Arhivă pentru Martie, 2014

Tu n-o auzi?

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , on 25 Martie 2014 by Julia says:

Aștept să inceapă ploaia, să-mi treacă durerea de cap. Sunt obosită. Nu știu de ce mă ambiţionez să scriu asta… Sisizurliul citește. Mama citește. Tata a citit și acum ascultă ceva… George Michael? Habar n-am, dar sună bine. E prea liniște in casă, ceva se intâmplă. Dacă nu-i vremea, atunci ce? Rar citim noi in liniște… Imi vin versuri in cap, ceva de Vlahuţă. Eu nu citesc, n-am citit nimic de câteva zile. Poate de asta mă simt ca o casă goală. Ceai sedativ și ciocolată amăruie. Nu mai vreau insomnii, m-am săturat să fiu obosită psihic, să vorbească lumea cu mine și să nu le inţeleg sensul cuvintelor, să bag priviri nedumerite, surori cu nebunia. Poate sunt defectă. Poate de asta nu dorm, poate de asta am coșmaruri de mică și-s sensibilă la vreme. N-am citit nimic de câteva zile, dar patul meu e plin de cărţi. Vreau un titlu bun, poate și o ţigară. Incă nu știu de ce scriu asta, poate chiar sunt defectă. Poate, poate, poate… mâine n-o mai ploua. Nu pot citi o carte dacă nu o intorc și nu o studiez din toate unghiurile. Tic? A scârţâit un nor. Mă sperie ziua de mâine. De ce? Bate-un vânticel. Violenţă. Iar versuri: „Ce-au dorit ei!… Ce suntem noi!”. Nonsensuri, poezie și erotică. Solilocviu?

Plouă…

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

Purtatori ilegali de creiere.

Posted in Postzilla., Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , , on 25 Martie 2014 by Julia says:

Eu, sinceră să fiu, n-am dat niciodată doi bani pe școală, pe note, pe profesorii ăștia care se smiorcăie că viaţa-i grea, salariul nu-i și noi nu ne dăm interesul. Eu niciodată n-am considerat că notele mă definesc, și de asta mi se pare aiurea când văd câtă competiţie și câtă ură e intre unii colegi, care mai de care să demonstreze că-i mai tare sau care plânge mai tare când ia o notă mică.

Școala e o imensă pierdere de timp și de creier. Noi nu suntem invăţaţi să gândim, asta e problema. Și nu numai asta: nu suntem invăţaţi să ne exprimăm o opinie decât după schema unui eseu argumentativ și asta numai la limba română; nu suntem ajutaţi să ne descoperim pasiunile, abilităţile, talentele pentru a le dezvolta; nu suntem invăţaţi să ne dezvoltăm ca oameni, ci ca memoratoare: ei vor să ajungem să muncim ca niște slugi, in fabrici, ca să nu avem timp să gândim, pentru că dacă am gândi, acum jumătate de Românie ar fi in stradă.
Invăţământul românesc nu incurajează creativitatea, ci uniformizarea, dezumanizarea: toată lumea invaţă același lucru: ce dacă iţi place biologia, dar ești plantă la mate? Dacă te duci la Știinţele NATURII, bagi mate(știinţă exactă) in tine de parcă ar fi singura materie la care dai Bacul. Nu cumva să existe materii interesante, tot ce-i interesant se face in afara școlii, ca activităţi extrașcolare (ca fotografia, turismul, gastronomia, sporturi, șah, go si alte alea, chestii practice. da ce-s alea? nu cumva să avem de unde alege și să ne decidem singuri viitorul.) Apropo de bacalaureat și matematică: pentru o materie care nu ne ajută in viaţă, e destul de multă materie. Mai ales pentru cineva care nu a fost invăţat de mic să gândească matematica. Invăţătoarele ar trebui să „monitorizeze” copiii, nu prin teste, ci in sensul că, să vadă: măi, cum iși pune copilul ăsta problema, ce tehnică de rezolvare are, merge sau nu?; măi, ăla nu inţelege matematica,mai explica-i o dată. nu are o afinitate spre materia asta, spune-le părinţilor, incurajează-l să facă exerciţii in plus, să meargă la meditaţii etc. Eu am avut noroc că mi-am dat seama ca sisizurliul meu (a se citi „frate”) mi-o ia pe urme la matematică și m-am dus eu la invăţătoare s-o rog să-l ţina peste ore la meditaţii… și ca sa vezi, acum nu numai că inţelege matematica, dar e si printre cei mai buni la materia asta (că nu-i place lui, asta e altă poveste).

Materiile sunt prea multe la număr (18 in cazul meu). Dintre care mai mult de jumatate dintre ele nu se fac calumea sau aproape deloc. Sunt multe ore la care mergem numai ca să nu ne pună absenţe, pentru că la orele respective nu facem nimic. Sincer, acum că mă gândesc, singurele materii la care ne predă intens sunt: matematica, biologie, româna. Materiile de bac, restul sunt… să fie. In rest, multe opţionale numai ca să ne umple orele aiurea și materii de „relaxare”. Din 30 de ore săptămânale, noi facem practic numai … 8. Sunt 22 de ore pe care le petrecem degeaba la școală, timp in care, ca niște buni cetăţeni -cum vreau eu sa fiu- am putea face voluntariat, am putea practica un sport sau am putea face meditaţii pentru bac, că tot se arată așa fioros. Dar nu, noi pur si simplu stăm. Noroc că mă mai simt inspirată și-mi iau câte o carte la mine. Pentru că, și mai sincer vorbind, toate cunoștinţele pe care le am legate de orice(și nu duc lipsă), in afara de biologie, le am de pe internet, din emisiuni si jocuri de cultura generala, travel, documentare si literatura. Chiar și gramatica am invăţat-o pe internet, mai exact pe Clonţopel și TPU, când aveam.. 12?

Mai sunt si materiile astea, care se bat cap in cap: biologia si religia. Nici nu merită menţionat că dintre toate profesoarele de religie pe care le-am avut in toţi acești ani, niciuna nu era sănătoasă la cap. Mi se pare aiurea că in clasa a 11-a ni se spun povesti cu ingeri, dar mult mai aiurea mi se pare că, in afară de mine, toţi colegii mei sunt cre(ș)tini convinsi. Eu nu inţeleg cum poate un om cu 12 clase, deci 8 ani de biologie să-mi spună mie că pe el l-a „dăruit” ‘mniezo. Măcar știm că are simţul umorului, ‘mniezo ăsta. Religia, cu povești cu ingeri și rugăciuni spuse la inceputul orei ar trebui inlocuită cu Istoria Religiilor. Nu ar trebui sa ni se zică, cum i s-a spus sisizurliului meu in clasa a II-a, de a venit speriat acasă: „dacă nu credeti in doamne-doamne, o sa ardeti in focurile iadului” sau să ţi se explice cum mniezo-tatăl este același lucru cu iisusu și cu sfantul duh, dar de fapt sunt trei lucruri distincte. Ar trebui sa studiem, iar la o anumita varsta sa dam verdictul: da, frate, cred in Buda sau nu, nene, nu-mi trebe asa ceva; nu ar trebui sa ni se bage ortodoxism pe gat. Asta ar trebui să fie invăţată-n familie, la biserică sau oriunde altundeva. Dar ma rog, subiectul asta tine de alt domeniu.

Revenind… nu inteleg Evaluarile in educatie si de ce elevilor participanti li se da o saptamana libera numai ca sa repete. Ideea e ca mergi acolo sa-ti verifici cunostintele, sa vezi unde te situezi, cat ai reusit sa asimilezi. Ori, la noi e asa: iti iei o saptamana liber, ca sa „exersezi”, apoi te duci acolo si… copiezi. Pentru ca se stie ca se copiaza, si inca cum!
Cât despre simulari… mi-au dat peste cap, programul, tot. Degeaba. Toţi știam că nu se trec, așa că ne-a durut in gaura din kürtos. Altă pierdere de timp. Normal, și sănătos, ar fi fost ca simularile să se fi dat la sfârșitul anului, nu in martie, sub forma unei teze și să se corecteze in școală, dar ce pana mea, te pui cu intelectualnicii ăștia de la minister?

Trec peste mituri de genul: scoala e gratuita, profesorii sunt bine pregatiti si nu iau mita, școala e locul unde profesorii si corectitudinea sunt la ei acasa etc, că nu mai termin postul asta.

P.S: Școala ar fi frumoasa, daca ar fi locul in care am putea discuta, nu memora și dacă ne-ar pregati pentru viata, nu pentru examene.

Dar deocamdată, ce se intâmplă in școli e departe de realitate.

Posted from WordPress for Android

Las Săceles.

Posted in Liberte, Românica with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on 11 Martie 2014 by Julia says:

Ești din Săcele dacă:

– ai mers cu autobuzul ţinându-ţi respiraţia, făcând echilibristică de silă să pui vreo mână pe bară, a doua zi după tragedie te-ai ales cu un coș șiii ţi-a respirat cel puţin o babă turmentată-n ceafă;

– niciodată n-ai văzut același ţigan de doua ori pe autobuz;

-ţi-e frică să conduci spre Gârcini că se aruncă ţiganii in faţa mașinilor;

– toată lumea se cunoaște cu toată lumea;

– cunoști 16 biserici din Săcele și un singur spital (proaspăt renovat și inchis);

– primarul tău e un ţâgan analfabet;

– mai mult de jumătate din vecinii tăi sunt unguri;

– ţi-e frică să-ţi plimbi plasa cu salam prin Preca/te incolţesc câinii când ieși de la LeFruMarin;

– te-a fugărit cel puţin o dată  Neală (groparul) cu cazmaua crezând că-i furi sticla;

– iţi aduci aminte sau ai tăi ţi-au povestit de Satana Berlinu’

– o rudă de-a ta lucrează la Francezu’

– nu găsești nicăieri Pringles;

– ţi-au tăiat ţâganii netul

– a strigat cel puţin o dată la tine Baba din Deal sau cunoști pe cineva care s-a dus la ea pentru farmece;

– mereu te holbezi in vitrine la Marinaru;

– ţi-e frică să ieși in noaptea de inviere că umblă ţâganii cu bâte;

– n-ai mai mers la Sântilia de ani de zile din cauza ţâganilor;

– ţi-e dor de grăsanul de motan parizian (la care toată lumea ii dadea parizer) din Piaţă;

– râzi pe sub mustăţi de profesorii care vin cu autobuzul de Săcele;

– ai fost/ești sau copilul tău este inscris la ceva la Clubul Elevilor sau Ziurel

– coboară urșii și uneori lupii la tine pe stradă(asta e opţională)

– toate babele beţive fac coadă la miruit;

– când aștepţi autobuzul te rogi să fie lung;

– te-ai dat in copilărie cel puţin o dată pe toboganul din Preca și-ai căzut cu curu-n baltă

– ţi-e ciudă că au stricat cel mai frumos izvor din Poiana Angelescu ca să tragă ţevi la vile (muie celor cu vile in Poiană!/și asta e opţională)

Va continua…

Posted from WordPress for Android