Arhivă pentru Mai, 2014

Wreck this journal: to create is to destroy.

Posted in Wreck this journal. with tags , , , , , , , , , , , , , on 22 Mai 2014 by Julia says:

Anul trecut am descoperit Jurnalul meu trasnit de Keri Smith și mi s-a părut genial, dar după ce l-am mâzgălit puţin am și uitat de el. Acum, că l-am regăsit, văd că n-am făcut chiar mai nimic in el.

Jurnalul este recomandat persoanelor perfecţioniste, dar eu il recomand persoanelor de orice vârstă. E o metodă interesantă de a-ţi ocupa timpul, de a-ţi testa imaginaţia și de a copilării puţin. Și cui nu-i place să distrugă chestii?

image

Un singur lucru nu-mi place: coperta e prea faină, ediţia originală are coperta neagră pentru a putea fi și ea personalizată, dar asta așa colorată parcă ţi-e milă să o distrugi.

image

Pe al meu il cheamă Varg Instelatul, pentru că i-am lipit steluţe pe copertă și pentru că sunt tâmpită.

image

In afară de prima pagină, nu cred că am mai terminat vreuna.

image

Oricum, are multe „provocări” interesante, ca colecţionează stickere de la fructe, șterge-ţi tălpile pe pagină și sări pe ea, aruncă-ţi cafeaua aici, desenează linii din mișcare, ia jurnalul cu tine in duș, dormi cu jurnalul și descrie experienţa, adună-ţi scamele din buzunar și lipeștele aici etc. Și cel mai fain e că poţi interpreta cum ai chef provocările și poţi incălca regulile. Ca mine, care la aruncă-ţi cafeaua aici am presat o felie de șuncă, dar n-a lăsat urme, să zicem că e ghinionul meu. Cred că am să mă reapuc de el și-am să-i fac o rubrică specială aici. A, și-l poţi lua cu tine la cumpărături:

image

image

Posted from WordPress for Android

Verbe.

Posted in Random with tags , on 22 Mai 2014 by Julia says:

Eu vreau să mă indrăgostesc, tu vrei să te indrăgostești, și ei vor să se indrăgostească…

Habar nu am cum e să fii indrăgostit. Ultima dată am fost indrăgostită la doisprezece ani, da, dragoste din aia cu feţe tâmpe și zâmbete isterice, care m-a tinut vreo trei ani, iar tot ce-a fost după a venit treptat, incât n-am avut când s-o dau in euforie explozivă. Vreau și eu să mă indrăgostesc. Dar să vină așa, ca un pumn in faţă… Să fie palpitant. Deși mi-e greu să mă văd având incredere in cineva și punându-mi sentimentele pe tavă. Oricum, ar fi interesant, cel puţin de studiat. Poateee… cine știe, aflu in sfârșit cine sunt. Poate imi schimb ideea de dragoste, poate scap de pesimismul ăsta general legat de iubire.

Poate mă mărit. :))

Posted from WordPress for Android

Currently reading… #1

Posted in Currently reading... with tags , , , on 21 Mai 2014 by Julia says:

Habar nu am de ce m-am ambiţionat să incep o carte de 860 de pagini intre 4 teze, testele și proiectele de sfârșit de an, un examen și pregătirile pentru ultimul clopoţel a celor din a 12-a.  Habar nu am! Imi stau toate pe cap, nu mă pot concentra la nimic altceva ce n-are legătură cu lucrurile de care trebuie să scap. Cartea incepută este Muntele vrăjit, de Thomas Mann, despre care incă nu am citit nicio recenzie și abia aștept să mă reapuc. Am citit abia 220 de pagini, iar totul este atât de ciudat, de imprevizibil, incât cred că o să fie cartea anului pentru mine. Cu toate că intotdeauna m-am ferit de autorul acesta, nu știu de ce, mi s-a părut mereu un nume greu și mă gândeam că n-am să-l inţeleg, insă se citește chiar foarte ușor. In plus, a reușit să ordoneze și să dea glas unor gânduri și idei de-ale mele pe care n-am reușit niciodată să le traduc in scris, despre care aveam idei, care mă măcinau, dar nu reușeam niciodată să le atac in mediul meu – am o minte incâlcită.

In general, se crede că un conţinut interesant și noutatea „gonesc” timpul, adică: il scurtează – pe când monotonia și plictisul il ingreuiază și-și incetinesc curgerea. Ceea ce nu este intru totul exact. Fără indoială că uneori pustiul și monotonia lungesc clipa sau ora și le fac mai „plictisitoare”, dar ele scurtează și grăbesc până la a reduce la neant marile și extrem de marile cantităţi ale timpului. Dimpotrivă, un conţinut bogat și interesant este, desigur, capabil să scurteze o oră sau chiar o zi, dar luat in mare, acest conţinut dă curgerii timpului intindere, greutate și trăinicie, astfel că anii bogaţi in intâmplări trec mult mai incet decât anii săraci, pustii și neinsemnaţi pe cate vântul ii mătură, spulberându-i. Prin urmare, ceea ce se numește plictis nu-i in realitate decât o scurtare bolnăvicioasă a timpului pricinuită de monotonie: marile intervale de timp, când curgerea lor este intreruptă de monotonie, se chircesc intr-o măsură măsură care inspăimântă de moarte inima; când o singură zi seamănă cu toate, ele nu sunt decât o singură zi; iar intr-o desăvârșită uniformizare, viaţa cea mai lungă ar fi percepută ca foarte scurtă și ar trece cât ai bate din palme.

Gata, că nu mă mai opresc. Acum, mă gândesc la toţi acești scriitori, poeţi, artiști, care au murit tineri, foarte tineri, ca Eminescu. Probabil ei au trăit prin arta, opera lor cât nu trăim noi intr-o viaţă. Dacă ar trebui să aleg intre a trăi puţin, dar bine sau mult, dar plicticos… cred că aș opta pentru mult și bine, dar de unde atâtea vise? :)) Și ca intotdeauna, veșnica replică pe care incerc să o inghit la fiecare postare, dar de data asta nu vrea să alunece: niciodată nu reușesc să spun tot ce am de spus

Posted from WordPress for Android

nimicuri.

Posted in De-ale mele... with tags , , , , , , on 20 Mai 2014 by Julia says:

mă simt aiurea, și pentru prima oară nu-i vremea de vină, ci matematica. mi-am dat seama (târziu, ce-i drept), că oricât mă lupt cu ea, nu merge, frate. trebuie să decid intre a munci inzecit pentru a lua bacalaureatul ăla idiot, și a mă muta la Uman (singura clasă de uman din liceu, o clasă o-ri-bi-lă) și a-l lua cu ochii inchiși. mi-e silă, zău, când mă gândesc că nu o să mai fiu cu Aky in clasă, dar in același timp mă gândesc că e ultimul an, primul semestru o să meargă greu, dar din al doilea… viaţă. serios, ce rost are sa muncesc atâta să iau bacul la matematică, când eu sunt sigură că nu voi face nimic pe viitor care să aibe vreo legătură cu asta? in clasa a VIII-a eram sigură că voi merge pe uman, nu-mi amintesc ce m-a făcut să-mi schimb decizia in ultimul moment, insă mi-am invăţat lecţia: nu-mi mai ascult intuiţia in legătură cu lucruri serioase. am o stare, nici nu știu cum să o descriu… alarmată? și in același timp am o senzaţie care parcă imi spune că asta trebuie să fac, simt că locul meu e acolo… bine, nu acolo, cu idioţii care au intrat la acel profil fiindcă era media mai mică, ci acolo – intre cărţi. mă consolează faptul că o să am mult mai mult timp liber, că o să fiu singură (nu știu de ce uneori caut să fug de prietenii mei și să fiu singură, oricine și-ar dori prieteni ca ai mei) și că e un tip foarte drăguţ și inteligent, care a stat  aproape de mine la ECDL și din cauza căruia era să pic Excelul. abia aștept să văd reacţia dirigintei și a profei de biologie, care spera să iau bacul cu +8 și să merg pe asistenţă medicală (da, are un simţ al umorului fantastic).

mă și imaginez peste câţiva ani recitind prostia asta și râzând in hohote de ce consideram eu probleme la vârsta asta…

Posted from WordPress for Android

Cum e vremea in Retardia?

Posted in Random with tags , , , , , , , , , , , on 7 Mai 2014 by Julia says:

Era o emisiune mai demult, care m-a șocat, despre cei mai zgârciţi oameni din lume și mi-am amintit cât de multe am invăţat din ea când am văzut o intrebare pe internet despre cum să trăiești bine cu bani puţini.
Astea sunt unele dintre cele mai ingenioase metode de a economisii banii:
1) Trage apa la toaletă o dată pe săptămână. Nu numai că este foarte igienic, dar te ajută să economisești o grămadă de bani cu care un om bolnav la cap ar plăti apa.
2) Nu da bani pe hârtie igienica. Ce rost are să dai bani pe ceva ce oricum arunci? Spală-te după fiecare căcare. Nu uita să folosești numai săpunuri de import, adică furate de la restaurantele care nu iși permit aparate de săpun lichid.
3) Fă duș imbrăcat. Ce rost are să irosești curent, apă și detergent, când poţi face duș și poţi spăla și hainele de pe tine in același timp.
4) Mănâncă din gunoaie. Toată lumea știe că data expirării e pusă cu mult timp inainte de a expira (sau după…).
5) Nu da bani pe chestii inutile, ca hainele și mobila, când poţi să le iei de la gunoaie. Mobila nici măcar nu e necesară! Te poţi uita la televizor la fel de bine și dintr-un fotoliu pufos, și dintr-un scaun pliant furat din piaţă.
6) Când ai o intâlnire, fă in așa fel incât partenera să fie de acord să comandaţi o singură porţie din orice. In așa fel, vă săturaţi amândoi și nu trebuie să-ţi faci griji că plătești pentru două persoane, fiindcă așa ceva este inacceptabil.
7) Fii un bun cetăţean și adună tot mărunţișul de pe stradă. Cineva ar putea să se impiedice de o monedă de 5 bani și să se rănească grav.
8) Ce dacă ai 16 conturi in bancă, două bășini și nu ţi-ai trăit viaţa de zgârcit ce esti? Cât timp mori ca un erou cu sacul de bani in braţe, fii fericit! Lumea o să-și amintească de tine, o să le spună povești nepoţilor despre cum le săreai gardul și le furai rahaţii câinilor pentru a le folosi ca ingrășământ la florile furate din parc și cum așteptai ploaia să le ude; cum alergai după autobuz in fiecare dimineaţă să nu te urci in el și să dai bani pe bilet sau cum așteptai ziua ta de naștere făcându-le sugestii prietenilor despre ce geluri de duș și șampoane să-ţi facă cadou, fericit la gândul că nu o să trebuiască să dai bani pe niște produse care contribuie la alterarea sănătăţii tale un an de acum incolo.

Amin.

Posted from WordPress for Android

Macaroană cu gaură.

Posted in Azi mă piş pe ... with tags , , , , , , , , , on 4 Mai 2014 by Julia says:

Acum câţiva ani voiam două găuri in urechea stângă, flash in urechea dreaptă (sau o tentativă, nu cred că mi-aș fi lărgit eu lobul), pierce-uri in gropiţe și, dacă imi amintesc eu bine, ceva mic in sprânceană. Intre timp, nu știu ce s-a intâmplat cu mine, dar am ajuns la concluzia că sunt cele mai de prost gust și inutile invenţii. Incă n-am intâlnit o singură persoană pe care să o avantajeze un inel in faţă, iar mai nou văd tot felul de pierce-uri in ceafă, piept, dinţi, deget, sept, expandere care iţi măresc lobul de ajunge să-ţi atârne pe umeri și altele, care pe mine sincer, mă depășesc. Aștia nu știu ce să mai inventeze și ce să-și mai găurească. Maine, poimâine aud de pierce in hipofiză și jur că n-am să fiu șocată. Eu una nu le văd rostul, mai ales ălora in sfârcuri care mi se par incomode, și am observat că, din zece fete cu bârnăul cât un telescop, aia cu bărnăul mai strâmb, cu nările mai căscate, iși va pune nu unul, ci trei inele urâte să ii incarce și mai mult râtul prelung, care deja ai impresia că te dărâmă de câte ori trece pe lângă tine. Dacă ești urâtă, un pierce nu te infrumuseţează, din contra. Pierce-urile (in imaginaţia mea), la fel ca și ţeasta rasă la fete (urăsc ţestele rase la fete), se potrivesc pe feţele mici, cu trăsături fine. Ori dacă tu ai extremităţile pronunţate, nasul cât piramida lui Keops, ochii exoftalmici și in gura ta incape o shaorma intreagă nemestecată, lasă-te !

Posted from WordPress for Android

Piei Satană!

Posted in Azi mă piş pe ..., Postzilla., Românica with tags , , , , , , on 3 Mai 2014 by Julia says:

Afară se arată in sfârșit soarele după atâta ploaie, iar eu stau in casă, sâmbăta, și invăţ la mate, că tuta s-a trezit să ne dea teză din toată materia de a XI-a.
Mă depășește toată treaba asta cu matematica, la ce căcat e bună? Cu ce șerpele meu o să mă ajute limitele, asimptotele și cele 22 de formule de derivate in viaţa reală? Hai că algebra parcă o mai inţeleg, ii mai găsesc o logică din când in când, deși nici folosul ei nu mi-e clar. Dar analiza… Piei Satană! Cică dezvoltă mintea, ajută in afaceri? Frate, eu abia sunt in stare să fac o impărţire pe hârtie, dar am o minte de afaceristă, scot bani din piatră seacă.

Mie nu mi-a plăcut niciodată școala, mereu a trebuit să fiu impinsă de la spate să invăţ. Asta până in clasa a III-a, când bunica mea a căzut la pat cu cancer, iar fratele meu fiind foarte mic a trebuit să-l cresc, mai tot timpul singură, așa că alor mei le-a fost milă de mine și m-au lăsat in pace. Așa că in I-IV n-am asimilat nimic. In V-VIII am avut o profă atât de calmă incât mă adormea la oră, nu pricepeam nimic deși imi explica de o sută de ori același căcat, iar eu mă simţeam prost pentru că ea chiar iși dădea silinţa să mă facă să inţeleg, iar eu eram bună de plantat. Fiind tot timpul la un pas de corigenţă, prin clasa a VII-a m-am ambiţionat și mi-am scos media 7 pe primul semestru, naiba știe cum, iar in a VIII-a am rămas corigentă pe primul semestru. Faceam meditaţii cu diriga la 7 dimineaţa, inainte de ore, ca să mă rezolv. Am făcut juma’ de an meditaţii intense pentru examenul de-a VIII, n-aveam sâmbătă liniștită, să-mi bag pula. Și cât am luat? 3.15
Mie acum imi vine să râd, dar la momentul ăla a fost cea mai mică notă din școală la mate. Și cu toate astea, m-am dus la Real, Știinţe ale naturii, cu gândul să mă axez pe română și biologie, dar nu, noi facem matematică de parcă ar fi singura materie la care dăm bacul (am mai spus asta, nu?). Oricum, am rămas pe vară in a X-a și cred că am fost singura dintre corigenţi care chiar a invăţat. Se mirau astea care corectau, iși făceau cruce că a luat cineva 7-le. Eveniment. Păi la cât am fiert in suc propriu, meritam măcar atât. Diriga făcea ture pe lângă mine, „bă, da nu ești proastă, ești o puturoasă”. Adevărul adevărat este că, eu chiar sunt proastă: matematica, fizica, chimia – fută-le dzo.
Sunt teste la mate când fac de 6-7 și sunt când fac de 3-4. Diriga și profa de mate se vorbesc mereu mai nou, văd, despre ce-mi poate pielea fiindca niciuna nu știe dacă-s proastă sau doar am noroc la unele teste. După simularea de anul ăsta, nu spun cât am luat că notă mai jalnică nu se putea, profa de mate mi-a ţinut un discurs despre faptul că ea crede că se intâmplă ceva in sufletul meu și că nu-mi pot controla sentimentele iar eu eram: DE UNDE CRISTOȘEL LE SCOŢI, FEMEIE? Iar de atunci inaintea fiecărui test mă intreabă cum bate vântul azi? in ce mood esti? Treaba e simplă, dacă n-a fost in stare să observe atâta lucru, mi-e clar la ce-o ajută matematica ei…
Mie imi e ușor să rezolv probleme care au reţetă clară, e singurul domeniu in care imi plac reţetele(bine, și gastronomia, pentru că nu pot să reţin nici reţeta de aluat de clătite). Gen: Sistem Cramer, ai un număr de formule, care se aplică ușor și intr-o anumită ordine, adică pe care nu trebuie să le gândesc, ăă..o fi cu factor forţat, pentru că nu sunt capabilă să reţin atâtea căcaturi. Dacă-mi dai o problemă in care nu se specifică exact ce am de făcut și nu-mi dai un șut in cur, eventual și indicaţii… m-am căcat. Nu-mi merge mintea, frate, nu știu ce fac la Bac. Să mă mut e cam târziu, plus că istoria și geografia mă plictisesc de mor. Mereu mi s-a spus că dacă m-aș duce la Uman aș fi premiantă fără să fac vreun efort, dar serios.. bac la istorie și geografie? Mi se pare aiurea, prea ușor, frate. Și ce te faci după, profesor? NO.

Și ce mi se pare de căcat e că noi facen exerciţii ușoare in clasă și acasă ni le dă pe alea mai dificile. Să-mi fete mâţa-ntre cearceafuri de nu mă cac pe mine dacă imi pică așa ceva la test/teză/bac. Singurul lucru de care sunt conștientă este că n-am pus limită peste tot, in rest … prăpad. Adică debila asta se așteaptă să duc un astfel de exerciţiu până la capăt? Eu fac feștanie dacă reușesc să aplic L’Hospitalul.

image

Nu mai vorbesc de rahaturile alea de exerciţii, de exemplu cu sin&cos, in care numai reţii un tabel și pui valorile din tabel in dreptul exerciţiului și Voila! Cu ce mă ajută, frate?

Cum liceul meu este implicat in tot felul de proiecte, in fiecare semestru vin buluc ca schimb de experienţe polonezi, turci, ucrainieni și toate naţiile pământului. Partea interesantă este unii vor să participe la ore, de info, sport alea-alea și ne mai repartizează câte un elev, gen ai grijă de ăsta, comunicaţi alea-alea, ok: păi cum să nu mori când auzi că bulgarii invaţă impărţirile in clasa a VI-a? Că suedezii nu știu ce-s alea comentarii literare. Și cum să nu ţi se urce sângele la cap când un profesor englez se zgâiește la tablă speriat și spune că ce invăţăm noi in clasa a IX-a la matematică, la ei se invaţă la facultate? Să nu mai zic de canadianca de 16 ani care nu știa să rezolve o funcţie de gradul doi. Noi suntem români, frate, avem trei creiere, trebuie să invăţăm mai mult și s-o ducem mai prost.

M-a luat durerea de cap. Incă e soare, să-mi bag…

Posted from WordPress for Android