Miroase-a ploaie.

Mereu e la fel: o zi care incepe prea bine se termină cu plâns. Azi a plouat mai rău ca altădată. Stau pe scări la bunică-miu in beznă, e trecut de 1 noaptea și mi-e frig. Iar mă incăpăţânez să scriu lucruri inutile. Azi am avut o discuţie de rahat cu mama. Spune că o să ajung tot ceea ce critic la ea, că e inevitabil, că viaţa-i de căcat și e in genă. Mi-e greu să cred, fiindcă eu nu sunt ca ea. Pe de altă parte, acum că mă gândesc, chiar am o inclinaţie spre depresie, anxietate și alte rahaturi de femei debile. Dar mă gândesc in același timp, că dacă ai ambiţie, poţi scăpa de aceste metehne. Da, m-am convins, chiar am moștenit toate defectele neamului meu. Mama crede că aș fi fost altfel dacă m-ar fi bătut când eram mică, că m-ar fi călit și n-aș mai fi fost atât de inchisă in mine, că așa i se pare ei, că copiii bătuţi sunt infipţi și se pișă pe el bun-simţ și corectitudine pentru a-și atinge scopul. In defectele neamului meu intră și corectitudinea, provin dintr-un neam de oameni cinstiţi, fraieri prin definiţie. Iar toate astea pică pe taică-miu, fiindcă el a oprit-o intotdeauna să se atingă de mine, n-a fost niciodată de acord că „bătaia e ruptă din rai”. Eu cred că bătută, nebătută, tot eu aș fi fost. Probabil la ce psihic sensibil am, aș fi fost și mai rău. Aș fi fost traumatizată. Dar eu incă cred că viaţa e așa cum ţi-o faci tu, oricâte defecte, oricâtă karma negativă și așa-zise „blesteme” au fost revărsate asupra neamului tău. Probabil mediul in care ai crescut și ai trăit până la o anumită vârstă iţi influenţează comportamentul și felul in care te raportezi la lume, și probabil iţi modifică intr-o oarecare măsură personalitatea, dar e foarte probabil ca asta să se intâmple in măsura in care tu ţi-o dorești sau in funcţie de cât de flexibilă e personalitatea ta. Dacă tu ai trăit printre oameni cinstiţi și miloși, ţi-e imposibil să ieși in Lume și să spui „vai, ce frumoasă e viaţa”, conștient fiind de câtă nedreptate, ipocrizie și de cât pupincurism e dominat totul. Dar e doar un exemplu. Subiectul e mult prea complex și discutabil, dar eu nu-mi amintesc să fi fost altfel decât sunt in prezent, poate puţin mai tupeistă, dar nici nu sunt sigură. Eu nu m-am  considerat niciodată o persoană foarte indrăzneaţă, dar când mă uit in urmă la ce idioţenii am făcut, geez, nu pot să nu admit că am avut tupeu, nu glumă. Sunt un mister pentru mine insumi, de acum incolo n-am s-o mai injur niciodată pe dirigă când spune că nu mă cunoaște și sunt o persoană duală. Nici eu nu mă cunosc. Poate chiar sunt. De fapt, toate defectele astea au ca și cauză principală neincrederea in sine. Pentru că dacă ai incredere in tine, ai și voinţă și incredere in faptul că vei reuși și param-pam-pam. Ok, acum am in minte o imagine dubioasă cu mine pe o scenă ţinând discursuri motivaţionale. Tre’ să fac pipi.

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

2 răspunsuri to “Miroase-a ploaie.”

zi una de jale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: