc să scap de latura asta hateriţă a mea.
Incă de când eram mică nu inţelegeam oamenii. Mama imi spunea la nesfârșit: cu cât incerci să-i inţelegi mai mult, iţi dai seama că nu știi absolut nimic despre ei. Cât adevăr! Insă eu, mică și a dracu’ cum eram, nu incetam să nu-i analizez. Și am ajuns să cunosc oamenii atât de bine, incât atunci când cunosc un om știu exact in ce tip de oameni se incadrează. Fiindcă nu suntem atât de diferiţi pe cât ne place să credem. Nu știu dacă o să imi amintesc de toţi, așa că astăzi avem așa:

– oamenii incuiaţi, limitaţi și fixiști. care nu vor să asculte, darămite să accepte că fiecare om are o părere, mai mult sau mai puţin idioată.

– oamenii fără pasiuni, despre care am vorbit și cu altă ocazie. oamenii fără personalitate, care se lasă influenţaţi de anturaj and shit.

– oamenii ahtiaţi după atenţie, care incearcă să iasă in evidenţă prin toate modurile posibile, care vorbesc tare să fie siguri că ii aude toată lumea, care vorbesc și mult, și prost.

– oamenii lingușitori, care incearcă să ţi se bage pe sub piele, care incearcă să te manipuleze, să zici ca ei, să faci ca ei, să fii ca ei și incearcă să profite de fiecare compliment de-al tău pentru a ajunge unde iși doresc. la categoria asta am să-i adaug și pe cei care fac absolut orice pentru a ajunge unde doresc: cum pe mine mă minţea unu, câte-n lună și-n stele că mă iubește, ca la prima despărţire să-mi zică: „nu trăgeam de tine, trăgeam de sex”. ăștia nu-s oameni.

– oamenii care uită de unde au plecat. care se trezesc peste noapte să facă scandal la magazinul din colţ că vânzătoarea nu i-a dat legume mărunţite mici, că nu are răbdare și iși strică manichiura, pe care nu dădea doi bani acum câţiva ani când era vânzătoare la second hand.

– oamenii care judecă fără să cunoască, care imediat ce le dai un subiect il despică-n patru. recunosc că și eu critic mult și imi dau cu părerea despre orice, dar când mă credeam mai mare critică, m-a dezmembrat asta: o panaramă de om, care m-a făcut cu nervii in ultimul hal. imaginează-ţi că e zi o insorită, iar tu te relaxezi sub Timpa, in Brașov, vrei să asculţi liniștea și să te holbezi după turiști japo-chinezi. și apare această berbeacă cu pretenţii de om și ii ia pe toţi in coarne așa, subtil: uită-te la aia, cred că-i sunt mici blugii ăia. uită-te la ăla, nici nu știe să se dea pe skate-ul ăla. uită-te la ăia, de ce mai joacă tenis dacă n-au habar? uită-te la alea cum fumează să se dea in spectacol. mult mai in spectacol se dădea ea, vorbea tare și făcea pe superioara, inteligenta și matura, ca două minute mai târziu să inceapă să scoată niște sunete jalnice, care cică imitau un pug. adică, care e problema ta, omule? sincer, imi venea să sap o groapă și să-mi fac harachiri. aici intră și oamenii care nu iși dau seama in ce hal de jalnici pot fi.

– oamenii perfecţioniști. mă scot din minţi, sunt cei mai triști oameni. totul trebuie să fie ca la carte, totul trebuie să fie gri, monoton, mocăit. berbeaca de mai sus e una din ăștia, iar asta explică multe.

– oamenii fericiţi mă deprimă cel mai tare. și cei energici.cred că am mai vorbit despre ei. eu cred că ăștia nu sunt conștienţi in ce lume trăiesc. majoritatea oamenilor de genul ăsta pe care i-am intâlnit și-au luat multe ţepe la viaţa lor, din cauza naivităţii și increderea pe care le-o acordă așa-zișilor oameni. acum nu spun să stea toată ziua imbufnaţi și să se plangă că viaţa-i nașpa, dar lăsati-mă-n pana mea cu discursurile voastre motivaţionale, ţineţi-le pentru voi.

– oamenii care bârfesc. stau in vestiar la ora de sport și cineva trebuie neapărat să aducă in discuţie o persoană care -surprinzător- nu e prezentă. eu stau deoparte și mă doare in gaura din kurtos, dar imediat ce cineva observă că nu particip, crede că sunt in cârdășie cu persoana bârfită și sare: „vai, dar sper să nu-i spui!”. asta e ultima mea problemă!

– oamenii serioși. ăia la costum, mai ales. cu joburi plictisitoare și pasiuni și mai plictisitoare, ca politica.

– oamenii care iși pupă in cur copiii și nu iși dau seama cât rău le fac, nu iși dau seama că sunt handicapaţi, prea tupeiști și răsfăţaţi pentru vârsta lor.

– oamenii care chinuie animalele și oamenii care râd despre chinuitele animale. aceiași berbeacă de mai sus, râdea cu lacrimi povestind cum tatăl ei a luat o mâţă de coadă și-a aruncat-o peste gard. electrizant! vai, dar n-am mai râs așa.. pffoa. coada unei pisici are 24 de vertebre, imaginează-ţi ce durere. eu nu pot.

– oamenii care au prea multă incredere in ei. pentru că majoritatea sunt niște nimeni in drum, proști făcuţi grămadă, bă dar ei se cred chielea pulii, cum să zic. cireașa de pe tort. bomboana din colivă.

– oamenii proști. nu mă cred eu vreo inteligentă, dar mă uit la colegii mei.. cât sunt de neștiutori, nu ai ce vorbi cu ei. orice lucru diferit de ceea ce văd ei zilnic și consideră normal e ori lucrul Satanei, ori motiv de batjocură, ori ambele, că așa funcţionează cre(ș)tinismul: e ateu? satanist! poartă ochelari? tocilar! are aparat dentar? inchideţi-o in beci când plouă! iar dacă le spui că normalul e relativ, că binele și răul sunt concepte umane sau altele, te eticheteaza ca fiind prost, nebun, ciudat pentru că nu sunt capabili să inţeleagă anumite lucruri.

Va continua…

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: