Currently reading… #1

Habar nu am de ce m-am ambiţionat să incep o carte de 860 de pagini intre 4 teze, testele și proiectele de sfârșit de an, un examen și pregătirile pentru ultimul clopoţel a celor din a 12-a.  Habar nu am! Imi stau toate pe cap, nu mă pot concentra la nimic altceva ce n-are legătură cu lucrurile de care trebuie să scap. Cartea incepută este Muntele vrăjit, de Thomas Mann, despre care incă nu am citit nicio recenzie și abia aștept să mă reapuc. Am citit abia 220 de pagini, iar totul este atât de ciudat, de imprevizibil, incât cred că o să fie cartea anului pentru mine. Cu toate că intotdeauna m-am ferit de autorul acesta, nu știu de ce, mi s-a părut mereu un nume greu și mă gândeam că n-am să-l inţeleg, insă se citește chiar foarte ușor. In plus, a reușit să ordoneze și să dea glas unor gânduri și idei de-ale mele pe care n-am reușit niciodată să le traduc in scris, despre care aveam idei, care mă măcinau, dar nu reușeam niciodată să le atac in mediul meu – am o minte incâlcită.

In general, se crede că un conţinut interesant și noutatea „gonesc” timpul, adică: il scurtează – pe când monotonia și plictisul il ingreuiază și-și incetinesc curgerea. Ceea ce nu este intru totul exact. Fără indoială că uneori pustiul și monotonia lungesc clipa sau ora și le fac mai „plictisitoare”, dar ele scurtează și grăbesc până la a reduce la neant marile și extrem de marile cantităţi ale timpului. Dimpotrivă, un conţinut bogat și interesant este, desigur, capabil să scurteze o oră sau chiar o zi, dar luat in mare, acest conţinut dă curgerii timpului intindere, greutate și trăinicie, astfel că anii bogaţi in intâmplări trec mult mai incet decât anii săraci, pustii și neinsemnaţi pe cate vântul ii mătură, spulberându-i. Prin urmare, ceea ce se numește plictis nu-i in realitate decât o scurtare bolnăvicioasă a timpului pricinuită de monotonie: marile intervale de timp, când curgerea lor este intreruptă de monotonie, se chircesc intr-o măsură măsură care inspăimântă de moarte inima; când o singură zi seamănă cu toate, ele nu sunt decât o singură zi; iar intr-o desăvârșită uniformizare, viaţa cea mai lungă ar fi percepută ca foarte scurtă și ar trece cât ai bate din palme.

Gata, că nu mă mai opresc. Acum, mă gândesc la toţi acești scriitori, poeţi, artiști, care au murit tineri, foarte tineri, ca Eminescu. Probabil ei au trăit prin arta, opera lor cât nu trăim noi intr-o viaţă. Dacă ar trebui să aleg intre a trăi puţin, dar bine sau mult, dar plicticos… cred că aș opta pentru mult și bine, dar de unde atâtea vise? :)) Și ca intotdeauna, veșnica replică pe care incerc să o inghit la fiecare postare, dar de data asta nu vrea să alunece: niciodată nu reușesc să spun tot ce am de spus

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

2 răspunsuri to “Currently reading… #1”

  1. Muntele vrajit a fost imposibil de citit pentru mine acum cativa ani…prea lunga cartea, prea complicata, rabdare putina..si sincer, poate i-as mai da o sansa, cine stie! :d

    • Julia says: Says:

      Sincer, nici eu nu am răbdare cu cărţile foarte stufoase. Cred că sunt atât de entuziasmată de cartea asta fiindcă n-am citit nimic despre ea și n-am nicio idee despre ce urmează să se intâmple. Mă rog, eram. De două zile incerc să mă reapuc, dar nu reușesc să citesc mai mult de 20 de pagini. Dar probabil nu e cartea de vină, ci faptul că a venit vara. :))

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: